2,042 matches
-
se potrivește de minune a ne aminti de un "detaliu" din biografia viitorului Führer: după ce a ratat în 1907 lamentabil examenul de admitere la Belle Arte, în Viena (de aici și glume c-ar fi fost ... zugrav), Hitler, pe jumătate vagabond, pe jumătate boem, și-a găsit culcușul zilnic în clădirea azilului din Meindling (fundație evreiască!); iar pictorul de origine semită Reinhold Hanisch i-a procurat de lucru pictorului eșuat, asigurîndu-i aceluia ce "crăpa de foame " supraviețuirea... Pe cine nu lași
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
retrage ca pură potențialitate, ca îmbietoare netrăire în cărți. Dimensiunea sa livrescă e una fantast-recuperatoare: "De cele mai multe ori mă uit peste cărți ca peste/ viețile mele pe care le-aș fi putut trăi stînd undeva într-o gară/ printre soldați, vagabonzi, cerșetori,/ simțind parfumul unui îndepărtat trup de femeie la care visez/ de pe vremea lui Ghilgameș./ Viața îmi dă întotdeauna de știre:/ lasă tu terfeloagele, ia de pe mine cîțiva bănuți/ și uită!/ Eram fericiți -/ viața mea îndeasă în cărți vieți ce
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
asanată. Galin explică în preambulul piesei: "Avînd în vedere afluxul de atleți și public străin și pentru a oferi o imagine îmbunătățită a vieții în U.R.S.S., autoritățile au evacuat din centrul orașului toate prostituatele (supranumite "Olimpicile"), toți alcoolicii și vagabonzii, toți declasații." Despre acest episod vorbește Galin, despre modalitatea comunistă cunoscută de a farda realitatea, de a machia o imagine ce-ar risca să pară șifonată. Așadar, într-o baracă ciudată și sordidă, în apropierea unui Ospiciu sînt nevoiți să
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
mai rebel și iconoclast cineast al noului val francez - l-am numit pe Jean-Luc Godard - este descendentul unei familii de bancheri elvețieni el însuși considerându-se, datorită educației primite, mai degrabă elvețian decât francez - și că marele Chaplin - alias Charlot "vagabondul etern" se odihnește în pământ elvețian, după ce și-a petrecut ultimii ani ai vieții, într-un exil autoimpus, la Vevey, pe malul lacului Leman. Doar atât să însemne Elveția pentru lumea filmului? Țara unde se nasc sau aleg să trăiască
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
retorica declanșată de o atitudine favorabilă sau defavorabilă fenomenului, dincolo de alegerile lexicale care reflectă implicarea afectivă a vorbitorului (cățeluși vs. haite), nu sînt lipsite de interes cîteva formule de desemnare deja impuse. Desemnarea standard, tradițională, e reprezentată de sintagma cîini vagabonzi; de mai multă vreme s-a răspîndit însă și o creație lexicală familiară și glumeață - maidanez - care a pătruns deja în dicționare (v. Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, 1997). Format de la maidan cu sufixul -ez
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
12). într-un text jurnalistic, în care se observă pasiunea pentru variația sinonimică, obiectul prezentării e identificat prin termeni generici, sintagme descriptive, elipse lexicalizate, substantive colective: "zeci de mii de cîini vagabondează", "mușcăturile patrupedelor", "înmulțirea animalelor", "apariția haitelor", "omorîrea cîinilor vagabonzi", "deparazitarea... vagabonzilor", "cîini comunitari","au devenit "cîini de casă"" ("România liberă" = RL, 1680, 1995, 20). Din lista citată, cea mai interesantă și mai nouă formulă este cea a "cîinilor comunitari": sintagmă de sursă oficială, cum o demonstrează, chiar în articolul
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
un text jurnalistic, în care se observă pasiunea pentru variația sinonimică, obiectul prezentării e identificat prin termeni generici, sintagme descriptive, elipse lexicalizate, substantive colective: "zeci de mii de cîini vagabondează", "mușcăturile patrupedelor", "înmulțirea animalelor", "apariția haitelor", "omorîrea cîinilor vagabonzi", "deparazitarea... vagabonzilor", "cîini comunitari","au devenit "cîini de casă"" ("România liberă" = RL, 1680, 1995, 20). Din lista citată, cea mai interesantă și mai nouă formulă este cea a "cîinilor comunitari": sintagmă de sursă oficială, cum o demonstrează, chiar în articolul respectiv, citarea
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
citarea unor norme ale administrației locale, redactate în pur limbaj birocratic: "reîntoarcerea acestora în teritoriu se va face la cererea comunităților sociale, animalele avînd statutul de cîini comunitari ocrotiți de lege". Urmînd să desemneze o realitate specifică (pe care conceptul vagabond o falsifica într-o anumită măsură), cea a cîinilor legați de un anumit spațiu, protejați și hrăniți de mai multe persoane, deși acestea nu le sînt, în sensul obișnuit al cuvîntului, stăpîni, formula s-a impus pînă la un punct
