44,292 matches
-
mai uimește abilitatea fraților Manakia de a cuprinde, într-o epocă a fotografiei de început, în limitele aceleiași imagini, atîtea personaje, uneori chiar sute. Mai sînt și peisaje, imagini globale, de la distanță, ale satelor, care au aerul de a fi variante ale aceleiași fotografii. Publicarea unei colecții de imagini atît de rare e, fără îndoială, un eveniment în sine, dar apariția se cuvine a fi remarcată și pentru faptul că ea ține de un domeniu care, în România, e departe de
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
apare el, în primă instanță, în planul cuvintelor. Acest adevăr devine vizibil la un moment dat și în planul faptelor, se "legitimează" și în planul realității. Importantă este "dragostea pentru neverosimil" a poeziei care face să înainteze lucrurile. Interpretarea, în varianta Breton, a cunoscutei fabule Broasca și boul trimite, în răspăr, nu la vanitatea care duce la penibila și ridicola autodistrugere, ci la dorința naturală de autodepășire". "Automatismul" suprarealiștilor nu este exclusiv un procedeu literar, care favorizează insolitul discursului, ci un
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
să scrie despre Eminescu (îndeosebi despre poet) ar fi obligat să citeze nu dintr-o singură ediție, ci din mai multe, ca să fie sigur că acela e textul corect; aproape la fiecare poezie trebuie să cauți într-o altă ediție varianta cea mai apropiată de original. Al treilea aspect este legat de nesiguranța atribuirii lui Eminescu a unor anumite texte (mai cu seamă, articole politice, de data aceasta). Regretatul Z. Ornea a descoperit în ediția academică și care o continuă pe
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
text, greu de descifrat, în ciuda impresiei de claritate de la prima vedere. Agende literare este formularea preferată ca titlu celeilalte de Jurnal, deși Cuvântul înainte al ediției, semnat de Monica Lovinescu, le folosește alternativ pe amîndouă. O singură dată apare și varianta Caiete. În schimb, Jurnal este titlul la care se stabilește Virgil Ierunca în 1951. Atunci, încredințate revistei din exil Caete de Dor 2), sînt pentru prima oară date publicității pagini selectate din anii 1923-1926. Publicarea în întregime a fost posibilă
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
fabulos, prin ramificarea, de un amar umor, a consecințelor unui punct de plecare arbitrar: "Tratatul cu Ucraina/ nu este un compromis istoric,/ ci unul anistoric.../ Românul e atemporal/ ca întotdeauna./ Cine nu crede,/ să-l citească pe Blaga/ sau oricare variantă/ a Programului de guvernare/ al lui Victor Ciorbea./ Noi nu vom renunța/ niciodată/ la Insula Șerpilor./ Din păcate,/ șerpii au hotărît/ să renunțe la ea./ Oricum,/ ucrainienii din România/ vor putea prinde liniștiți/ șerpi pe Insula Șerpilor/ iar românii din
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
somnifer? Dar dacă, revenind abea a doua zi... Neștiind că am ocazia de a merge la București, (fusesem la festivalul "Moștenirea Văcăreștilor" și profitasem de un microbuz) lăsasem casa aproape vraiște, cu radioul, magnetofonul, (indescifabil - n. n.) la vedere... În prima variantă - cotonogeală, în cea de a doua, jefuire de mai nimicul avuției mele. Romanul tău a avut, printre altele, darul de a mă scoate din gândurile acestei situații - dar, repet, cu ceva efort suplimentar. Ca să glumesc, și mă vei ierta, ași
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
cu aceleași mișcări de Pinochio degresat, și, mai ales, cu aceeași retorică năucitoare de roboțel sovietic, ea prezintă invariabil niște emisiuni de multe ori penibile, dar nu asta contează în primul rînd, delicat ambalate în texte care frizează superdotarea în varianta lui Iulian Crețu, adică tocmai bune pentru recruții abia respinși la examenul psihologic. Cum nu prea sunt motive de rîs în masă, nici în emisiune, și nici în prestația prezentatoarei, ba din contră, în ceea ce o privește pe cea din
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
niște dogmatici fanatici, ci ca niște oameni pragmatici care neglijau voit doctrina învechită. Și se pare că în Occident s-a trecut cu vederea acest moment, considerându-se adesea că mișcarea pentru drepturile omului în URSS este încă una din variantele neomarxismului. Paradoxul constă în faptul că puținii participanți la această mișcare, care, în acțiunile lor de protest, ajung să creadă în mod sincer în socialismul cu față umană, în activitatea practică sunt alături de toți ceilalți. Luptăm cu toții, la urma urmei
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
