150 matches
-
îi plăcea să șadă în casă, care-și gospodărea cu grijă comorile din nișa lui. Chiar și aliniat în formație rămâneam un solitar, dar care nu sărea în ochi din cale-afară; unul care merge cu turma, dar ale cărui gânduri vagabondau întotdeauna în altă parte. În plus, mutarea de la școala primară la școala medie făcuse din mine un conradiner. Aveam voie, cum se spunea, să merg la gimnaziu, purtam tradiționala șapcă roșie de gimnazist, împodobită cu C-ul auriu, și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a avut parte de o difuzare masivă și a venit să confirme aprecierea profetică a lui Gottfried Benn la adresa poeziilor mele: „O să scrie proză mai târziu...“ Olivetti, însă, încă mai scuipa poezie după poezie. Îmi găsisem tonul, sau un ton vagabondând parcă fără stăpân mă găsise pe mine. Poeziile zăceau adunate într-o mapă din care, într-o bună zi, Anna și - aflată la noi în vizită - sora mea au ales o jumătate de duzină și le-au trimis la Süddeutsches
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Europe. Odată cu sosirea lui Doria aici, tânărul prinț descoperă vocația călătoriilor care par să nu se mai termine niciodată. Apariția unui marinar pe jumătate cinic, pe jumătate temerar (o schița a viitorului Corto) nu face decât să accentueze această tentație vagabondă și rimbaldiană a prințului deghi zat în amator de safari. Decorul fabulos în care se petrec întâmplările ciclului evocă puterea imaginației de a construi universuri autonome - și poate că Pratt însuși, sosit în Africa italiană, avea aerul rătăcit și stingher
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Naum, cum ar fi fost firesc, ci Rafael, gândindu-mă probabil la cauzele morții premature a tânărului pictor care, altminteri, nu mă interesa deloc. Agrippa nu făcea parte dintre vechii vizitatori ai primului meu coridor. Îl întâlneam numai pe străzi, vagabondând, și de fiecare dată vorbeam din priviri, n-aș putea spune în ce limbă omenească sau câinească, dar se întâmpla chiar așa, și nu altfel. * S-a stins din viață, în vârstă de 77 de ani, Hugo Zacchini, supranumit Omul-Ghiulea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
O, vino odată măreț viitor. Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu știe nimeni Mâhnit de crimele burgheze fără a spune un cuvânt Singur să mă pierd în lume neștiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ... * Sepulcre violate Vagabondând, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți,- Acolo, cioclii își bat joc de morți, Și-am râs un râs de vagabond. O, râsul ființei vagabonde... Și ce-am văzut era straniu- Într-un copac am găsit un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
lui, vrea să mănânce. — Câine-san? Tomoe a înțeles imediat ce voia Gaston, amintindu-și-l în chimonoul de noapte și încălțat cu pantofii lui vechi, însoțit de potaia aceea bătrână, hămesită și murdară. — A, da, câinele acela vagabond. Câinele acela bătrân vagabonda prin împrejurimi. Uneori le intra și lor în bucătărie sau răsturna găleata de gunoi, stârnind furia lui Mă-chan. Gaston se ridică și deschise fereastra. Câinele tușea afară. Se pare că și câinii bătrâni se îmbolnăvesc de astm, ca și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rol. Mi se Întâmpla chiar să roșesc, pentru prima dată de când mă știam. Partenerul meu, pe de altă parte, ofta din greu de plictiseală; pe scurt, nu aveam nici o satisfacție. Bărbatul pe care Îl Întâlnisem În New York, acel bărbat care vagabonda prin Bowery, s-a gândit imediat la amândoi și a Început să facă apel la fete de la cluburi, pe care Keiko Kataoka nu le cunoștea deloc. Dar chiar și așa au intrat din nou În impas. După cum Îmi explicase Keiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vânt... -Poftește draga mea, îi spuse vecinul femeii, cu căldură în glas. Vioala era geloasă din cale afară și se agită morocănoasă. Vocea autoritară a stăpânului o sperie: -Treci în casă, e târziu. Trebuie să te culci odată! Nu mai vagabonda pe străzi! Viola se culcă pe o pernă mică, așezată întrun colț al camerei și picură câteva lacrimi pe cusătura făcută de mână. O doare că vecinul are o prietenă, deși știe că acest lucru este natural și necesar. Înțelege
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
