139 matches
-
și safir“. Cu toate că petrecuse o grămadă de ani la tereziene, ori poate tocmai din acest motiv, atunci cînd taică-su nu era pe fază, ea bea anason În pahare Înalte, etala ciorapi de mătase Perla Gris și se machia precum vampele din filme, care tulburau somnul prietenului meu Fermín. Eu n-o puteam Înghiți deloc, iar ea răspundea sincerei mele ostilități prin priviri molatice de dispreț și indiferență. Bea avea un logodnic care-și Îndeplinea serviciul militar ca sublocotenent la Murcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de ore nici o secundă și a cântat ca și când era pentru ultima oară. Cu o pasiune epuizantă. Verde la față, dar fericit și transfigurat. În restaurant erau și grupuri deghizate de Halloween, inclusiv un tip uriaș într-un travesti de blondă vampă și decoltată de tot hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume, da’ avem o prietenă născută în Transilvania”. (Calhoun și Pamela). I-au spus și chelnerului, râzând să se prăpădească! Toți cei de la masă am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fată, I-aș fi făcut o cerere de mână, Dar o aveam...dactilografiată! Turism în România De supărare și sictir Americanul e beat clampă; N-a dat la noi de un vampir, În schimb, l-a supt de bani o...vampă! Evoluție Din alte vremi prea mult frustrate, Ajung azi cu dezinvoltură De la centuri de castitate, Chiar pe șoseaua de centură! Ipostază ingrată Vai, ce ingrată ipostază... Deși nicicând n-am fost un crai, Azi multe fete îmi cedează! (Desigur, locul
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
atmosferă relaxantă, perfect pentru întâlniri romantice la lumina lumânărilor. ― E locul meu preferat, i-a spus ea lui Ben, care a încercat să ignore faptul căfață de cum arăta ea de obicei la birou, Diana se transformase, între timp într-o vampă. Când a apărut să-i spună că era gata, purta o cămașă strâmtă și transparentă, un sutien negru mai mult decât vizibil pe dedesubt, și o fustă foarte strâmtă, iar în picioare avea pantofi cu tocuri foarte înalte. ― Arăți drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Corect. Bem șampanie. Mai cerem o sticlă. Una câte una, fetele ajung fie în budă, fie la toaletă, după care sunt reorientate spre masa unde au apărut noi clienți. Mitzi, asistenta lui Keith. Micuța Bella, telefonista. Și răpitoarea Trudy, o vampă bună la toate, și strategul de la relații publice. (La C. L. & S. predominantă în angajarea fetelor e politica lui să-fie-singură.) Ele trebuie să râdă cât pot și să asculte. Au voie să și vorbească puțin, dar numai atâta vreme cât noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos al imaginarului decadentist este figura femeii fatale, devoratoare de bărbați devitalizați, cu o virilitate în criză: vampa, nimfomana, femeia-sfinx, Messalina, Salomeea sau Rașelica Nachmansohn a lui Mateiu Caragiale. Ducînd mai departe fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul din 1915 al lui Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cum! i-am replicat. Hai să schimbăm subiectul. — Cum vrei! Ce-ar fi să vorbim despre economia mondială? — Ce-ar fi să vorbim despre filme? Voi, fetele, încercați să dați lovitura, nu-i așa? Sheryl îmi aruncă o privire de vampă. — Eu am dat lovitura. Am jucat în Femeia puma, Atacul grifonului fantomă și Dulcele caprifoi de-acasă. — Felicitări. Betty a obținut vreun rolișor? — Poate. Poate că da, poate că nu. Betty era trombonistă rău de tot. — Continuă. — Păi, de Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
eram lac de sudoare. O reclamă a Marthei, care luase premiul cel mare oferit de Consiliul de Publicitate în 1948 prezenta un tip arătos, într-un costum pepit, care se plimba pe malul oceanului și îi făcea ochi dulci unei vampe blonde, întinse la plajă. Individul era atât de absent la tot ce se întâmpla în jurul lui, încât era cât pe ce să fie măturat de un val mare. Textul din partea de sus a paginii spunea: „Nici o grijă! În costumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cât pe ce să fie măturat de un val mare. Textul din partea de sus a paginii spunea: „Nici o grijă! În costumul lui Hart, Shaffner & Marx Featherweight o să fie uscat și apretat... și gata să-i facă curte diseară la club!