373 matches
-
vieții) și a devenit un vector fundamental al existenței umane în contextul noii societăți și economii bazate pe cunoaștere. Societatea învățării este tot ce ar fi putut educația să-și dorească mai mult, adică să fie cheia existenței, acceptată și valorizată ca atare. Numai că învățarea poate deveni astfel doar dacă se situează într-o dezvoltare holistă, constructivistă și integrată. Recomandările de politică educațională își propun să fie repere pentru inițierea unor abordări punctuale, metodologii și proiecte de dezvoltare care să
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
actul criminal. La vârsta de 38 de ani cunoaște „un dobitoc, un animal, mă săturasem și eu de singurătate, mi-a fost milă de el, nu avea casă, nu avea pe nimeni...”. Nevoia de a oferi, de a fi acceptată, valorizată, speranța că de data aceasta va reuși să creeze o relație cu partenerul, bazată pe respect și responsabilitate [„Asta am visat încă din copilărie: să am un om al meu care să mă iubească, să mă înțeleagă, să fiu alături de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
experiențe existențiale, inconștientul nu poate să nu semene cu diferitele universuri religioase. Căci religia este soluția exemplară a oricărei crize existențiale, nu numai pentru că se poate repeta la nesfârșit, ci și pentru că este socotită de origine transcendentală și, prin urmare, valorizată ca revelație primită dintr-o altă lume, transumană. Soluția religioasă nu numai că rezolvă criza, dar în același timp "deschide" existența către anumite valori care nu mai sânt nici întîmplătoare, nici particulare, permițîndu-i astfel omului să depășească situațiile personale și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
natură istorică. Deceniile de comunism ne-au (de)format în spiritul a ceea ce unii au numit „rezistența prin cultură”. Nu cred că a fost o rezistență în sens politic sau civic, dar a fost, pentru mulți, un stil de viață valorizat ca atare. Citeam tot ce ne cădea în mînă, mergeam la toate spectacolele „bune” și discutam între noi cu aceeași pasiune și aplomb despre Tarkovski și Noica, noul roman francez și adevărata cultură populară. Ar fi fost cam greu să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
libertate (de expresie, de gîndire, de mișcare etc.) și ordine : „Mai liber, și în expresie. Nu mai e deloc ordine” ; „Să vorbești, faci tot ce vrei. Nu mai ești în siguranță” ; „Libertatea care a creat haosul”. Înțeleasă și măcar parțial valorizată ca lipsă de constrîngeri („fiecare face ce vrea, nu-i ca pe timpul lui Ceaușescu” ; „libertate umanistă, toată lumea e liberă să facă orice” ; „faci ce vrei, fără frica nimănui”), libertatea este condamnată pe de altă parte tocmai din cauza acestei lipse de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Locke termenul de "motiv" combină valorile și emoțiile, motivul fiind dorința pentru un scop sau o valoare. Motivele, valorile și/sau scopurile determină acțiunea prin trei cicluri cauzale: i. reglarea direcției acțiunii prin concentrarea atenției și a activității asupra scopurilor valorizate; ii. influențarea intensității acțiunii în funcție de importanța acordată valorii și iii. influențarea persistenței acțiunii a efortului prelungit în timp. Astfel, mecanismul motivațional urmează direcția: nevoie valori scopuri acțiune. Privit din direcție opusă, ciclul cauzal presupune că scopurile conduc la împlinirea valorilor
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Bandura (1989) și teoria stabilirii obiectivelor (Locke și Latham, 1990). Potrivit primei teorii oamenii experimentează un sens al satisfacției atunci când ating nivele de performanță care sunt valorizate, iar potrivit celui de-al doilea model teoretic, satisfacția este rezultatul atingerii obiectivelor valorizate; * studiile realizate în ultimii zece ani arată o asociere mai puternică între cele două variabile, atunci când măsurarea performanței globale este înlocuită de dimensiuni ale acesteia: atașamentul față de organizație, comportamentul "cetățenesc" în organizații (citizenship behavior) etc. Kelly (1992) avansează ideea că
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
teoria lui Vroom (Latham, 2007). Între cele două teorii există diferențe conceptuale. Teoria expectanței afirmă că motivația este determinată de așteptarea ca un efort să ducă la performanță care va determina la rândul ei rezultate mai mult sau mai puțin valorizate. Teoria social cognitivă afirmă că oamenii exclud repede un număr mare de opțiuni pe baza eficacității personale percepute, fără a face o analiză cost-beneficiu. Concluzia lui Bandura privind teoria expectanței este sugestivă: "Modelele raționale de luare a deciziei care exclud
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
că relația devine trăsătura sa esențială, căci numai omul care este în relație se va numi „persoană”. Fără relație, același om rămâne un simplu individ, un organism ce funcționează izolat, un simplu „tot” organic și, prin aceasta, probabil mai puțin valorizat. Antropologic, descoperim că trăsătura principală a persoanei este relația. „A da” și „a primi” favorizează legătura, schimbul, reciprocitatea, fapt care poate ușura sau, dimpotrivă, îngreuna întreaga dezvoltare a persoanei; depinde de relație: dacă aceasta este pozitivă, atunci persoana se dezvoltă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
