582 matches
-
intui despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei activități Își găsește -, cred eu -, obârșia În Îndelungata tradiție a prigoniților Bisericii, iar pe de altă parte, munca la o astfel de enciclopedie presupunea o discreție absolută, Întrucât trebuia evitată orice pornire vanitoasă și de asemenea preîntâmpinată orice tentativă de pervertire.PRIVATE Nu mai puțin bizar decât modul de lucru era stilul lor, un amalgam neverosimil de lapidaritate enciclopedică cu elocință biblică. De pildă, o informație anostă peste care am dat acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ellie, sunt chiar de tot căcatul, cum încearcă să mă-ncondeieze nenorocita aia? Eleanor se prefăcu că are nevoie de ceva timp de gandire. Se uită la tavan și își mângâie bărbia. — Ei bine... — Treacă de la mine, sunt un pic vanitos, recunoscu Șam. Dar am toate motivele! Am câștigat trei premii BAFTA, două premii ale Societății Regale de Televiziune, un Emmy, o Nimfa de Argint... — O Nimfa de Argint? — Da, la Festivalul de Televiziune de la Monte Carlo se decernează o nimfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de coterii, de cronicari contra-cost și-o manifesta cu o octavă mai sus. "Greața lui Sartre e floare la ureche față de-a mea". Era foarte "ambarcat", cum ar fi spus Liselle. Prea sceptic, prea tăios cu confrații. Nici disprețul vanitos ca al lui Cezanne ("Tous mes compatriotes sont culs a cote de moi") nu se justifica. Interviul i-l lua o domnișorică fremătînd de admirație. Era ca și cum i se coborîse cuvîntul lui Dumnezeu pe creștet. Vreau să spun că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noastră! -Păi da, acesta este cuvântul folosit atunci când două ființe sunt fermecate una de alta. -Vorbește doar în numele dumitale. -Poate că acum mă disprețuiești. Am trăit momente care atestă totuși că așa stau lucrurile. -Eu sunt politicoasă iar dumneata ești vanitos, iată explicația. -Sigrid, nu te recunosc. -Dar eu! -Bine. N-o să ne certăm când trebuie să acționăm. Niște gorile ne încercuiesc cu adevărat de alaltăieri. Ce propui? -E problema dumitale. Eu una, nu risc nimic. -Crezi asta? Scrisoarea este semnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
care nu mă ating. Așezate lângă Erika, nu multe, îmi dau senzația de plin; sunt rodul legăturii noastre, nimic nu-mi este mai plăcut atunci. Trăiesc bucurii ce nu sunt sortite oricui. Nu mă sfiesc să afirm asta, sunt destul de vanitos. ...Dimineața, când mă trezesc, privesc spre Erika. Așa este, nu arată prea bine: scurgerea timpului e vizibilă. Când ea trecuse de zece ani, eu de-abia mă nășteam. Vine din Germania, eu nu am trecut niciodată peste graniță. Drumul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vechea Dacie. Probabil că lucrurile s-au petrecut așa deoarece, cu excepția ungurilor, invadatorii erau atrași, cu precădere, de teritoriile din Sud, cuprinși de ambiția arzătoare de a cuceri orașul sacru al Cezarilor. Așadar, poate că tocmai această atracție a hanilor vanitoși înspre Sud să-i fi salvat pe daco-romanii aflați în zone periferice, în jurul Carpaților. Tot așa, peste veacuri, când }ările Române de mai târziu încercau, sub conducerea unor domnitori legendari, să-și definească entitatea statală, o instituție câștigată cu prețul
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
de ciudatul comerț pe care-l fac păsările și poamele cu stelele. Din cînd în cînd, căzătoare. Foile calendarului ucis de o mișcare neprevăzută a pupilei" (I) sînt tablele de argilă pe care se scrie această poezie pe cît de vanitoasă, pe atît de fragilă. Și nu fiindcă verbele ei sînt aduse de te miri unde, pe șaua unui ca și cum. Ci, mai degrabă, pentru că luciditatea ei de manifest îmblînzit disprețuiește deopotrivă trecutul, și viitorul. Pe primul, pentru naiva lui orbire întru
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
acum, în Schiță pentru o autoanaliză. Nu încape îndoială, Bourdieu e consecvent cu sine însuși. Mai mult, are politețea de a-și avertiza cititorul că, dată fiind aversiunea pe care o nutrește față de genul autobiografic, pe care îl consideră mascarada vanitoasă a celor care, sub cuvînt că-și descriu viață, nu fac decît să-și ridice singuri un piedestal al orgoliilor vane, dată fiind așadar repulsia față de autoidolatrie, lucrarea de față nu e o autobiografie. Nimic, așadar, din puful de fleacuri