companie. Stau cu cearșaful tras peste ochi în lumina gălbuie. Nu dorm, moțăi liniștit de lumina aceea, de respirația de alături care îmi sugerează că viața va continua așa, ușoară, parfumată cu șampon. Dar iată că în gândurile somnoroase care vagabondează plăcut, îmi vine în întâmpinare un copil ciung. Elsa a stins lumina. Și eu dorm, dar nu adânc. O aud pe mama ta strigând: „Blestematule, dă-mi înapoi picioarele lui! Dă-mi-le!“ Atunci, în apa bleumarin a nopții, visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mort! Nu mă priviți așa, nu sunt un monstru, dar bărbatul acesta a suferit atâta Încât are mintea cu totul tulburată; ori de câte ori deschide gura, face rău cauzei noastre. — Unde se află acum? De câteva săptămâni, trăiește În mausoleul de la Șah-Abdul-Azim, vagabondând prin grădini sau pe coridoare, printre clădiri, vorbindu-le oamenilor despre arestarea lui Djamaledin, Îndemnându-i să-și răstoarne monarhul, povestindu-și propriile suferințe, strigând și gesticulând. Nu Încetează să repete că seyyed Djamaledin este Imamul Timpului, cu toate că persoana vizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
elev... perpetuu! Până când, întrebai tu? Mereu! Îți răspundeam eu. Dar tu cum de ai absolvit școala vieții? Eu îți răspundeam, derutat, că te obosești să judeci tocmai tu, cel mai încet în această activitate firească și țâncilor. Dragul meu, acum vagabondez privind curios pe geamuri la școlari neterminați ca tine. Și ai tăcut (Gustav a tăcut), convins că aveam nu numai dreptate, dar și un grad superior pe treapta învățăturii, din moment ce renunțasem de bună voie la stereotipia metodologică a călăuzirii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la școală câțiva ani, numai pentru a avea cu cine să mă bat, am fost brancardier la un spital de boli mintale, am furat, am fost pește, mi s-au născut niște copii de care nu știu absolut nimic, am vagabondat țara În lung și În lat, am dormit până și În veceuri publice, am făcut treisprezece ani de pușcărie pentru crimă, dar ce-ți spun toate astea? Le știi foarte bine. Ți le-am mai povestit. -Mi le-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau cea care-i dădea câte ceva de mâncare. Fata, ținea În mâini, ca pe o carte deschisă, o bucată de carton pe care scrisese cu litere de tipar: ,, Nu sunt bolnavă, nu sunt murdară, nu am deficiențe mintale: cerșesc și vagabondez pentru că numai așa pot să cunosc lumea. Vă mulțumesc!,, S-a apropiat de ea, a făcut-o să râdă spunându-i că el e un cerșetor care cunoaște lumea...de când lumea, și, i-a admirat frumusețea și neobișnuita fragilitate. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
potrivește lui mai bine. Eu nu cred că armatele de vagabonzi cerșetori care umplu țara au vrut de bună voie să fie cerșetori. -Ce naivă ești! Mie nu mi-a lipsit nimic, nu m-a Împins nimeni; am pierdut tot, vagabondez și cerșesc de aproape trei decenii.,, -Poate și tu suferi ca și mine de sindromul vagabondajului. Nu pot să dorm decât cu privirea la cer. Nimeni și nimic nu mă poate ține În loc. Să nu te sperii dacă am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bună voie, dar până la urmă nu-și mai aduce aminte cum s-a Întâmplat exact, dar nimeni nu i-a mai spus de atunci să părăsească ,,locuința,,. Kawabata a fost cel care l-a adus aici, În plină iarnă, după ce vagabondase aproape un an prin țară, dormind pe unde apuca și cheltuindu-și banii din cerșit.. Cel care locuise Înainte, murise lăsând spațiul liber. De mult, Antoniu renunțase la casa confortabilă plină de cărți și de obiecte care-i aduceau aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a trebuit să moară, pe mormanul de cârpe din magherniță, plâns de mine și de câinele lui Ben, care, nu se știe de ce, a vrut să plece odată cu el, spre groapă.. Plăcințica avea soarele și luna În ea. Putea să vagabondeze până la sfârșitul zilelor, că Dumnezeu s-ar fi Îngrijit să-i lase acolo, În suflet această lumină. S-a plictisit să dăruiască vagabonzilor părticele din această lumină și s-a hotărât să se reintegreze, Ăașa se cheamă gestul eiă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care nu s-ar fi crezut În stare. Vagabondase printre declasați, perverși, bețivi, dormise laolaltă cu ei sau În preajma lor, dar niciodată nu fusese agresat sexual. Era o limită a degradării, pe care n-o simțise pe propria piele. Forța de-acum, venea din mânie și dintr-o acumulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
