1,108 matches
-
el, care conduc nemijlocit la biografie (v. volumul de interviuri Spectacolul personalității, alcătuit de I. Oprișan). Una dintre puținele scrieri consacrate spațiului carceral și nu numai, de care se ocupă C. Coroiu i se datorează lui Petre Pandrea - Memoriile mandarinului valah. Este apreciată, pe bună dreptate, excelenta portretistică, în genere, negativă, a autorului, care "îl poate face gelos pe orice prozator de mare forță epică și coloristică". Substanțială și observația că închisoarea politică le-a sporit nimbul eroic acelor figuri de
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
nici o constrângere. O altă idee curioasă a lui C. Coroiu este aceea că el contestă "literatura de sertar", pe care, culmea, o ia în derâdere și o socotește "o gogoașă ce s-a dezumflat". L-aș întreba: dacă Memoriile mandarinului valah, carte despre care a scris cu mare entuziasm, ce fel de literatură este? Putea oare să vadă lumina tiparului în condițiile de teroare și cenzură politică înainte de 1989? Firește că nu, fiind obligată să rămână în sertar, în așteptarea unor
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
două comune: comuna agrară, întemeiată pe gospodarul dibaci și priceput, și comuna urbană, guvernată de întreprinderi, de acești giganți ai lumii moderne. Și aș fi creat institute care să sincronizeze poporul român cu toate cuceririle speciei om, mutate în spațiul valah. Că eu nu contest poporului român că limba lui și geniul lui intelectual îi permit să mute creațiile speciei om la el acasă. AMERICANI Omul, când e singur, poate face fel de fel de unelte. Adică devine american, spun eu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
păreau a comunica în vreun fel între ele este teribila sa aptitudine pentru causeria de înalt nivel. Orice produs al corporației Horia Gârbea poate fi asemănat unui juke-box al spiritualității universale, în care fisele sînt introduse aleatoriu conform capriciilor umorului valah. De aici, un uluitor și mereu ironic "curcubeu al gravitației", în care rogvaiv-ul aluziilor livrești oferă spectacole imprevizibile orizontului de așteptare. Maliția, deghizată adeseori în cinism, face legea în această strategie a deturnării lectorului, silit să devină, astfel, din ipocrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de personal wellness...) și dimineața îmi trimitea SMS-uri călduroase care conțineau... energie ! Energie pentru ziua în curs... bunătate și lumină... plein d’énergie, grote energie en goedharti gheid... M-am intoxicat de umanism. Mi-am redescoperit viguroasa fibră reacționară valahă. Și mai voia să nu ne mințim în nimic, iar nemințitul ăsta devenise o corvoadă permanentă, ucigătoare de spontaneitate. Nu-ți voi ascunde niciodată nimic, mi-a susurat, înghețându-mă... dar nemințitul ei perma nent era sufocant, o chingă de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
masive participări șa tineretului cuprins de Ťfebra realist-socialistăťț ne-o oferă colaboratorii revistei Viața românească pe 1954, sugerându-vă să nu ocoliți titlurile poeziilor, căci unde și când vă veți mai întâlni cu titluri (și teme lirice) ca acestea: Moșierița valahă către cățelușa ei, Mânjii colectivei, Cuvânt despre sergentul Belate Alexandru, Industrializarea în târgul meu, Scrisoarea stegarului Frățita, Despre oameni și despre recolte, Am plecat la sat, Președintele colectivei?" Ce noutăți mai află cititorul? Metoda cenzurii comuniste de a emite comenzi
Sărbătoarea „gloriosului deceniu“ by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7205_a_8530]
-
declarat, hîtru, că nu sînt jurist, fiindcă aveam doi asesori cheferiști. La scriitori, le spun că sînt jurist. Ce sînt eu? Un biet moralist". Așadar "un biet moralist". Un moralist care și-a fixat datele unui ideal sub egida "mandarinului valah", construind o machetă a "omului superior". Aceasta răspunde principiului noocratic al lui Camil Petrescu, pe care autorul Patului lui Procust, vai, nu și-l mai amintea după 1947, reprezentînd firește o sfidare a doctrinei oficiale. Pentru Pandrea, "heghemonia proletariatului este
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Pandrea un amestec de generozitate și de aristocratism, de deschidere și de elitism, care poate surprinde. Factorul detașării prin noblețe individuală credem că s-ar putea explica prin dorința autorului de-a depăși "ramura obscură" a obîrșiei sale din țărănia valahă, de-a o salva printr-o înnobilare sui generis. Evocîndu-și frecvent înaintașii țărani și mediul natal, Pandrea își extrapolează originile în codul mandarinului, care nu exclude supunerea la prescripțiile existenței "simple", de tip rural: "Să-ți faci singur patul, să
