43,214 matches
-
fibrele sale intime, o "scădere" a identității sale bizuite pe amintire, o reducție a limbajului, o deconectare de concretețea lumii: "cînd îți degeră picioarele crescute prea mult în aceiași bocanci/ cînd tremuri în aceeași tocită haină de toamna pînă spre vară/ cînd în Kredenz în cămară nu prea găsești ce întinde pe pîinea ta neagră - înseamnă că părinții tăi au pierdut așa de mult încît au început și din amintiri să piardă:// ei da, ei da, cine mai cunoaște toate serbările
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
internaționale obținute de Marfa și banii nu au nici o legătură cu sistemul, ci doar cu sîngele vărsat la propriu de regizorul Cristi Puiu în timpul filmărilor, de sistem fiind în schimb legată direct respingerea noului scenariu al debutantului, la concursul din vara trecută, de către un juriu prezidat iarăși se subînțelege de cine; una dintre strategiile mafiei fiind tolerarea demagogică a debuturilor, chiar în cascadă, ca imediat după 1989, urmată de scoaterea din cursă a concurenților tineri, de preferință înainte de a ajunge la
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
biografism în textele ei. De cele mai multe ori judecățile pleacă de la un fapt de viață, de la o întîlnire sau de la o întîmplare pe care autoarea le-a trăit nemijlocit. Una dintre cele mai memorabile ar fi vacanța la 2 Mai din vara lui 1982. Prinsă de o rafală puternică de ploaie în cabina unei toalete de țară, o retirată cum îi spune de obicei, autoarea are prilej de reflecție: "Așa că am rămas în privată, modest, privind prin crăpăturile din ușă prăpădul de
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
sau avu inteligență să-i ofere o scuză partenerei sale de discuție - Bine-nteles; doar ea e o Beauharnais!... Cred că s-a căsătorit cu neamțul de nevoie, iar primul ei fiu seamănă destul de bine cu Împăratul nostru. Știi, Între veri se mai Întâmplă, iar familia asta a Bonapartilor e amestecata, uitea să, cu progenituri de la Josefina lui Napoleon cel mare. Păi regele Louis, tatăl lui Napoleon al treilea, Îi era frate lui Napoleon Întâi dar, În același timp Îi era
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
fiind din Odesa, mutat în Ibraila, arăbește, ebraica și armenește, limba natală. Pe chepengul dublu al pivniței de sub șopronul de-afară, cu ușile de tinichea ruptă, de care mereu îmi agățam și-mi sfâșiau pantalonașii, ședeam ceasuri întregi, la umbră, vara, și "discutam". Ce poate să discute un ins de o juma' de secul cu un puști care n-a împlinit nici zece ani, mă mir și azi... Dar vorbeam unul cu altul. Cu întrebări și răspunsuri. Ca doi oameni mari
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
limbi foarte melodioase, cu sunete pe care românul le-ar scoate anevoie. Câteodată, vorbea cu mine pe turcește. Ca și cum aș fi priceput. Atunci mă apuca, așa, un gâdilat, și-mi venea să mor de râs. Ce nu suporta Garabet, era vara; vara fierbinte din Bărăgan. Murea, se topea de căldură. Lac de nădușeală, cu ochii bulbucați, afară pe pivnița adâncă unde țineam pepenii la răcoare, cafegiul declara sever: "Mare càldur!". Și tot își netezea țeasta cheală, lucioasă, cu un șervet înnegrit
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
foarte melodioase, cu sunete pe care românul le-ar scoate anevoie. Câteodată, vorbea cu mine pe turcește. Ca și cum aș fi priceput. Atunci mă apuca, așa, un gâdilat, și-mi venea să mor de râs. Ce nu suporta Garabet, era vara; vara fierbinte din Bărăgan. Murea, se topea de căldură. Lac de nădușeală, cu ochii bulbucați, afară pe pivnița adâncă unde țineam pepenii la răcoare, cafegiul declara sever: "Mare càldur!". Și tot își netezea țeasta cheală, lucioasă, cu un șervet înnegrit care
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
pe fața smochinită ca de maimuță bătrână cu greu puteai să le faci față... Garabet o răsfăța cumpărându-i de toate: cercei, rochii, o dată și-un gramofon cu pâlnie, cu un câine care asculta ce cânta... Garabet a murit tot vara, pe niște călduri năpraznice. N-am fost la înmormântare. Copii, nu înțeleg formalitatea... Am auzit însă, după aceea, că groparii, pregătindu-se să-l lase în groapă, chingile care țineau coșciugul se rupseseră deodată din cauza greutății mortului, iar acesta, rupând
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