resurse, pierderea de resurse, lipsa câștigului de resurse în urma investirii de resurse. Astfel resursele devin unitatea suficientă pentru înțelegerea stresului. Resursele sunt acele obiecte, caracteristici personale, condiții sau energii valorizate de individ, sau care servesc drept mijloace pentru obținerea resurselor valorizate. Adesea mediul amenință sau privează individul de resursele sale. Persoana este astfel afectată la două niveluri pentru că resursele au pe de o parte un rol instrumental iar pe de altă parte au valoare simbolică participând la constituirea identității personale. Dintre
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
din mers a procesului de instruire . Funcțiile și etapele conexiunii inverse sînt de identificare, diagnosticare, evaluare, depășire a unor dificultăți, întărire imediată a rezultatelor pozitive. Semnalele de tip verbal și nonverbal, prin care feed-back-ul își face simțită prezența trebuie corect valorizate și interpretate de către cadrele didactice. 7.5. Principiul intuiției Intuiția este o treaptă senzorială în cunoașterea umană și contribuie la pătrunderea nemijlocită în realitate obținută cu ajutorul analizatorilor (vizual, tactil, auditiv, kinestezic, etc.). Cerințele pentru respectarea acestui principiu sînt: materialul "intuitiv
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
trebuie să subevaluăm riscurile pe care le implică grija față de necesitățile personale care, oricât de legitimă și necesară ar fi, nu întotdeauna este îndeajuns de purificată de pasiuni și de neliniști. Dorința fiecărui frate și soră de fi acceptați și valorizați ca persoane și nu doar ca «personal» destinat să asigure o întreagă serie de prestații, necesită o prealabilă și o continuă edificare interioară a personalității începând, desigur, cu propria structură și ținând cont de propriul trecut, fără a uita, însă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
3. Controlul și îndrumareatc "4.7.3. Controlul [i `ndrumarea" Foarte multe cadre didactice au în momentul de față reprezentarea potrivit căreia controlul este o activitate lipsită de importanță, inutilă și ineficientă sau, mai mult chiar, o activitate foarte bine valorizată, exacerbată și utilizată în exces, conducând la sporirea stării de anxietate a celor controlați, a elevilor. Din punctul de vedere al managementului clasei de elevi, cunoașterea stadiului la care se află activitatea de realizare a obiectivelor propuse, precum și identificarea nivelului
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
mașini bune” include nevoi, dispoziții, preferințe și, implicit, utilități „cultural constituite” (DiMaggio, 1994) și decelabile atât la nivelul produsului final (fiabilitate, consum redus, siguranță, design etc.), dar și la nivelul mijloacelor sau proceselor (managementul calității). Astfel de nevoi pentru bunuri valorizate social ale multiplilor constituenți ai organizației nu există În sine ca fapte naturale, obiective, independente de contextul social, ci sunt construcții culturale, fapte sociale. Ele țin mai degrabă de obiceiuri și rutine ce au o determinare sistematică, fiind social induse
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dispozițiile și preferințelor actorilor. Piața, spun Alford și Friedland (1991), nu este doar un mecanism de alocare a resurselor, ci și un sistem cultural și instituțional specific pentru generarea și măsurarea valorii. Spre exemplu, un aliment este social construit și valorizat ca responsabil nu doar dacă este apreciat de clienți prin intermediul prețului și al gustului, ci și dacă se conformează unei „rețete” food safety; aceasta din urmă se referă la siguranța alimentară a produsului și este o construcție a unui sistem
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Putem asuma o analogie Între relația acțiune - instituții și cea dintre cunoaștere și producția socială a acesteia. Instituțiile sunt, spun Berger și Luckman, În primul rând cunoaștere și abia apoi valori, norme. Anumite concepții sunt instituite prin stiință și apoi valorizate social. Legitimarea „explică” ordinea instituțională, conferind valabilitate cognitivă Înțelesurilor sale obiectivate. Legitimarea justifică ordinea instituțională imprimând o demnitate normativă imperativelor sale practice. Este important să Înțelegem că legitimarea cuprinde nu numai un element normativ, ci și unul cognitiv. Altfel spus
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
simbolică” a rolurilor și politicilor În contexte organizaționale dispun de capitaluri (materiale, culturale, sociale) diferite și de capacități diferite de transformare a acestor capitaluri În influență și putere. Cei a căror contribuție (bazată pe resursele de care dispun) este mai valorizată și considerată strategică vor avea și mai mare influență și control. Înrâurirea și controlul direcționează Însă procesele atenționale care selectează anumite informații, considerate strategice, În defavoarea altora; ele devin astfel procese politice, determinate de propria structură de influență din organizație, altfel