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
am lăsat-o. Pulberi pe drumuri; Încă e strâns cu ușa străinul, orice ar face. Cinstea germană zadarnic o cauți chiar și-n cotloane, Viață și țesere, însă nu ordine, bună purtare. Fiecare își vede numai de sine, ne-ncrezător, vanitos, Capii cetății la rându-le numai de sine își văd. Mândră e țara; dar pe Faustina n-o s-o mai aflu. Nu mai e asta Italia ce cu durere-am lăsat. 8. Asemui gondola cu leagănu-n blânda-i clătire, Căsuța
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
declanșat. În debutul narațiunii lui Poe, aflăm că Montresor, tulburat de "miile de insulte" (Poe. The Cask... 29), devenite ulterior blasfemii, ale lui Fortunato, a hotărît să se răzbune. Motivul real pare să fie orgoliul tradițional al Montresorilor, sintetizat în vanitoasa lozincă a familiei - "Nemo me impune lacessit" (Poe. The Cask... 32)2 -, însă misterul revanșei derivă din faptul că Montresor își duce planul la îndeplinire în timpul Carnavalului, o perioadă purgativă, de pocăință, premergătoare Postului Mare, în tradiția catolică. Situația este
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
fost amputat. Frederic von Anhalt adaugă faptul că soția sa nu este conștientă nici de faptul că este hrănită printr-un tub. Acest lucru ar supăra-o foarte tare. Ea a fost întotdeauna atât de strălucitoare și este atât de vanitoasă", a spus acesta. Actrița trăiește imobilizată la pat, în reședința ei din Los Angeles.
Zsa Zsa Gabor a realizat că i-a fost amputat piciorul, la 18 luni după operație by Banica Oana () [Corola-journal/Journalistic/73272_a_74597]
-
mai putem vorbi într-o lume în care fiecare om e copia-standard a celuilalt semen? Și astfel, stupul va fierbe în el însuși din neputința de a găsi un debușeu transcendent. În interiorul lui, idealurile vor fi înlocuite cu meschine iluzii vanitoase: să amînăm bătrînețea prin trucuri medicale, să ne perpetuăm frumusețea prin tertipuri chirurgicale și să ne prelungim viața prin orice mijloc. Un astfel de stup se dezvoltă în vid, fără nici un țel anume. El e supus unei creșteri vertiginoase în
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
este o tîrfă" (Cioburi de tăblițe de lut ars regăsite). Ceea ce ar denota încă o dată opțiunea pentru contingent a autorului care a declarat cu un soi de resignată superbie: "cît despre metafizică s-o lăsăm celor ce-au livrat-o / vanitoșilor vizionari bîlbîiți și vicioși" (ibidem). Dar cum se vede Mircea Petean pe sine? Cum își reflectă figura în textul emis? Chipul d-sale apare sub pavăza unei poze neoromantice, cu procente egale între asumarea vechimii organice și a unei fantezii
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
polemici și de zgomotul pe care, îndeobște, generațiile îl fac, înainte să se sfarme în cîștigători și învinși, arătînd ceva prin ea însăși. Nu doar the tooth of time, care mai mult infirmă, decît confirmă, ci și credința, superbă și vanitoasă, într-un pluton de tineri poeți. A căror mărturie se poate citi, ca una din poeziile lui Sergiu Dan, cu capul descoperit.
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
Ceea ce e totuna cu a spune că evenimentele memorabile din viața cuiva sunt atrase de fibra lui lăuntrică. Marele paradox este că, deși întîmplările vieții ascultă de temperamentul nostru, ele se desfășoară peste voința noastră. Numai o superstiție de tip vanitos ne face să credem că, prin voință, putem să ne alegem episoadele vieții. În realitate, nu facem decît să reacționăm la niște situații a căror cauză nu depinde de noi, ci de parametrii epocii, de imprevizibilitatea semenilor sau de puzderia
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
doar o mie de lei, într-o țară cu milioane de îmbogățiți de pe urma schimbării din decembrie 1989, între autorii morali de frunte ai căreia se numără și d-sa. Ce-au de zis înalții noștri demnitari ce se leagănă în vanitoasa iluzie că și-au făcut datoria "condamnînd" comunismul?
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
doar o mie de lei, într-o țară cu milioane de îmbogățiți de pe urma schimbării din decembrie 1989, între autorii morali de frunte ai căreia se numără și d-sa. Ce-au de zis înalții noștri demnitari ce se leagănă în vanitoasa iluzie că și-au făcut datoria "condamnînd" comunismul?