vînat.// Limba mea n-are o acută conștiință de sine, îmi spun,/ e mai degrabă o căscată,/ e mai degrabă un deșeu romantic./ Nici nu-i de mirare că vorbește/ de cincizeci de mii de hectare de ceață, acoperind,/ înspre vară,/ cincizeci de mii de hectare de-asfalt" (Neclintita limbă). Dar "deschiderea" lui Ioan Flora are o accepție mai largă decît cea a deschiderii textului către text, prin intertextualitate, a modalităților expresive, una către oglinzile alteia. Avem a face și cu
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Vrăjitoarea! Vrăjitoarea! Vrăjitoarea!". De obicei, la ușă, își întorcea nasul său coroiat spre noi, grăind cu glas plângăreț: "Copii, ce răi sunteți, copii! Ce v-am făcut?". Și, desigur, prin aceasta ne provoca o și mai mare ură. Într-o vară, spre seară, femeile au început să se agite brusc prin curte, bătrânele să se alarmeze. "Moare vrăjitoarea! Moare vrăjitoarea!". Un grup mare, învingându-și frica, a spart ușa și a năvălit în cameră, călcându-se unul pe altul și împiedicându
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Revoluției cineva a introdus câte un galoș. În ziua funeraliilor au început să șuiere sfâșietor fabricile și uzinele, să claxoneze automobilele și vapoarele; se întâmpla ceva iremediabil, groaznic. Cum vom mai trăi acum? Cui ne lași pe noi, părinte? [...] În vara anului 1958 a fost dezvăluit un monument închinat lui Maiakovski. La ceremonia oficială a dezvelirii monumentului, au recitat poezii poeții sovietici oficiali, iar spre sfârșitul ceremoniei au recitat poezii amatorii din public. O astfel de întorsătură neașteptată, neplanificată, a plăcut
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
de care mă folosesc sunt veritabile măști de oxigen. Mă simt mult mai sincer cu ele pe față. - Vă știe toată lumea, de la televizor, din ziare, dar viața dumneavoastră particulară rămâne indescifrabilă. Ce fel de om sunteți? De cine sunteți apropiat? Vara unde v-o petreceți? Mai mergeți la mare? Mai înotați pe distanțe lungi ca în vara aceea când, luându-mă la întrecere cu dumneavoastră, am rămas în urmă cu un kilometru? - Ce fel de om sunt? V-am spus: contradictoriu
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
pe față. - Vă știe toată lumea, de la televizor, din ziare, dar viața dumneavoastră particulară rămâne indescifrabilă. Ce fel de om sunteți? De cine sunteți apropiat? Vara unde v-o petreceți? Mai mergeți la mare? Mai înotați pe distanțe lungi ca în vara aceea când, luându-mă la întrecere cu dumneavoastră, am rămas în urmă cu un kilometru? - Ce fel de om sunt? V-am spus: contradictoriu. Nu pot să scriu dacă nu mă descriu. {i totuși, în relațiile cu lumea, am mereu
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
se mulțumesc să-și viseze viața.» M-ați întrebat dacă mai merg la mare. Mă duc deseori, imaginându-mi cum e să ieși din apă și să te trântești pe nisipul cald. Pentru mine, la mare există un singur anotimp. Vara. - Vă urez ca în 2003 să fiți sănătos și puternic, să scrieți texte inspirate (din care să publicați măcar o parte în “România literară”), să fiți înconjurat în continuare de admiratori (și admiratoare) și să nu mai aveți ca interlocutori
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
operează, concomitent, o decriptare a realului și o disociere a limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii se face pornindu-se de la elementele generative ale presocraticilor. Aerul, Focul, Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor patru anotimpuri: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Genul lor proxim este chipul uman, portretul, garanție clasico-renascentistă a unității și a desăvîrșirii. Elementele sunt sugerate prin însumarea unei infinități de forme, de repere finite care le poartă substanța și le exprimă atributele. Apa aglutinează formele
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
mînă vreodată să-i scuture n-ar cuteza, tremurînd. Cu greu se mai rabdă în sine; mulți se umplură pe rînd, că-s gata să-ncline, din spațiul lăuntric curgînd în zilele-ntruna mai pline care sfîrșesc indecis, pînă ce vara întreagă devine o încăpere-ntr-un vis. Sonetele către Orfeu I, 8 Doar în spațiul laudei răsună tînga, nimfa plînsului izvor, trează, ca tot ce din noi se-adună să rămînă clar-strălucitor pe aceleași stînci cu porți și-altare. Vezi
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
