597 matches
-
sărăcia, frumosul și urâtul, mândria și umilința adunate laolaltă într-un atât de izbitor contrast“20. Moralitatea și cosmopolitismul protipendadei bucureștene îi displac, lăsând verdictul în seama cititorului: „mulți boieri au o evidentă înfățișare grecească. Fanariotismul educației i-a făcut vanitoși, suspicioși, guralivi, îndrăzneți în reușită, dar slabi în fața adversității. Remarcabilă le este precocitatea, fiind bărbați la 14 și politicieni la 20 de ani“. Interesante sunt și notațiile sale din capitolul rezervat trecutului îndepărtat al românilor, având ca punct de plecare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
emoțiile și afectele sunt puse în joc. Ea întărește, exagerează și mitologizează toate relațiile emoționale cu profesiunea și cu oamenii, indiferent de sex. Atunci când Anima este puternic constelată, caracterul bărbatului își pierde din tărie: el devine susceptibil, iritabil, capricios, gelos, vanitos și neadaptat. El se află în stare de "disconfort" și induce pretutindeni diconfortul."133 (s. ns.) Așa cum este văzut Ștefan Gheorghidiu de o doamnă, vecină de masă cu el: "Domnul acesta tulbură situațiile cele mai limpezi și zăpăcește pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
anulează toate șansele farsorului ce-aș fi putut să fiu” (I, 331). Alteori, face o veritabilă poetică a jocului, a măștii. În afara ei, nimic nu are relevanță: „E plicticos orice om lipsit de vanitate, care nu ține să facă impresie. Vanitosul poate fi exasperant, dar nu și plicticos. Ce-i de făcut cu acela care nu urmărește nici un fel de efect? Ce să-i spui? Și ce să aștepți de la el?” (I, 296). Or, Cioran visează adesea să se vindece de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de cel ce împinge ranchiuna până la delir” (III, 160). În același timp, Cioran crede că ura este motorul istoriei: „Să suprimăm ura înseamnă să ne privăm de evenimente” (III, 346). Și, deși uneori face apologia mortificării, altădată vorbește despre cei vanitoși, care doresc să strălucească, cu admirație. „«Spiritul» e cabotin și nu se întâlnește decât la rasele puternice. Vechii greci și francezii Ă popoare teatrale Ă dețin aici aproape un monopol. Francezul gândește pentru celălalt” (I, 296). El, care regretă că
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că nu e măcar din când în când englez, constată, de data asta dezamăgit, că un englez, un neamț, un american nu doresc să impresioneze. Apoi continuă: „E plicticos orice om lipsit de vanitate, care nu ține să facă impresie. Vanitosul poate fi exasperant, dar nu și plicticos. Ce-i de făcut cu acela care nu urmărește nici un fel de efect?” (idem). Or, Cioran, cel care, repetăm, s-ar fi vrut englez, e cabotin, teatral, gândește pentru celălalt, iar celălalt e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
anonimatul ciobanilor pe care, spune, “îi invidiam”, „iar acum îi invidiez mai mult ca oricând” (I, 62). Absolut singur pe litoralul de la Croisic pe care-l străbate până la Roche-Bernard, exclamă: „pământul fără oameni, în sfârșit” (I, 116). Dar abolirea eului vanitos nu înseamnă doar îndepărtarea de ceilalți, ci o adâncire în sine până la anularea propriei identități: „Aș vrea să dispar în mine însumi ca un melc sau ca o broască țestoasă, ori să imit mizantropia ariciului” (II, 210). Sunt momente în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dezvoltând, într-un luxuriant decorativism de epocă, tema reîntoarcerii, face din protagonist un iremediabil condamnat, captivul unei iluzii. Marile romane ale lui B. țin de metaistorie, alegând „cuvinte posedate de stări”. Scrisul său confirmă o vocație nemilos concurată de erupțiile vanitoase ale unui prozator confiscat inițial de lăcomia realului, și mai apoi de parada erudiției. O dreaptă ierarhizare a valorilor literare românești, dincolo de flama adversităților, nu poate ocoli „testul Barbu” (Mihai Ungheanu). Eugen Barbu e un nuvelist de mijloace variate epice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
dar cu o instabilitate afectivă mai pronunțată și cu un nivel intelectual sensibil superior acestuia; reacțiile sunt exagerate, oscilând între exuberanță excesivă și inhibiție accentuată; - „debilitatea Chaslin” se caracterizează printr‑o bună capacitate mnezică; copilul este lipsit de interes, credul, vanitos, extrem de sugestibil, de un manierism exagerat, lipsit de spirit critic sau autocritic, cu randamente școlare mediocre, incapabil de efort susținut; - ”leneșul”, caracterizat de A. Binet prin indolență, lipsă de dinamism, incapacitate de decizie; se deosebește de lenea ocazională, fiind determinată
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-atâta în sine-i ea mai mult și-o prețuiește;/ Virtutea și știința ea nici nu le simte,/ și schimbătoare e ca frunza-n
