158 matches
-
dorit. Seamănă destul de mult cu cele românești. S-ar putea să fie și mai rău, înaintând tot mai mult în inima haosului răsăritean, prinși în această lugubră și în bună parte inconștientă „întoarcere la origini”. VASILE GÂRNEȚ: Mare îmbulzeală în vagonul-restaurant și trebuie să aștepți mai mult timp până îți vine rândul. Cei care au intrat printre primii nu se grăbesc să cedeze locul altora, își savurează cafeaua și țigara în conversații mondene, neglijând privirile flămânde ale colegilor care stau buluciți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Îmi răspunde că impresia mea nu e decât un clișeu foarte răspândit, pe care, iată, „îl contrazice” în acest moment chiar ea. Spune asta și râde. Tot am reușit s-o opresc din revărsarea ei mânioasă împotriva chelneriței teutone de la vagonul-restaurant... VITALIE CIOBANU: Ajungem la Dortmund după-amiază, pe la două. E un oraș - am auzit - lipsit de istorie, în expresia sa monumentală. A fost „pisat” din plin de avioanele aliaților în timpul războiului, încât tot ce vom vedea sunt case noi, blocuri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
familie. Îl întreb pe Fatos dacă romanul e autobiografic. „Peste 60 la sută din text este autobiografie topită artistic”, îmi răspunde Fatos Kongoli, într-un limbaj de critic literar, și zâmbește jenat... VITALIE CIOBANU: Se anunță niște ședințe literare în vagonul-restaurant, dar se pare că nimeni nu s-a obosit să meargă la ele. O stare de dizolvare și lehamite. Dincolo de geam - nori negri aplecați deasupra câmpiilor, păduri de brazi cu tulpinile subțiri și ude de ploaie. Pe culoar, Andras Ferenc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așteaptă trenul nostru, „Literatur Express Europa 2000”, cu care am călătorit de la Bruxelles până la Kaliningrad. Regăsirea trenului „istoric, burghez și comod” la Brest este o binecuvântare, ne bucurăm sincer, de parcă ne-am fi revăzut casa părintească, iar nemțoaica blondă de la vagonul-restaurant ne zâmbește de bun sosit, ca o mamă duioasă. Entuziasmul îmbarcării este totuși știrbit de un incident cu macedoneanul Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk. Cu câteva ore mai devreme, o pățise, la fel, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se uită, pe deasupra ziarului, printre paharele din față, la: o doamnă răsfoind grăbită o revistă; o țigancă frumoasă; o tânără mamă; o pereche care tocmai intră în local. Peisajul poate fi și mișcat, atunci când autorul nostru se află într-un vagon-restaurant, dar esențială rămâne indecizia voluptuoasă a protagonistului. În locul acțiunii, el preferă contemplația și extensia imaginară pe structura atractivelor elemente din cadru. Atunci când femeia cu care se "filează" e înconjurată de trei bărbați cu temperament, care nu și-au scos pălăriile
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
și să promită fapte glorioase; anume făcută totodată să întrețină un consistent narcisism. Ca un bun stripper, poetul așteaptă să i se desfacă nasturii de la cămașă. E mereu performant și vede dintr-o ochire cîte femei i-ar plăcea din vagonul-restaurant. Flirtează într-un birt cu o țigancă amețită de privirea lui. Deturnează femeia ce tocmai pășește în restaurant alături de bărbatul ei. Privirea lui înregistrează interstițiile erotice din jur, cele pe care le repertoria cîndva și Roland Bartes: dunga de piele
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
noroc în trenuri, precum și comerțul fără autorizație vor fi sancționate cu amenzi contravenționale cuprinse între 500 000 de lei și 10 milioane de lei. Actul normativ prevede și interzicerea fumatului în sălile de așteptare din stații, în compartimente și în vagoanele-restaurant. Sunt pasibile de amendă: refuzul de a elibera locul ocupat care nu corespunde cu cel prevăzut pe bilet și refuzul de a ceda altor călători locurile ocupate în mod abuziv, transportul în vagoanele de călători a animalelor vii, al bagajelor
Agenda2003-4-03-1 () [Corola-journal/Journalistic/280605_a_281934]
-
Dispozițiile referitoare la aprovizionarea navelor române și străine se aplică, în mod corespunzător, aeronavelor române și străine aflate pe aeroporturile române. Controlul vamal se efectuează în baza documentului de livrare. Articolul 347 Bunurile de consum aflate la bordul navelor, aeronavelor, vagoanelor-restaurant, vagoanelor de dormit și autocarelor, destinate consumului pe parcursul călătoriei, nu se supun normelor prevăzute pentru importul mărfurilor. Capitolul 11 Garantarea datoriei vamale Articolul 348 Datoria vamală este garantată distinct pentru regimurile vamale în cazurile și condițiile prevăzute în prezentul regulament
EUR-Lex () [Corola-website/Law/119342_a_120671]
-