22 august San Francisco e construit pe coline. Evident, șapte. Ca în toate orașele aflate pe coline, nu contează câte coline sunt în realitate. Toate vor să aibă șapte coline, ca Roma. Lăsăm mașina într-o parcare și pornim să vagabondăm. Suim, coborâm, suim iarăși, coborâm iarăși. În San Francisco nu există, cred, un loc perfect plat. La Roma, sunt străzi și chiar cartiere în care "cele șapte coline" nu mai sunt sesizabile. Aici, la fiecare pas, urci sau cobori, iar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zis cei în cauză. În cele din urmă, poliția a renunțat să-i mai salveze. Dreptul de a muri e și el un drept al omului. Nimeni nu te poate împiedica să-ți ruinezi sănătatea, să-ți distrugi viața, să vagabondezi, să dormi iarna pe o bancă în parc și să mori înghețat. Acum, toamna, nu sunt asemenea riscuri. Vorbim, apoi, despre specificul Washingtonului. Capitală administrativă, Washingtonul adună, practic, două categorii de americani. Prima, alcătuită din funcționarii instituțiilor federale, ai băncilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
inițiative și ea fără răbdare și tact. Și dacă consider totuși tovărășia lor drept idilă, o fac numai ca să repet clevetirea vecinilor și pentru că devine de o importanță considerabilă, în singurătatea locurilor, conversația lor. Îi întîlnesc uneori spre seară, când vagabondez pe coline, și e amuzant și duios în același timp văzând perechea lor profilată pe mare. De obicei stăm pe plajă toată dimineața. Acolo lâncezești sub soare, nu se pot începe discuții. Ioana și Viky aduc umbrelele lor înflorite și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
douăzeci, cu excepția înclinației. Nu te poți dispensa de gunoiul ăla, chiar dacă ai vrea. Nu mai poți scăpa de drogul numit ban. Încă mai plâng, bolborosesc și țip cât pot, dar când n-am făcut-o? Beau și mă bat și vagabondez pe străzi. Continuu să fiu o zonă de risc maxim. Continuu să rămân închis în forul meu interior. În ceea ce privește încercarea mea de sinucidere, totul s-a transformat într-un adevărat dezastru, așa cum ți-ai putut da seama deja. Am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niciodată nu s-a gîndit să profeseze o credință. E frate spiritual - cu toată deosebirea dintre ei - cu Kipling, căci amîndoi simpatizează cu personajele brutale și impetuoase cari nu pot îngădui obstacolele sociale ce stăvilesc pornirea lor nervoasă de a vagabonda în libertate (...); e frate cu D’Annunzio în ceea ce privește disprețul societății și trebuința de a trăi în plăcere și frumusețe. Tustrei sînt însuflețiți de o adiere romantică, de un sentimentalism fără frîu, de un cult excesiv al individului. Cugetul lui Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artei, peste ruinile falșilor monetieri, Chaplin, Malec și El stăruie ca trei puncte de reper”. Iar Chaplin este primus inter pares: „În el trăesc eroii din Commedia dell’Arte, clovnii tuturor vremurilor, cabotinul de music-hall și interpretul din teatru (...) Fantezie vagabondă, din care țîșnește invenție, surprize fără legături aparente (...) arta lui Chaplin ne apare ca cea mai ideală și mai potrivită epocii care se desfășoară”. B. Fondane reia ideea într-un comentariu din presa franceză (reprodus în Integral), făcînd o analogie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spiritului tău revoluționar. Ce s-o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești la ce-ai fost, și ce-ai ajuns, Geniule, dintr-un interlop care nu știa nici să scrie și să citească, care vagabonda pe străzi și înfunda pușcăriile, cînd la Doftana, cînd pivnița Văcăreștilor, tiran, șef de stat, academician, doctor, și chiar dacă țara asta se numește România și e o adunătură de secături fără cultură întocmai ca tine, asta nu-ți diminuează cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făcut? nu-i vine lui Roja să-și creadă ochilor, doișpe roșu, punct ochit, punct lovit! Ori ai mîncat rahat din belșug cînd erai țînc, ori e ceva necurat la mijloc. Nici prin cap să nu-ți treacă c-o să vagabondezi și-n seara asta, nu-l slăbește Delfina cu cearta, țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate pe aragaz gata să dea în foc, punînd mîna pe o lingură lată de lemn, începînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]