“ Vampa era strălucitoare. Avea trăsăturile Marthei - într-o versiune îndulcită și mai drăguță. În fundal, se vedea conacul familiei Sprague înconjurat de palmieri. Ramona rupse tăcerea: — Ce ai de gând să faci? N-am putut s-o privesc în ochi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Își luase un rol într-o copie, și nu în original, nu aveau recuzită de Hollywood. Se vârî între gărzi și tipul cu platoșă, care chiar arăta ca un rege tânăr. Intrară în scenă cele patru femei, împopoțonate ca niște vampe: — O, Vestitule, îți cer mila și să ne primești ca supuse la curtea ta! zise cea mai bătrână spre figurantul care îl interpreta pe amant. — Așa e, femeie, băiatul arată ca Alexander the Great! Veți avea fiecare câte ceva de făcut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de jos a ecranului: Hartă, Zboară, Vorbește și alte câteva al căror sens îi scăpă. Era o instrucțiune să folosească săgețile de pe tastatură pentru a se mișca înainte și înapoi, la stânga și la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era ca și cum Maggie ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
VIZITATOR.): N-o să se mai întâmple. VIZITATORUL: Eu plec. BRUNO: Se poate? GRUBI: Acum începe. MAJORDOMUL: Zău, domnule, a fost o eroare. VIZITATORUL: De ce lucrați cu asemenea actori? MAJORDOMUL (Șoptit.): Dumnezeu știe de unde a luat-o directorul teatrului. BRUNO: O vampă! MAJORDOMUL: De! Ce să-i faci! VIZITATORUL: Nu e frumos. Ăștia strică tot. GRUBI: Daî mie nu mi-au stricat tot actu’ unu? MAJORDOMUL (Aspru, către BRUNO și GRUBI.): Lasă ca mai vorbim noi despre asta. GRUBI: Pe cuvânt, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și acuma nu vă convine... PRIMUL BĂRBAT: Niște secături! Numai voi, numai voi și numai voi! ORBUL (Șoptit.): Să-i aruncăm în groapă! AL DOILEA BĂRBAT: Să nu vă mai prind că scoateți un cuvânt! MAMA: Derbedeilor! Voi și cu vampa asta ați pus mâna pe toată piesa! Și eu, eu, care am doi copii, să nu spun decât trei cuvinte-n două ore? RECRUȚII (În cor.): Da, mamă! ORBUL: Vreau să vorbesc și eu! De ce să nu vorbesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
steluțele din pomul de Crăciun reflectate În irisul ochilor lor scânteietori și ele ne tachinau, ne priveau pe după umăr, participau cu bucurie la visurile noastre vag festive, dar aceste nimfe aparțineau unei alte categorii de făpturi decât frumoasele adolescente și vampele cu pălării mari după care tânjeam noi cu adevărat. După ce m-a obligat să pecetluiesc cu sânge un jurământ de păstrare a tainei, Iuri mi-a povestit despre doamna căsătorită din Varșovia de care a fost Îndrăgostit În secret la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
asta are un farmec de o esență cu totul specială. Nu, n-ai să întorci capul niciodată după ea pe stradă și mă îndoiesc chiar că în tinerețe i s-a întîmplat prea des ceva asemănător. N-are nimic de vampă în înfățișare. Cred că secretul ei stă în candoare. O candoare sinceră altoită pe o fantezie de gangster. Este absolut autentică în relațiile cu Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Tom. În două secunde, mi s-a-nmuiat scula ca o cârpă. Mi-am tras pantalonii, mi-am încheiat cureaua și am ieșit de-acolo cât am putut de repede. M-a lovit drept în moalele capului, Nathan. Sora mea mai mică, vampă într-o revistă cu femei goale. Și să aflu în felul ăsta oribil, pe neașteptate, la clinica aia nenorocită, chiar când încercam să fac o labă. Îmi venea să vărs. Nu numai pentru că nu-mi plăcea să îmi văd sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un Van Gogh sau un Rembrandt, nu știu dacă mai poți accepta acest lux. Dar singurătatea, constat, nu-și selectează clienții doar dintre genii. Putem vorbi așadar despre o democrație a imperiului singurătății. Populația acestui imperiu este foarte pestriță: cerșetori, vampe, genii, boschetari, miliardari... Îți mărturisesc faptul că, la un moment dat, voiam să solicit dreptul de proprietate pentru ceea ce eu credeam că reprezintă invenția noastră: singurătatea în doi. Eram o naivă. Cred că aceasta este invenția cuplului celebru: Adam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
