592 matches
-
278, în zona Dunării de Jos, luptând cu ei și cu aliații lor, sarmații, vandalii, gepizii și burgunzii. 12 Invaziile gotice (242-278), în provinciile răsăritene și sudice ale Imperiului, la care s-au asociat și alte populații, carpii, sarmații, heruli, vandali, au creat mari probleme statului roman. În contextul acestor atacuri distrugătoare, din a doua jumătate a secolului al III-lea, s-a produs replierea frontierei romane pe linia Dunării (275), retragerea armatei și administrației romane din Dacia a urmărit nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Balticei, gepizii s-au stabilit în apropierea Daciei, în regiunile de nord-vest, dar goții s-au opus cu armele și gepizii au pierdut lupta. După înfrângere, gepizii s-au retras (stabilit) pe versantul Carpaților nordici, unde anterior locuiseră costobocii sau vandalii. Participarea lor, în 269 d. H., într-o coaliție a triburilor germane împotriva Imperiului indică stabilirea gepizilor în apropierea frontierei romane. Gepizii au început să graviteze spre regiunea situată la apus de Vistula, dovadă și alianța cu vandalii-acesta era sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spre regiunea situată la apus de Vistula, dovadă și alianța cu vandalii-acesta era sensul mișcării lor, spre vest și sud-vest, destinul lor istoric. Vreme de peste un secol, gepizii au trăit liniștiți în regiunile lor, în apropiere de sarmați (iazigi) și vandali, ca foederati ai romanilor. Dar în jurul lui 400, sub presiunea hunilor și în urma plecării vandalilor spre apus, situația lor se va modifica. Apariția călăreților nomazi huni în apropierea Carpaților a provocat transformări adânci în situația politică și demografică, ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor, spre vest și sud-vest, destinul lor istoric. Vreme de peste un secol, gepizii au trăit liniștiți în regiunile lor, în apropiere de sarmați (iazigi) și vandali, ca foederati ai romanilor. Dar în jurul lui 400, sub presiunea hunilor și în urma plecării vandalilor spre apus, situația lor se va modifica. Apariția călăreților nomazi huni în apropierea Carpaților a provocat transformări adânci în situația politică și demografică, ceea ce a dus la deplasarea spre apus a numeroase triburi germanice. În urma instalării hunilor în Europa centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
imediat, trecerea Volgăi de către huni nu a schimbat situația zonei în discuție. Abia după 380, se produc modificări esențiale în configurația etnică din Pannonia, și anume instalarea ostrogoților conduși de Saphrax și Alatheus în sudul provinciei și părăsirea regiunii de către vandali, care, după o lungă peregrinare prin Europa, se stabilesc în nordul Africii. Gepizii nu au putut profita de noua situație creată în Pannonia, la începutul secolului al V-lea, datorită prezenței unor triburi germanice sprijinite de Imperiu (ostrogoți, skiri, heruli
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întinderea teritorială a stăpânirii gepizilor, la mijlocul secolului al VI-lea, ei locuiau între Mureș și Crișuri. Afirmația este plauzibilă, pentru a ocupa pământuri mai bune, gepizii au coborât pe Valea Tisei și s-au așezat în teritoriile ocupate anterior de vandali, după plecarea lor spre apus, în jurul anului 400. Până la mijlocul secolului al V-lea, gepizii au locuit doar în regiunile de margine, în nord-vestul Daciei, însă după victoria asupra hunilor (454), ei și-au extins stăpânirea (aria de locuire) asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
De-aici numele de "valah" a trecut la bizantini, pentru elementele romanice rurale, mai târziu păstorești, care nu mai erau supuse Imperiului. Însă aceasta înseamnă că, în momentul în care slavii au apărut în aceste locuri, germanii (neamurile: goți, gepizi, vandali) erau intercalați între ei (slavi) și autohtoni (romanici). Pentru apariția slavilor la Dunăre, nu se poate lua în calcul decât secolul al V-lea, pe vremea lui Attila, și al VI-lea. În acel moment, romanicii erau pe malul stâng
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
400, pe malul stâng al Dunării, "țara rămâne o Romania și cine o locuiește păstrează numele de roman", corespunzător lui "homo romanus" din Galia. Istoricul Orosius arată că Ataulf a respins gândul ispititor de a face o Gothia din "Romania". Vandalii, veniți în Africa, în secolul al V-lea, sunt considerați "răsturnători ai Romaniei", dar termenul acesta este larg răspândit, îl întâlnim și în Britania! "Romania" este opusă barbarilor-termenul ajunge a se întinde, în accepția populară, pe largi suprafețe din fostele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lunga și greaua luptă cu ostașii țarului Samuil, devin acum, la începutul secolului al XI-lea, un adevărat "depozit de luptători" pentru împărații din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi în oastea bizantină din sudul Italiei, alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea secolului, ei luptau în Sicilia. Rolul lor militar deosebit se manifesta încă sub Vasile II, apoi sub Alexie Comnenul, împăratul recurgea la "păstorii de acasă" și, în felul acesta, avem ceata muntenilor (vlahii din munți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
criticii. C. începe să fie socotit un mare stilist, cel mai mare moralist francez de la Voltaire încoace, în fine, un mare prozator, cel mai mare prozator francez în viață etc. La moartea lui, presa pariziană îl numește „un aristocrat al vandalilor” sau îl apropie de Contele Dracula, „son frère en mélancolie”. Mai inspirat, Jean d’Ormesson îl compară din nou cu Voltaire, zicând că „Cioran écrit si bien que lui”. Cât a trăit, a refuzat toate onorurile (inclusiv Premiul Paul Morand
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