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Constantin Țoiu Deci, teribil personaj acest Cantacuzin! Un Boss ahtiat de cultură. N-a editat el Biblia de la București? Un tip de renaștere valahă, dozând în părți egale inteligența rafinată și otrava, argumentul fiind și cucuta, lichidându-și cu sânge rece adversarii, până când pieri și el, otrăvit... Cum arăta el? Neculce l-a văzut și l-a prins în această frază grea: Om mare
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
le mai reiau, au fost destul de multe). De unele s-a ținut cont și au fost introduse (de pildă amintirile lui George Panu și ale lui Iacob Negruzzi, romanul Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia, Memoriile mandarinului valah de Petre Pandrea), de altele nu (de pildă lipsesc în continuare romanul Ora 25 de Constantin Virgil Gheorghiu, balada Mistrețul cu colți de argint de Ștefan Aug. Doinaș). Aici poate ar trebui să purtăm o discuție mai lungă. Sunt de
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
și mici), aplecat, ca un taler, spre partea părinților. Credința, interpretată dintr-o perspectivă pur iluministă: "Oarba credință și întreaga neștiință, cea mai mare negură la ochii omului se arată. Ferește-te de amândouă." Micul eseu despre dar, în varianta valahă, nu face decît s-arate pedigree-ul unor metehne: "Darul orbește și pe cel cu patru ochi". O spusă către copii, și către alții mai mari: "Întrecerea la învățătură, cea mai bună luptă. Cu ea să te lupți". La fel
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
l-a reprezentat Proust. Nu se va fi simțit junele brăilean, mutatis mutandis, un emul al celebrului francez? Oare n-am putea interpreta agitația sa mondenă cu măgulitoare inserții în high-life drept un reflex, fie și impalidat, redus, pe meridianul valah, prin accentele unor dezamăgiri amare, al diligențelor autorului lui Swann care nu se da în lături a adresa aristocraților scrisori de-o neverosimilă redundanță protocolară, din dorința de-a pătrunde în lumea lor? Ceea ce ar fi putut forma o simplă
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
40 % din efectivul total de ovine crescut la nivel național. În literatura de specialitate, rasa țurcană mai este cunoscută și sub alte denumiri, cum ar fi: oaia bârsană - după denumirea ținutului Bârsei; în literatura rusă este numită țușca sau oaia valahă, iar în unele sate din Transilvania i se mai spune și rațca. Origine și mod de formare Originea rasei țurcană nu este cunoscută cu precizie. Mulți cercetători care au studiat originea animalelor domestice susțin că țurcana ar deriva din Ovis
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
Experiența este a eului liric, dar, totodată, una generică, în măsura în care cel dintîi își asumă și însumează trăirile semenilor din epoci anterioare sau contemporani. Evlavia medievală este prinsă, de pildă, într-un discurs ce transpune în cuvinte un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea "părerilor de rău" ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a "cîntării" Pămîntului sau a "glasului" Crucii pe care a fost răstignit Mîntuitorul. Alături stă pietatea împletită cu simț gospodăresc
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
cea mai searbădă idee într-o gaya scienza de o virilitate care poate atinge priapismul". Date fiind astfel de premise, nu putem aștepta decît cu un major interes împlinirea proiectului la care Magistrul s-a "înhămat" pentru multă vreme, Farsa valahă: "O duc în spate de multă vreme, dar nu am bahtinizat-o excesiv". N-are intenția a și-o închipui "mallarméan", precum o farsă în stare pură, "fără farsor, fără public hlizitoriu", ci, "puțintel gnostic", înlocuindu-l pe demiurg cu "un
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
Pavolini) și partidul fascist nu greșește niciodată. 5. Eu și partidul nu greșim niciodată (Genialul Generalissim Stalin). 6. Când aud cuvântul cultură, scot pistolul și trag (Goebbels). 7. Stoarce pe antifascist ca pe-o lămânie și aruncă-l imediat (Paukerist valah). 8. Am trei morale: una gândesc, alta vorbesc și fac ce-mi place. Morala e masca. 9. Folosește-te de tovarășul de drum și, la ultima cotitură, aruncă-l în prăpastie, ca să poți trece mai repede și mai comod. 10
Adrian Năstase, scenariu sumbru pentru prezidențiale by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81908_a_83233]
-
Pavolini) și partidul fascist nu greșește niciodată. 5. Eu și partidul nu greșim niciodată (Genialul Generalissim Stalin). 6. Când aud cuvântul cultură, scot pistolul și trag (Goebbels). 7. Stoarce pe antifascist ca pe-o lămânie și aruncă-l imediat (Paukerist valah). 8. Am trei morale: una gândesc, alta vorbesc și fac ce-mi place. Morala e masca. 9. Folosește-te de tovarășul de drum și, la ultima cotitură, aruncă-l în prăpastie, ca să poți trece mai repede și mai comod. 10