Dispozițiile referitoare la aprovizionarea navelor române și străine se aplică, în mod corespunzător, aeronavelor române și străine aflate pe aeroporturile române. Controlul vamal se efectuează în baza documentului de livrare. Articolul 347 Bunurile de consum aflate la bordul navelor, aeronavelor, vagoanelor-restaurant, vagoanelor de dormit și autocarelor, destinate consumului pe parcursul călătoriei, nu se supun normelor prevăzute pentru importul mărfurilor. Capitolul 11 Garantarea datoriei vamale Articolul 348 Datoria vamală este garantată distinct pentru regimurile vamale în cazurile și condițiile prevăzute în prezentul regulament
EUR-Lex () [Corola-website/Law/119340_a_120669]
-
casa lor de la Focșani. - În 1940. - Da, în 1940. - Cu ce mergeați în țară? - Cu trenul, nu cu mașina. Pe vremea aceea, nu se mergea cu mașini, nu se circula cu mașini. Erau trenurile foarte bune. Erau și vagon-lit și vagon-restaurant. Taică-miu avea o mare plăcere să stea la vagon-restaurant, nu-i plăcea să stea în compartiment. Și mi-aduc aminte o scenă foarte drăguță. Tata era un om foarte elegant. Și unde apărea, era înalt, subțire, frumos, provoca un
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
ce mergeați în țară? - Cu trenul, nu cu mașina. Pe vremea aceea, nu se mergea cu mașini, nu se circula cu mașini. Erau trenurile foarte bune. Erau și vagon-lit și vagon-restaurant. Taică-miu avea o mare plăcere să stea la vagon-restaurant, nu-i plăcea să stea în compartiment. Și mi-aduc aminte o scenă foarte drăguță. Tata era un om foarte elegant. Și unde apărea, era înalt, subțire, frumos, provoca un fel de... - ... admirație, respect. - Da. Toți veneau la el, toți
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
și Tanti Mița într-una singură. Când s-a mai luminat de ziuă, că trenul pornea pe-ntuneric din Tășnad, ăstea două au început să circule peste tot. N-aveau stare, parcă erau două iepe în călduri. Au mers la vagonul-restaurant, de unde au apărut cu cafea într-un pahar de plastic pentru Piri și un batonel de ciocolată de casă pentru Valeria. Ciocolata era veche din secolul trecut, și scumpă ca de la magazinul de antichități. Apoi au ieșit amândouă pe culoar
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
Lucian Raicu, Iată-mă, deci, din nou la etajul V, parcă fără speranță, parcă fără chef, reînnodînd șirul scrisorilor mele către dumneavoastră. Drumul de ieri (Mangalia-Iași) a fost dur. Plecat la 13 și ajuns la 24, într-un tren fără vagon-restaurant, pe-o vreme fierbinte, am avut și neplăcerea de a găsi blocul închis. Telefon etc. Somnul bizar, tehnicolor, trezirea uscată, amară, necreatoare la cafeaua învechită. Am răsfoit ziarele adunate teanc, am tras o raită prin librărie, cam atît. Vreo cîteva
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
știți despre amanta lui Paul, Eva sau Vera sau cum o fi chemând-o? Aveți idee de ce s-ar putea ascunde? Cine știe, poate că și ea e moartă. Ochii ei clipiră tremurători, ca o ceașcă pe o farfurioară În vagonul-restaurant al unui tren expres. Deschise și Închise gura și se ridică, ținându-și mâinile Încleștate strâns de o parte și de alta a corpului. — Vă rog, spuse ea, cu ochii Începând să-i Înoate În lacrimi. Fratele se desprinse de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de gheață de la Balatonfüred, Moby Dick, geamurile afumate pentru eclipsa totală de soare, diftongi, triftongi, gardul de pe strada Țepeș-Vodă pe care cresc zorele albastre, criminalul de război Eichmann, timbrele lui Demeșco, bătălia finală de la parcul părăsit din 6 august 1961, vagonul-restaurant al trenului accelerat Pekin-Shanghai, „Elevul Dima dintr-a VII-a”, statutul U.T.M., corul de copii ai Radiodifuziunii cântând Republică, măreață vatră, Garincha, Vava și Pelé, muzeul Doftana, fiole de stricnină, președintele Kennedy, Nikita Sergheevici Hrușciov, Elena din Troia, tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
i-au sustras În chip arbitrar. N-am să uit niciodată duelul: plebeul Împotriva omului de lume, hrăpărețul Împotriva indiferentului, jidanul contra arianului. Un tablou prețios pentru galeria din mintea mea. Încercând să-și ia suprema revanșă, Goliadkin părăsește brusc vagonul-restaurant. Se Întoarce neîntârziat, aducând cufărul din imitație de crocodil. Scoate un etui și-l pune pe masă. Îmi propune să joc cei trei sute de pesos pierduți pentru diamant. Nu-i refuz ultima șansă. Fac cărțile; am full de ași; arătăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