mă înșel. - Păi atunci poți să cobori, strigă din nou Bella. - De ce? Știți ce înseamnă? - Nu. Tocmai de aia zic, poți să cobori. Cine știe ce o fi vrut să spună clona care a scrijelit vorbele astea acolo. Nu-s decât niște vandali. Dacă nu pot să creeze ceva, atunci fie distrug, fie se semnează pe munca altora, zise mai încet Bella pentru Zuul și Heyyn Tars. Între timp, quintul ceruse uneia dintre gărzi un binoclu și acesta se întorsese într-un suflet
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a fost dusă până la capăt cu succes, dar victoria n-a fost definitivă: convertirile forțate realizate prin mijloace polițienești nu au dus la încetarea ostilității față de catolici, și donatiștii au continuat să existe în Africa și sub dominația ulterioară a vandalilor, ca să întâmpine apoi cu entuziasm invazia arabă. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (Psalmus contra partem Donati, Contra epistulam Parmeniani, De baptismo: M. Petschenig); 52, 1908 (Contra litteras Petiliani, Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum, Contra Cresconium: M. Petschenig); 53, 1910
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Patristic Studies 90, The Catholic University of America, Washington 1956 (G.L. Müller); pentru Oglinda: CSEL 12, 1887 (Fr. Weihrich). În 430, când catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi ai lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-au succedat începând cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britania (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Galia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali începând cu anul 435 (anterior, ei se stabiliseră în Galia și apoi în Spania), Galia, traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii teribil de devastatoare, cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii teribil de devastatoare, cum a fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămâne guvernată de împăratul din Apus până în 476, când acesta e uzurpat de Odoacru, regele herulilor, iar stabilirea acestei populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de Apus. În interiorul său, încă de la sfârșitul secolului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în latină opera acestuia decât să fie compusă una nouă. În scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică Quodvultdeus. Cu câțiva ani înainte de moartea lui Augustin, începuse deja invazia vandalilor în Africa; în jurul anului 437, Quodvultdeus îi urmează lui Capreolus în fruntea episcopatului Cartaginei, unde în 439 intră victorioși vandalii. Quodvultdeus intervine curajos doar cu arma cuvântului pentru a condamna violențele și jafurile pe care le îndurau catolicii. Pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică Quodvultdeus. Cu câțiva ani înainte de moartea lui Augustin, începuse deja invazia vandalilor în Africa; în jurul anului 437, Quodvultdeus îi urmează lui Capreolus în fruntea episcopatului Cartaginei, unde în 439 intră victorioși vandalii. Quodvultdeus intervine curajos doar cu arma cuvântului pentru a condamna violențele și jafurile pe care le îndurau catolicii. Pentru a-l pedepsi, Genseric îl îmbarcă împreună cu alți oameni ai Bisericii pe o corabie deteriorată care este dusă în largul mării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
potop (De cataclysmo), în care se explică ce tip de botez este traversarea Mării Roșii; în două predici (prima e din 439) Despre epoca barbară, sunt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; sunt interpretate încercările prin care trec creștinii ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgână, antiiudaică și antiariană. Polemicii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul contra celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă nu uităm faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă nu uităm faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele din aceste predici nu sunt ale lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
citat destul de des (sunt pasaje din faimoasa bucolică a patra, care nu putea lipsi dintr-o carte de profeții, și din Eneida). Quodvultdeus este un martor prețios al evenimentelor din istoria locală, cartagineză; el își amintește atât evenimentele dinaintea invaziei vandalilor, cât și pe acelea, atât de dureroase, din perioada următoare. Ca scriitor, Quodvultdeus dovedește o anumită practică în utilizarea limbii literare; deși scrie în plin secol al cincilea, într-o epocă în care tradiția lingvistică și culturală se degrada tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
declarau limpede că sunt continuatori ai învățăturii marelui episcop din Hippona pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. Într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. Într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din Africa ortodoxă stăpânită de vandali a fost dezorganizată de persecuții până la începutul secolului al șaselea și a ajuns într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din Africa ortodoxă stăpânită de vandali a fost dezorganizată de persecuții până la începutul secolului al șaselea și a ajuns într-o stare de plâns; totodată, a apărut din nou necesitatea de a combate arianismul care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de a combate arianismul care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în timp. Scriitorii creștini din acea epocă vorbesc, într-adevăr, despre o adevărată campanie de persecuții pusă la cale de vandali. Bibliografie: P. Courcelle, Histoire littéraire..., op. cit.; B. Luiselli, Storia culturale dei rapporti tra mondo romano e mondo germanico, Herder, Roma 1992. 1. Scriitori minori Scriitorii din Africa vandalică trebuie să fi fost numeroși, dar nu avem informații în privința lor decât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]