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
insistăm puțin asupra acestui pasaj, deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc imaginea unui ritual punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o pledoarie pentru sinceritate, corectitudine, talent, inteligență, profesionalism etc., valori constitutive ale lumii morale pe care o reprezintă și prin care își autolegitimează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
drept însoțitor pentru spirit, marile spirite au puțină stimă pentru ea. La fel cum văd în acțiunea istorică "o contemplație slăbită" (Bergson), imageria le apare ca o ideație degradată. La binevoitori, astă dă: "Frumosul este splendoarea Adevărului". La disprețuitori: "Ce vanitoasă este pictura! Ne cere admirație pentru imaginea lucrurilor ale căror originale nimeni nu le admiră!"*. De la Platon la Pascal, consecvența este bună. Exemplul grec nu era așadar o curiozitate istorică. El ilustrează o constantă de lungă durată: alianța dintre esențialismul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
partea învingătorilor și urmează linia celei mai mici împotriviri. Televiziunea este feed-back-ul pozitiv al societăților liberale ("pozitivă" este retroacțiunea rea, cea care face să pornească un mecanism). Cinematografia are o vocație minoritară, în stil republican: spre deosebire de televiziune, care este instrumentul vanitoșilor și șansa conformistului, legenda ei este făcută de orgolioși și extravaganți, capodoperele ei vin dinspre margini, iar insuccesul imediat sporește gloria (Citizen Kane a fost un eșec la lansare). Prin Charlot, cinemaul a consacrat simbolic omul de jos. Televiziunea, prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lăsat să-și poarte singur de grijăă. Histrionic Căutător de atenție (de exemplu, solicită în mod activ să fie lăudat și îi manipulează pe ceilalți pentru a primi asigurările, atenția și aprobarea de care are nevoie; este insistent, flirtează, este vanitos și seductiv, exhibiționist, în special când dorește să fie în centrul atențieiă. Narcisic Exploatator (de exemplu, se consideră îndreptățit, este lipsit de empatie și așteaptă să fie tratat diferențial, fără a returna favorurile respective; nu simte rușine, consideră că totul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
această festivitate. Nici vioara lui Bălănuț nu l descrețise, nici Cotnarul cu miros amărui, ca parfumul frunzei de nuc.” ......................................................................... „... Lu reveni încăpățânată, la apărarea ei: - Ceea ce spune Costăchel și e foarte adevăra t, doved ește încă odată cât sunteți de vanitoși. Chiar gelozia bărbatului e pornită numai din vanitate. Noi când suntem g eloase, suntem fiindcă strigă carnea din noi. - Nici nu sunteți altceva decât carne. Carne și inst incte! - enunță scârbit Maximilian Ștaic. - Bine, bine! Carne și instincte. Nu pretindem
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
dintre bărbați voiseră să-l ducă înapoi, căci, spuneau ei, se repeziseră la o îmbucătură prea mare pentru gurile lor. Nu era vorba de principiul mușcăturilor din corpul social exterior, cu care se îndeletniceau dezinvolt, ci doar de alegerea prea vanitoasă a prăzii. Își dădeau seama ce amenințare formidabilă plana asupra șatrei din cauza îndrăznelii fără precedent a acelui act, ce atacase nechibzuit de frontal tihna unei familii de vază din Navarra. A da crezare poveștilor fără număr iscate de incident, puștiul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
perioada maturității. Asemenea influențe fixează mai mult forma ulterioară a comportamentului, și nu orientările lăuntrice. Când un învățător își dă importanță, aceasta se explică prin obișnuința de a fi pentru copii personajul central, și nu prin aceea că ar fi vanitos și ar vrea neapărat să joace pretutindeni primul rol. El poate fi la fel de modest ca oricare altul. Când un ofițer este scrupulos până la extreme în respectarea regulilor vieții militare, aceasta este altceva decât atunci când un om are de la natură înclinația
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
asupra lumii elementare și nivelurile reflexive referitoare la creație. El aspiră să cuprindă în cuvânt o experiență dublă, efort generator de melancolie, mărturisit într-un text care vorbește despre condiția poetului: „mi-am întocmit un dosar în care povesteam visele/vanitos, creionul chimic nota data nopții/ ulterior am aflat că visul nu poate fi utilizat ca o amprentă/că personificarea e un procedeu artistic și că /«un sentiment nu poate fi înlocuit decât/de un alt sentiment/de o intensitate egală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