iarnă li se poate reproșa că au decapitat conducerea RADET tocmai într-un moment cînd conducerea ar fi trebuit lăsată în pace pentru a se ocupa de rezolvarea frigului din case. După părerea Cronicarului, și în privința arestărilor gospodarul își face vara sanie și iarna car. Din nefericire, carul politicienilor merge mai bine iarna pe cărarea curățată de o arestare de tip Dabela.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
unor persoane particulare și nu neapărat a decretelor oficiale. Edificat în timpul absolutismului, în stilul arhitectonic al barocului tîrziu, din inițiativa prințului Carl Eugen, între anii 1763/64, Castelul Solitude a fost la început un castel de vînătoare, apoi reședință de vară, loc de retragere. Simbolic amplasamentul castelului corespunde unei linii de demarcație între spațiul existenței civice și cel al existenței particulare, între civilizație și natură. În acest timp, reprezentativ dar destinat retragerii din lume, castelul exprimă și o componentă a statutului
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
și totodată a supune unui examen extrem de pertinent fenomenul de care s-a lăsat atras într-un anume grad și de care se dezice cu tărie. Ambele aspecte ale discursului în cauză înfățișează un deosebit interes. Ce găsim în "fierbintea vară a lui 1944", în Franța aflată sub ocupația trupelor hitleriste, cea atît de producătoare de orori. Mihai Șora, un tînăr român studios, în vîrstă de 28 de ani, a scris, acolo și atunci, acea carte "năbădăioasă", "ca să-și lămurească măcar
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
aplicare sau a fost doar o "testare" a opiniei publice internaționale. Pe noi însă semnificația veștii nu ne-a preocupat, preluând-o doar sub formă de inventar în arhitectura problemei ce ne frământă de la o vreme. Mai de curând chiar (vara 2002), la noi, un sondaj de opinie cu prilejul "zilei stindardului național" a dat la iveală îngrijorătoare "percepții" (citește: agramatisme) din partea tineretului îndeosebi, atât asupra "drapelului", cât și chiar a "imnului"... În fond, care este semasiologia cuvântului "imn" și de unde
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
de la rostul vieții sale: "aș avea nevoie de ceva mai mult timp liber. Am atîtea proiecte literare, îmi lipsește însă timpul. Totdeauna intervine ceva. Sînt ca și vegetația polară, în cîteva zile trebuie să trec și prin primăvară și prin vară și prin toamnă, căci pe neașteptate se întorc zăpezile obligațiilor cotidiene și țin, și țin la nesfîrșit! Și, cînd mă gîndesc, că ar trebui să dispun de cît mai multe ore pentru munca pentru care sînt pregătit și apt, mă
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
Cristian Teodorescu Într-o zi, prin vară, Sergiu Adam m-a anunțat că a devenit director onorific la Ateneu. M-a trecut o presimțire rea. L-am întrebat dacă la Bacău - oraș cu oameni politicoși - așa se cheamă tragerea pe dreapta. Vorbeam la telefon. Nici el nu
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
suflete rătăcitoare în căutarea "lumii care nu există", pierdute în încercarea "de a se istorisi pe sine": "Cartea de cristal intermediază între neant și cuvinte, între neființă și oameni, așa cum primăvara intermediază între stagnarea iernii și belșugul de fructe al verii. Iarna a trecut, dar vara nu a sosit încă în paginile cărții. Vara nu este decât o poartă a speranței, veșnic deschisă spre viitor...O vară Godot..." (p.154) Nu sunt de acord cu Ștefan Borbély care găsește această proză
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
care nu există", pierdute în încercarea "de a se istorisi pe sine": "Cartea de cristal intermediază între neant și cuvinte, între neființă și oameni, așa cum primăvara intermediază între stagnarea iernii și belșugul de fructe al verii. Iarna a trecut, dar vara nu a sosit încă în paginile cărții. Vara nu este decât o poartă a speranței, veșnic deschisă spre viitor...O vară Godot..." (p.154) Nu sunt de acord cu Ștefan Borbély care găsește această proză fără corespondent și fără sursă
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
se istorisi pe sine": "Cartea de cristal intermediază între neant și cuvinte, între neființă și oameni, așa cum primăvara intermediază între stagnarea iernii și belșugul de fructe al verii. Iarna a trecut, dar vara nu a sosit încă în paginile cărții. Vara nu este decât o poartă a speranței, veșnic deschisă spre viitor...O vară Godot..." (p.154) Nu sunt de acord cu Ștefan Borbély care găsește această proză fără corespondent și fără sursă de influență în spațiul autohton. Destule elemente caracteristice
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]