Adrian Năstase, scenariu sumbru pentru prezidențiale by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81907_a_83232]
-
sale de stânga. Nu vom ignora faptul că în subtextul articolului lui Petre Pandrea se poate ascunde o motivație strict intimă a intelectualului de stânga nemulțumit de cărțile demitizante, antiutopice ale lui Istrati. Abia după al Doilea Război Mondial "Mandarinul valah" i-a putut da dreptate autorului Spovedaniei unui învins, atunci când idealurile umanitare ale lui însuși au fost brutal spulberate. Ca apărători ai celor oropsiți, unul patetic și celălalt rațional, Istrati și Pandrea erau în fond spirite îngemănate, neliniștite. în necrologul
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
dădea titluri oportuniste la compozițiile-i proprii... Ați Înțeles motivul invidiei? Păi dacă noi pe scenă spunem Partidului, nimeni nu se gîndește la primăvară; ei compuneau ceva despre primăvară și ca să se cînte & remunereze, Îi ziceau Partidului... Montînd, la Teatrul Valah, Ivan Turbincă (scenariul meu, după Creangă), mi-am amintit de un frumos titlu de carte a lui Alexa Visarion: Spectacolul ascuns. Căci Ivan al meu, teoretic, destinat copiilor, ascunde o montare antisovietică destul de străvezie! Nu Întîmplător, cînd l-am jucat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
din urmă, ne ciocnim amândoi de problema evidențierii, inevitabilă problemă, a tinereții lui Mihai de Giulești personajul central al nuvelei. Trebuia, zicea Regizorul, ca spectatorul să fie pus în temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint cu semnul cornului de cerb pe el, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
referitoare la felul de a fi al eroului. E bine. Ele rămân așa, dar tu care va trebui să intri cu adevărat în pielea personajului, va trebui să mă faci pe mine ca spectator să înțeleg că acest nobil ereditar valah, așa cum se și recomandă la un moment dat: nobilus sum, nu ajunge cu una cu două la rangul de cancelar al Principelui Transilvaniei; că el, observă că, chiar dacă pe Valea Marei, întâmplările nu s-au deosebit, continentul era supus schimbărilor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Păi, sunt acuma la domnu' părinte Ieghinald pentru că nemții ne dă de toate: haine, mâncare din pachet, lemne. Am fost și la baptiști, și la penticostali, da' americanii nu ne dădea nimic!" Iată o originală formă de înfruntare, pe tărâm valah, a marilor puteri planetare! În ce mă privește, întrebarea esențială nu este dacă Dumnezeu există sau nu. Există, indiscutabil. Marea problemă e felul în care mă raportez la el. Poate fi el redus la un "Doamne-ajută" spus printre dinți, adică
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
După lumea în care se mișca acum "peregrinul", n-ar fi nici o mirare. Prin tînărul principe, eroul nostru ajunge la Paris, apoi la Londra. întîlnirea cu Parisul reprezintă marele șoc al vieții lui Codru Drăgușanu, iar modul în care prințul valah trăia, împreună cu secretarul său Ion, în orașul-lumină ne lămurește asupra stilului de viață din capitala Franței propriu pașoptiștilor de nivel înalt: "Pariși, ianuarie 1841. De patru luni, dilecte, ne întoarsem la Pariși și ne așezarăm ca acasă, ducînd o viață
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
la Bosfor. Numai atât. Nu pretindem mai mult. Având în vedere logistica și situația precară a continentului. N-a fost să fie. La Sighișoara, am dat ocol mult timp casei vopsite în albastrul medieval, în care a fost adăpostit domnitorul valah, după întâia sa fugă de șef neînțeles. Geamurile ei sunt mici, sumbre, suspicioase, potrivite unui ins ce nu privește cu prea mult drag spre lume. Să fi avut destinul lui Sobiețki salvând Viena... Șefule, șopteam înconjurând casa încet, — nu vii
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
singur chiar pe viața mea / cum stă în sită apa grea // Nici gustul ei nu sătura / nici corpul ei mai ru-me-nea / lumina mea pierduta mea" (Frageda miresmelor). Reculegîndu-se din mica transă erotică, poetul forează în verb obținînd desene de virtuozitate valahă, seducătoare prin duritatea lor catifelată, provocatoare: "Primăvara asta carnea / dumitale anunță că vine caisa / Ca și cum domnișoară ai fi / ca și coaptă propriuzisa // Ca și cum s-ar fi aprins cămașa / pe-un ierusalim de sâni / Dulce spinare de femeie / zațul meu de
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]