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
să scoată un profit consistent de pe urma unui cadavru pe care încearcă să-l restituie familiei. Familia însă se dovedește prea puțin interesată de soarta fiului, preocupată de rigide conveniențe ce-i maschează viciile. În inocența lor, naivitate și agitație mentală, vagabonzii sînt infinit mai umani decît cei doi soți cu morgă aristocratică, înghețați într-o perversă urîțenie sufletească. Debutantul Viaceslav Vutcariov a propus o soluție scenografică în "trei dimensiuni" - un pat suprapus plus un frigider dezafectat, o masă impozant plasată pe
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
manipulatorului." Un licăr de mândrie că se numără printre câștigătorii unei competiții jalnice - atât a mai rămas din sufletul unui om, ne spune prozatorul ăncercănd să pară cinic, ăn timp ce noi ai vedem lacrimile din ochi. Apologia unui câine vagabond Există și o schiță an care Dan Lungu nu-și mai ascunde duioșia, ăngăduindu-si chiar să alunece cu voluptate an melodrama: Eroi și eroi, că am mai citit titlul asta undeva și mi-a placut (cuvintele de dupa virgulă sunt an
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
că am mai citit titlul asta undeva și mi-a placut (cuvintele de dupa virgulă sunt an plus, nesemnificănd altceva decât sentimentul autorului că este dator să-i imite pe optzeciști). Schița este o capodoperă. Personajul principal, Leutu', este un câine vagabond, care ași duce veacul an preajma unui cămin studențesc. Toată lumea al cunoaște și al ăndrăgeste, deși el nici nu prea arată a câine, având par puțin, o culoare nehotărâta și picioare crăcănate: "Nu puțini din locuitorii acestei cetăți mai curând
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
de muște; Leutu' beat crița, ăn aplauzele mulțimii; Leutu' băgat an seama de toată lumea. Dar marea lui calitate este că nu și-o ia niciodată an cap, de parcă ar mirosi cu nasul lui veșted că totul e trecător." Apologia câinelui vagabond atinge punctul culminant an momentul an care prozatorul al prezintă pe Leutu' ănvătăndu-i pe oameni să se iubească și făcând această cu discreție, ascuns an nimicnicia lui: "Doi oameni se puteau ămprieteni spontan stând lângă el. Omul A al privește
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
al revistei Dilemă, chiar dacă nu se referă explicit la această frază. Articolul lui Sorin Alexandrescu e tulburător, pentru că el ne reamintește că, oricît ne-am delecta cu teorii postmoderne ale identității, a fi un turist în propria ta existența, un vagabond al universului, fie și acesta un univers filozofic, clădit pe principiile solide (dar oare mai puțin utopice, paradoxal cum ar părea o asemenea afirmație?) este mai curînd himera tragică a vietii deztăratilor la sfîrșit de secol 20. Pentru Sorin Alexandrescu
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
e în clădirea consulatului Ungariei din orașul al carui primar e Gh. Funar însuși. Cît de serioasă e întreprinderea bizarului primar? Tot el a mai anunțat că vrea pe lînga băncile din spațiul public să vopsească în tricolor și cîinii vagabonzi, ceea ce, fără doar și poate, i-ar aduce un loc în cartea recordurilor precum și mulțumirea frizerilor care ar trebui să se ocupe de colorarea părului cîinilor vagabonzi din orașul peste care dl Funar e mai mare. Cum însă e foarte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
vrea pe lînga băncile din spațiul public să vopsească în tricolor și cîinii vagabonzi, ceea ce, fără doar și poate, i-ar aduce un loc în cartea recordurilor precum și mulțumirea frizerilor care ar trebui să se ocupe de colorarea părului cîinilor vagabonzi din orașul peste care dl Funar e mai mare. Cum însă e foarte greu de făcut o deosebire între întreprinderile de imagine și cele de profunzime ale acestui primar, poate că n-ar fi rău dacă acțiunile sale ar fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
obligă tânărul cititor să se gândească la cuvinte. Unele, precum libertatea - invocată des în această carte - pot răscoli ca o furtună oceanul vorbelor. Altele, magice, pot îmbolnăvi sau însănătoși - de exemplu, Ivan e brusc încurajat de cuvintele pe care câinele vagabond (cu experiență de viață!) Bob îl obligă pe prizonier să le spună, de câte ori e trist sau își pierde încrederea în sine: „Eu sunt Ivan cel fără de seamăn!” Prizonierul începe să picteze, inspirat de amprentele pe care degetul le lasă pe
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
presedintele Comitetului Regiunilor. În cadrul lucrărilor vor fi abordate atât subiecte legate de simplificarea accesului la fondurile europene, cât și probleme legate de activitatea edililor din România. Nu vor lipsi, a spus primarul Tudor Pendiuc, discuțiile despre regionalizare și despre câinii vagabonzi.