nu numai că nu s-ar putea Încredința fără risc unei singure persoane, dar nici măcar unui consiliu sau senat, și care n-ar fi nicăieri atât de periculoasă ca În mâinile unui om care ar fi destul de nesocotit și de vanitos Încât să se considere demn de ea”.<footnote Smith Adam, Avuția națiunilor, vol. 1, Editura Academiei, București, 1962, p. 305 (x-sublinierea noastră); A. Chandler, The Vizible Hand: the Managerial Revolution in American Business, Cambridge, Haward University Press, 1977, p. 11
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
ACESTUIA Pentru a asigura o educație corespunzătoare, ar fi bine dacă părinții ar cunoaște tipul de temperament și s-ar comporta cu copilul după temperamentul său înnăscut. Temperamentul sangvinic, emotiv până la exaltare, foarte activ, nestatornic, sociabil, iubitor de plăceri și vanitos, dar și receptiv la ceea ce este bun; să fie îndrumat cu răbdare și bunăvoință spre practicarea virtuților, arătându-i-se urâțenia și urmările viciilor și să fie determinat să părăsească „societățile greșite”. Nu se va folosi o continuă reprobare, ci
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
nu numai că nu s-ar putea încredința fără risc unei singure persoane, dar nici măcar unui consiliu sau senat, și care n-ar fi nicăieri atât de periculoasă ca în mâinile unui om care ar fi destul de nesocotit și de vanitos încât să se considere demn de ea". Apud. Paul Johnson, Dușmanii societății, Editura Humanitas, București, 2013, p. 95. Am folosit un citat din Smith tocmai pentru a pune în evidență capacitatea umană de a perturba ciclul economic prin intervenții în
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și rudimentare, devenind din ce în ce mai nemulțumit de politica superiorilor și de corupția generalizată ("unii iau cu buzunarele, alții cu camioanele" este expresia de nemulțumire utilizată de angajații inferiori din cele mai multe penitenciare). Al doilea tip de angajat este "carieristul", individ amabil, dar vanitos. Îi place să pară intelectual, vorbind în citate și maxime. Uneori hîtru sau șugubăț, deseori ironic, el intră în categoria prostului fudul. Lipsit de scrupule, depune o rîvnă interesată ca să crească în rang. Aspirația de a aparține unei "elite" îl
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
săi. În timpul Războiului Rece, sovieticii au încercat foarte mult să ne păcălească președintele să renunțe la autoritatea de rang superior. Sovieticii încearcă să scape de Personajul Colectiv de Rang Înalt Conducătorul sovietic Leonid Brezhnev știa că Richard Nixon era foarte vanitos, iar dacă l-ar fi atins în acest punct sensibil, poate că Nixon ar fi renunțat la nevoia declarată de a obține aprobarea ehipei sale de negociatori. În timpul summit-ului din 1976, Brezhnev a sugerat ca întâlnirile să se termine
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
psihologilor, studiul particularelor este necesar. Intelectualul lui Knut Hamsun este silit să traverseze episoade sociale dintre cele mai dramatice și modul cum administrează el conflictele pe care le trăiește, ne determină să considerăm că un astfel de intelectual este un vanitos. Pentru a analiza structura complicată a vanitosului, apelăm la Adler, care pornește în aventura cunoașterii omului prin a identifica două fenomene general umane, folosite și ca etaloane ale judecării unui caracter: unul este sentimentul de comuniune socială, constituind “fermentul marilor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Knut Hamsun este silit să traverseze episoade sociale dintre cele mai dramatice și modul cum administrează el conflictele pe care le trăiește, ne determină să considerăm că un astfel de intelectual este un vanitos. Pentru a analiza structura complicată a vanitosului, apelăm la Adler, care pornește în aventura cunoașterii omului prin a identifica două fenomene general umane, folosite și ca etaloane ale judecării unui caracter: unul este sentimentul de comuniune socială, constituind “fermentul marilor realizări ale culturii și civilizației”, celălalt este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
vanitatea intră în conflict cu sentimentul de comuniune socială, scopurile noastre exclud binele comun, îl urmăresc doar pe cel individual, cu orice preț, ceea ce nu conferă confort psihologic nici individului, nici grupului în care individul își joacă rolul său de vanitos incurabil. Ca și cum n-ar fi suficient că vanitosul, conștient sau inconștient, se camuflează, și societatea ascunde coroziunea vanității sub dulceața unei terminologii mult mai inofensive : perseverență, ambiție, tenacitate, când de fapt, consideră Adler, ar trebui să folosească termenul negativ de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]