precizarea lui drastică, serioasă, cu o melopee de Gromâko la Paris, avea un caracter de avertisment, dar cu aceeași obiectivitate trebuie să recunosc că nu-mi putea trece prin minte ceea ce avea să se întâmple după ce ne-am întors de la vagonul-restaurant unde acceptase să fie invitatul meu, mâncând același borș și aceeași friptură înăbușită, deosebindu-ne doar în băuturi: el - două coniacuri, eu - o sticlă de apă minerală. De cum trecurăm granița, profesorul îmi ceru să mă așez pe patul de alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Szeged susținea că a fost bucătarul personal al unui conte croat sau ungur. Până și hotelul vienez Sacher a fost pomenit drept carte de vizită a carierei sale în arta culinară. În schimb, nu sunt sigur dacă a gătit în vagonul-restaurant al legendarului Orient Express pentru călători iluștri și a devenit astfel martorul unor intrigi subtil țesute și al unor crime complicate, care chiar și pentru detectivi confirmați literar puteau fi rezolvate numai cu un fler ieșit din comun. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vorbea despre anii pierduți, se lăsa cuprins de mânie și dobora cu muchia palmei, în locul vinovaților, consumatori inofensivi. În timpul călătoriei la început, nu am schimbat prea multe cuvinte. Oare am dormit? Greu de crezut. Exista cumva în trenul interzonal un vagon-restaurant Mitropa? Nu. O dată - eram deja în Saxonia Inferioară, acoperită de zăpadă - a încercat, prin aluzii, să explice ceva ce ar fi putut să se refere la modificări corporale. Eu am bănuit că voia, adăugând ghips, să sporească volumul uneia din sculpturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Dunărea, noap-tea, la sârbi: ai amânat și iar ai amânat, până mi s-a făcut lehamite și ne-a prins Revoluția... În Intercity, Vladimir își puse valiza în plasa de deasupra locului cu numărul rezervat și o luă îndată spre vagonul-restaurant. Cu maleta-diplomat asupra lui, intră în salonul asistat de un chelner scurt și gros, care se agita pe lângă clienții celor două mese ocupate. Mai era o masă, cu un singur consumator, cu ochi triști, pe un chip de rebel, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uscățiv, în veston de piele naturală, cu înfățișare de boschetar, desprins din categoria disprețuită, contra căreia pledase, adineauri, întorcându-și privirea întrebătoare către conviv. Vladimir părea să fie la fel de neinteresat de exemplarul din bobor, ce apăruse pe intervalul median al vagonului-restaurant, aterizând taman lângă masa lor: N-am bani și nu-ți dau! Nu-ți ofer nimic, parazitule, se răsti el, căutându-și simultan cu pantoful maleta-diplomat, pe care o simțise tot drumul clătinându-se între fluierul-piciorului și stinghia piciorului mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șale, căutând chelnerul din priviri. Ospătar, strigă răsunător cerșetorul. Te rog, un Scotch whisky Aberlour și o bere Trappiste Chimey! Poruncise cu stil, sonor și fără șovăire. Comandase tocmai cele mai alese și mai scumpe băuturi, pe care le avea vagon-restaurantul CFR, grevând fără reținere punga ofertantului. Vladimir, simțind că nu mai avea cum să-și ia vorba și promisiunea înapoi, începu să râdă, așteptând. Chelnerul acceptase ordinul, pe dată: Vine băiatul! asigură el, cu nedezmințit profesionalism. Plecarea trenului din ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
adâncă dragoste a cuiva. Fiecare încăpere purta un număr de metal și o ditamai cheia în ușă, oferind un interior de living-room, dominat de două ferestre orientate spre lărgimea Bărăganului, aranjate cu prețiozitatea vicioasă a unei nimfomane înveterate. Cerșetorul din vagonul-restaurant (în fine, Vladimir se dumiri de unde îl cunoștea salvatorul-taximetrist) trecu prin holul tăcut, pustiu și luminat discret, pe lângă tejgheaua de stejar de la recepție, unde nu se arăta nimeni, îl ajută să urce pe scara de marmură colorată, conducându-l, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intra. Lui nu îi era indiferent să știe cine îi face onoarea de a-l vizita la ora aceea și mai ales în această pustietate stingheritoare: se îndreptă agale către ușă, întrebându-se dacă nu cumva revenise cunoștința lui de la vagonul-restaurant, taximetristul clandestin. Tresări când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără îndoială, părea frumoasă, fiindcă era blondă. Însă, pe deasupra, nu arăta ca o făptură din lumea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
le ureze o zi bună a doua zi dimineață, când drumurile lor s-ar fi despărțit. Nu știau că o parte din ei și-au văzut părinții pentru ultima oară în acea dimineață fatidică. Era îngrozitor pentru aceia! Am căutat vagonul-restaurant și l-am găsit fără prea mari probleme. Nu serveau mare lucru. Nici nu aveau personal. Era doar o mașină de făcut ciocolată-cafea și o putea opera oricine. Îmi închipuiam că trenul ducea lipsă de echipaj. Ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]