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
în 2009) are aparența unui iremediabil poncif: filosofia ca mod de viață, așadar cum faci ca dintr-un șir de meditații terne să naști o atitudine; cum faci ca viața să fie ceva mai mult decît masticație, fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care, înzestrat cu o direcție de gînd, să poată da sens și masticației, și fornicației, și perorației. Tema e insidioasă și spinoasă: insidioasă, fiindcă induce în eroare prin banalitatea ei, prima înclinație fiind să spui
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
aduce aminte, după ce le rătăcise printre multe mărunțișuri, sunt chiar titlurile pildelor. Bunăoară, cine să nu știe că învățătura dată rău se sparge în capul tău? Exemplul viu al acestei morale generice pare, însă, a ne fi părăsit. Nastratin, dascălul vanitos care, am spune, ține la formă mai mult decât la fond, află, scăpat înapoi în fântănă de copiii care trageau frânghia și pe care-i învățase să-l aplaude când strănută, că lucrurile mărunte nu trebuie să treacă înaintea chibzuinței
Haide… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6063_a_7388]
-
cu o notă de satiră malițioasă. S-a spus întotdeauna că figura lui Sarastro îl avea ca model pe marele om de știință Ignaz von Born, maestrul lojii lui Haydn Zur wahren Eintracht. Dar Born avea și defecte omenești - era vanitos și prea puțin tolerant față de alte idei decât ale sale (care se știe că erau înțelepte și influente). Când a preluat noua lojă, înființată la 12 martie 1781, a intenționat s-o transforme într-un fel de societate de științe
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
casa cu cărămizi străine, fără să le pese că fundația pe care stau nu le aparține. La mijloc e un soi aparte de parazitare intelectuală, în care corpul gazdei e asimilat în vederea hrănirii unui metabolism de tip critic. Niște căpușe vanitoase, aceștia sînt autorii de cronici periodice. În al doilea rînd, pe cronicari îi bănuim de exercițiul puterii, de plăcerea perversă de a schingiui un autor cu ajutorul verdictelor crude. Dacă nu știi să stîlcești în cîteva paragrafe un nume, nu ai
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
și ceva de ani, cu o mustață scurtă și ochelari rotunzi. (Aducea puțin cu domnul Franz, dar Borges nu-l cunoscuse încă pe domnul Franz, deci nu putea remarca asemănarea.) Alberto Caeiro era și el un fumător ocazional. Fiind cam vanitos, îi plăcea să facă mare caz de țigaretul lui de sidef, încercuit la capătul mai lat de un inel de aur. Pentru el, fumatul însemna un prilej inofensiv de a pufăi în public, pentru a se împăuna cu ceea ce i
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
cu prea puțină cultură” (p. 56). Soția acestuia, „ființă iperinteligentă” era, în schimb, „cu totul lipsită de cultură” (p. 58). Logofătul Dumitrache Sturdza „se bucura de o cultură relativ însemnată” (p. 106). Teodor Balș de la Flămânzi părea să fie „foarte vanitos și cam strâmt la minte” (p. 116). Iar lista e mult mai lungă. Unii dintre acești inși culturally challenged sunt oameni de omenie. Ceea ce Rosetti nu se sfiește să spună franc atunci când vine rândul omeniei. (Cam la urmă, de obicei
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
-i răstoarne un calcul. De aceea stabilește o identitate pentru poziții care sunt contrarii. El continuă jocul. Uneori, cu spaima aceluia căruia i-a mai rămas o singură carte. Alteori, fiindcă socotește jocul drept unicul fapt în adevăr, umil". E vanitos, dar nu-i asta și o deficiență intelectual-morală. O vanitate ca un fel de trecere, ca o punte spre miezul lucrurilor și ca o certitudine la care n-a putut să acceadă. Și Sebastian, tot pe același traseu paradoxal, notează
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
fraze aducînd cu coastele descărnate ale scheletelor presărate în deșert. Pustiu sufletesc umplut cu gînduri formulate după clișeele în vogă, dar cu aerul solemn că oficiază un ritual inițiatic, cuvenit numai spiritelor cu ștaif. Căci lipsa de talent e cronic vanitoasă. Al doilea semn este incoerența. Autorul monitoricesc adună fragmente fără să se mai străduiască să găsească momente de trecere între ele. Articulațiile le lasă în plata Domnului, fără să-și dea seama că, în lipsa îmbinărilor, textul e o ruină alcătuită
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]