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
valorile educaționale actuale nu diferă prea mult în termeni de gen, dar diferă de cele apusene în sensul că sunt mai colectiviste (vezi Barometrul de Gen, 2000). În educația băieților, libertatea de alegere și independența sunt de două ori mai valorizate decât în cazul educației fetelor, care însă sunt preponderent orientate spre hărnicie și ascultare. Nici unul dintre sexe nu este educat predilect spre valorile liberale ale autoafirmării și independenței, dar fetele sunt și mai puțin educate în acest sens. În ambele
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nu există argumente pentru nici un fel de discriminare. În plan practic, o persoană cu cerințe speciale poate dezvolta relații spontane, dar și regulate, cu un număr mare de indivizi, În funcție de preferințele și interesele sale, fiind la rândul ei acceptată și valorizată ca membru al anturajului respectiv. Integrarea socială se bazează pe faptul că persoana În dificultate se poate folosi În mod neîngrădit de toate facilitățile create și stipulate oficial, iar fenomenul de incluziune ține deja de cutuma socială și nu e
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
să se desfășoare În situații diverse, cu sarcini care să solicite interacțiunea și colaborarea dintre membrii grupului; - elevii cu tulburări emoționale și comportamentale să fie incluși În grupe de lucru, să primească roluri/responsabilități clar explicate și să fie apreciați, valorizați și evidențiați În fața colegilor la fiecare reușită (oferirea permanentă de feedback pozitiv Îi motivează și Îi Încurajează pe viitor); - la selectarea/alegerea sarcinilor/activităților, elevii să fie consultați și să se țină seama și de opțiunile/propunerile lor; - comunicarea nonverbală
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
prin reformularea obiectivelor normalizării, trecând de la „practicile normative din punct de vedere cultural la rolurile sociale valorizate”. În acest sens, aplicarea principiului normalizării devine un proces explicit de „valorizare a rolului social”, având ca obiectiv „crearea, sprijinul și protecția rolurilor valorizate social, în cazul persoanelor expuse riscului de devalorizare”. După descrierea, reformularea și explicarea principiului normalizării, Wolfensberger și-a îndreptat atenția asupra semnificațiilor acestuia pentru practică, asupra modalităților de transpunere a sa în acțiune. În acest sens, el a elaborat un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
sau cu risc de a fi devalorizați. Astfel, „normalizarea impune ca, la nivelul cel mai ridicat și în atâtea domenii ale vieții pe cât posibil, o persoană sau un grup (devalorizateă să aibă șansa de a fi integrate nemijlocit în viața valorizată a societății. Aceasta înseamnă ca, pe cât posibil, oamenii (devalorizațiă să poată: să locuiască în locuințe obișnuite în cadrul comunității valorizate (nu doar alături de eleă; să fie educați împreună cu semenii lor care nu sunt devalorizați; să muncească în aceleași condiții ca oamenii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
domenii ale vieții pe cât posibil, o persoană sau un grup (devalorizateă să aibă șansa de a fi integrate nemijlocit în viața valorizată a societății. Aceasta înseamnă ca, pe cât posibil, oamenii (devalorizațiă să poată: să locuiască în locuințe obișnuite în cadrul comunității valorizate (nu doar alături de eleă; să fie educați împreună cu semenii lor care nu sunt devalorizați; să muncească în aceleași condiții ca oamenii obișnuiți; să fie implicați într-un mod pozitiv în practicarea religiei, în efectuarea cumpărăturilor și în toate celelalte activități
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
de la rolurile valorizate în societate la un moment dat. Totuși, se poate imagina că, prin generalizare, o reacție socială de respingere a persoanei deviante are potențialul de a deveni „normativă”, ajungând să intre în contradicție cu caracterul „normativ” al rolurilor valorizate. Se observă că principiul „normalizării” nu poate abandona elementele de factură axiologică, discursul de tip moral. Majoritatea afirmațiilor pe care le conține nu au fost încă evaluate în mod adecvat prin raportare la rezultatele concrete, datorită echivocității existente la ambele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
sau cu normele valorizate de societate (cum ar fi situația homosexualilor, care aspiră la identitate proprie și militează pentru drepturi specificeă. Prin urmare, atingerea obiectivului normalizării, acela ca persoanele defavorizate să poată accede la statusurile și rolurile sociale cele mai valorizate, ar avea drept efect secundar impunerea unor limite anumitor grupuri ce doresc să-și afirme propria identitate (etnice, feministe și chiar cele ale persoanelor cu handicapă. Altfel spus, normalizarea nu lasă prea mult spațiu de afirmare diversității culturale. Așa se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]