risipea anii vârstei adulte În căutarea unor improbabile Lolite cu sâni obraznici, cu fese rotunde, cu gură primitoare; spre norocul lui, era bugetar, leafa mergea oricum. Dar nu trăia Într-o lume absurdă: trăia Într-o lume melodramatică formată din vampe și din slute, din tipi super și din bizoni; asta era lumea lui Bruno. Michel, de partea lui, trăia Într-o lume precisă, istoricește mediocră, ritmată Însă de anumite ceremonii comerciale - turneul de la Roland-Garros, Crăciunul, revelionul, Întâlnirea bianuală cu catalogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Știi că m-a pus să stau zece ore cățărat pe-o scară de incendiu, fără să-mi dea voie măcar la un pipi, pentru a-și exersa el nu știu ce procedeu literar răsuflat? Mi-a băgat În pat zeci de vampe, curviștine virtuale, spioane, secretare, lucrătoare la poștă, dansatoare, hangițe, ba chiar și o plăpumăreasă. Nu mai rezist! Sunt și eu om. — Spune-mi, dragul meu, experiența cu clonele a fost chiar atât de traumatizantă? Întrebarea ei mi-a readus brusc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în redacție a lui Anton Bacalbașa, prim-redactor, și a ziariștilor socialiști I. Teodorescu și C. D. Anghel, fratele poetului D. Anghel. Din 1892, redactor al părții literare este Traian Demetrescu. Vor mai colabora G. Ibrăileanu, E. Vaian (redactor), Laura Vampa, Ed. Dioghenide (redactor) și C. Mille, mai întâi fără să-și semneze articolele, iar de la 5 ianuarie 1894 scriind sub propria semnătură. În anul următor, C. Mille devine proprietar al ziarului, director rămânând Al. V. Beldiman, până în februarie 1898, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
socialiste („Contemporanul”, „Evenimentul literar”, „Munca”), ziarul a susținut, mai ales prin publicistica lui C. Mille și A. Bacalbașa, necesitatea unei arte naționale și militante. Un foileton, redactat cu îngrijire de I. S. Spartali și apoi de E. Vaian și Laura Vampa, apare în mod regulat și conține proză originală (aici și-a tipărit C. Mille, mai întâi, partea a doua a romanului Dinu Milian) sau traduceri din literatura franceză de foileton. Cronica dramatică este făcută până în 1892 de Gr. Ventura, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
Stere, A. Gorovei, G. Coșbuc, I. Păun-Pincio. Cu versuri sau proză colaborează G. Coșbuc, I. N. Roman, Șt. Basarabeanu (V. Crăsescu), A. Bacalbașa, C. B. Stamatin-Nazone, G. Russe-Admirescu, H. G. Lecca, I. T. Florescu, A. Steuerman, I. Bolocan, E. Vaian, Laura Vampa, C. Grigoriu-Rigo, Radu D. Rosetti. Aici Tr. Demetrescu a scris cronică parlamentară, la rubrica „Fizionomia Senatului”, a făcut traduceri din gazetele franceze și a publicat numeroase poezii, schițe și nuvele; A. Bacalbașa, pe lângă bogata colaborare politică sau de comentator acid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
copie a cheilor de la biblioteca familiei, pentru a avea acces la cărțile interzise, precum și una a ieșirii de serviciu, asigurându-și astfel independența. Odată ajunsă afară, stând în fața vitrinelor magazinelor sau în mijloacele de transport, Dominique se farda "ca o vampă". Astfel împodobită pentru scenă, se aventura în viața pătimașă și tumultuoasă după care tânjea. Pe când nici nu împlinise 15 ani, Dominique își propune, din ostentație, să dea concursul de admitere la Conservator și, "în mod miraculos sau din întâmplare", reușește
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
creștine. După cum subliniază Dominique Desanti, nu-i păsa de reputația ei nici cât negru sub unghie, căci ea nu se afla în căutarea "meschinei uniuni legitime, ci a "unei mari iubiri mistuitoare"". Ea, care încerca să se metamorfozeze într-o vampă, într-o femme fatale. Unda romantică, care începuse să cuprindă societatea franceză în secolul al XIX-lea, continuă să se propage. Mai spune-mi de iubire, Ți-e plină vorba de dulceață, A ta splendidă rostire Aș sta să o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al marii iubiri, simbolizat prin sărut, îi corespund noi modele feminine și masculine, puse și ele în circulație de către cea de-a șaptea artă. La începuturile sale, cinematograful moștenise desigur marile arhetipuri tradiționale. Până în anii '20, vor triumfa pe ecran vampele nimicitoare Theda Bara de pildă, o adevărată diavoliță distrugătoare de căsnicii, întruchipare a păcatului cărnii și reprezentările victoriene Mary Pickford, Lillian Gish, care dezarmează cu puritatea lor, cu ochii lor imenși și încrezători. Cu toate acestea, treptat-treptat stereotipul binar începe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]