Prima şedinţă a primarului Pendiuc ca preşedinte AMR () [Corola-journal/Journalistic/24562_a_25887]
-
sa transmite o stare de încordare ambiguu, general umană. Citindui versurile, ne identificăm până la râs și lacrimi cu trăirile sale abracadabrante. Dimitrie sau Falsul Dimitrie e un Charles Chaplin postmodern, fragmentar, interpretând, la luminile stinse ale rampei aria sublimă a vagabondului idealist,într- un decor alcătuit din sticle, vase, farfurii murdare, furculițe , cuțite și linguri prăfuite ce joacă pe masă, lângă adidașii găuriți și coatele goale, care stând într-o poziție meditativă, în așteptarea unei bărbii și a unor sprâncene împodobite
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
purtătorul de cuvânt al Guvernului a publicat mesaje de amenințare pe care le-ar fi primit vineri seară. • "Băi labagiule....!!! Comunistule...Să mori în pârnaie... Auzi băi labă tristă, poate și ficăta se face jurnaiustă și o s-o execute toți vagabonzii, da să ți-o execute bine...!! "Gunoiule , nu știu cum să dau de tine , să te bag în 'mata !!! Cum îți permiți gunoi ratat să vorbești și să jignești oamni , din buzunarul cărora se duc bani în contul tău ? Nu este exclus
Ce amenințări a primit Palada prin SMS: Leule cu cap de muscă, o să te agăț peste o creangă, cu Ponta, gunoaielor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21773_a_23098]
-
și financiar nu am remarcat ceva care să arate că a sărit cuiva în ochi fenomenul copiilor străzii din canalele singurei țări europene beneficiare de un număr atât de mare de asemenea ființe (care nu sunt vizibile nici cât câinii vagabonzi). Revenind în planul serios al veridicului: de ce nu s-ar apela (ca pentru latrinele școlilor) la "oamenii de afaceri", la multi-miliardarii României, care să-și pună numele de "sponsor" pe firma câte unei clădiri pentru copiii străzii? Cred, însă, că
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
filme studențești foarte bune. Ce se întîmplă pe traseu, de ce unor tineri care ies competitivi din "clocitoare" nu li se oferă, în continuare, nici o șansă?... În virtutea aceluiași reflex comparativ, trebuie spus că nu am văzut la Karlovy Vary nici un cîine vagabond, nici un cerșetor și nici un copil al străzii. Singurii copii ai străzii erau cinefilii frenetici, cu bocceluța în spinare... De semnalat că numai un sfert din bugetul acestui festival internațional, înțeles ca o veritabilă carte de vizită a Cehiei, provine din
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
că depusese chiar, cu treizeci de lei vechi, peste datoria țăranului. Vaca fu eliberată de sub sechestru și de ispravă se bucură nu numai țăranul cu pricina dar și Cilibi Moise. Și așa procedă și cu doi evrei năcăjiți, arestați ca vagabonzi și eliberați, la protestul lui, de un înalt funcționar. Întrebat dacă cei doi îi sînt rude, Cilibi Moise răspunse domnitorului în trecere pe acolo: "Cilibi Moise nu se roagă numai pentru rude, o știi tu bine... Dar ei sunt ovrei
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
o perioadă de 2-3 ani - un Dicționar al ospitalității, lucrare care nu are precedent în spațiul cultural european. Vor fi definite și ilustrate aici noțiuni elementare precum găzduirea, hanul, banchetul, caritatea, darul, oaspetele, gazda, ospățul, pelerinajul, pelerinul, călătorul, pragul, străinul, vagabondul, vor fi prezentate și analizate marile opere ale ospitalității și tot aici își vor găsi locul noțiuni complexe precum ntertextualitatea, interculturalul sau învecinate politicului precum rasismul, xenofobia. Despre toate acestea Alain Montandon a avut amabilitatea să ne vorbească la Saint-Denis
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Astfel autorul se desprinde - izbăvitor - de concret, nu și-l asumă decît în chip simbolic: "dar dacă vrei să pictezi tot ce se întîmplă/ prin apropiere/ va trebui să scoți bateriile din scorbura copacului// ramurile își încetează mișcarea// cîțiva cîini vagabonzi se opresc/ lîngă zidul casei de alături/ adulmecînd un șir de căcăreze// și se mai vede piciorul unui mort/ care tocmai dă colțul străzii/ deghizat în Moș Crăciun// la sfîrșit închide ferestrele tabloului// și întoarce-l cu fața la perete// acolo zăpada
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
călător sparge gălăgia cu o întrebare cine dorește să coboare cu mine la stația aceasta ne-așteaptă o dulce prăpastie" (Autobuzul). Aceeași redundanță întoarsă pe dos ca o mănușă amestecă actul scriptic, prietenia, noaptea, cerul, odaia, ceaiul de mentă, cîinii vagabonzi: "Să nu-ți lepezi niciodată hîrtia de scris și prietenii cugetam într-o noapte scandalos de cuminte la masă era și mașina de scris dar cerul incolor și comun nu trecea prin camera mea de tortură adia un vîntișor metafizic
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]