mai puțin gravă a problemei. Mai grav este că, nu știu din ce motive, crainici și reporteri radio sau TV, parlamentari, miniștri, președinți, profesori universitari și (nici o surpriză) academicieni pronunță "sunt" și "suntem", uitînd că, dacă au optat pentru o variantă de scriere etimologică, s-ar cuveni să respecte și tradiția etimologizantă. Altfel, cum am citi rima eminesciană de mai jos: "Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt..."4)? Conform noii mode
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
cineva, în acel apartament, la 1901 (Caragiale avea să vină la 1905), dăduse un anunț "caut bonă englezoaică"? Ce mă interesează toate astea?! Și mai ales într-un film de numai 26 de minute! De fapt, 26 de minute în varianta video. Pentru că există și o variantă pe peliculă, care, "din motive administrative" are numai zece minute. Indiferent de lungime, sentimentul e același: de patinaj la suprafața lucrurilor sau de proiect nedus pînă la capăt. Singura diferență care mi-a sărit
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
Caragiale avea să vină la 1905), dăduse un anunț "caut bonă englezoaică"? Ce mă interesează toate astea?! Și mai ales într-un film de numai 26 de minute! De fapt, 26 de minute în varianta video. Pentru că există și o variantă pe peliculă, care, "din motive administrative" are numai zece minute. Indiferent de lungime, sentimentul e același: de patinaj la suprafața lucrurilor sau de proiect nedus pînă la capăt. Singura diferență care mi-a sărit în ochi între cele două variante
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
variantă pe peliculă, care, "din motive administrative" are numai zece minute. Indiferent de lungime, sentimentul e același: de patinaj la suprafața lucrurilor sau de proiect nedus pînă la capăt. Singura diferență care mi-a sărit în ochi între cele două variante ține de traducere: n-am înțeles de ce, în varianta video statuia lui Caragiale "ne-a ieșit în întîmpinare", în timp ce, în varianta scurtă, același text nemțesc e tradus prin "statuia ne-a rînjit"... Poate, un bust, să rînjească? Mai ales cînd
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
zece minute. Indiferent de lungime, sentimentul e același: de patinaj la suprafața lucrurilor sau de proiect nedus pînă la capăt. Singura diferență care mi-a sărit în ochi între cele două variante ține de traducere: n-am înțeles de ce, în varianta video statuia lui Caragiale "ne-a ieșit în întîmpinare", în timp ce, în varianta scurtă, același text nemțesc e tradus prin "statuia ne-a rînjit"... Poate, un bust, să rînjească? Mai ales cînd nu rînjește defel? Dacă rîndurile de față ar fi
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
lucrurilor sau de proiect nedus pînă la capăt. Singura diferență care mi-a sărit în ochi între cele două variante ține de traducere: n-am înțeles de ce, în varianta video statuia lui Caragiale "ne-a ieșit în întîmpinare", în timp ce, în varianta scurtă, același text nemțesc e tradus prin "statuia ne-a rînjit"... Poate, un bust, să rînjească? Mai ales cînd nu rînjește defel? Dacă rîndurile de față ar fi un pamflet, aș spune că ideea de "rînjet" poate fi asociată mai
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
poliție, susțin că l-au găsit în viață pe Dumitru Tinu, plin de sînge, sub roata autoturismului. În plus, în interiorul mașinii nu sînt avarii și nu s-a găsit nici un strop de sînge. Experți independenți, intervievați de EvZ, susțin că varianta poliției nu este credibilă. Aceeași opinie o au și colegii noștri de la ziarul Adevărul, precum și rude ale ziaristului. Marea controversă rămîne însă cum a ajuns victima sub mașină." N-ar fi prima oară cînd, grăbindu-se să tragă concluzii, polițiștii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
refuzat să publice mulțumirile adresate celor care au trimis donațiile lor. V-am scris o scrisoare cu toți scriitorii care au trecut prin închisorile din România. Lista era întocmită de G. Ionițoiu. Un grup de scriitori trebuia să redacteze ultima variantă a celor care urmau să fie înscriși pe placa de marmură a monumentului. De atunci nu mai am nici o veste! Și iată! Au trecut deja doi ani!..." (repetăm: Scrisoarea deschisă e datată 1997!). Să fie oare emoționantul proiect comemorativ blocat
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
în stăpînire o lume deja organizată cromatic și formal. Dar comportamentul său artistic nu suferă nici o modificare de fond. în Grădini pictorul experimenta deja, în abstract, tehnica apropierii de Arcimboldo, cum în formele arcimboldești de astăzi el oferă o nouă variantă de lectură pentru propriile-i Grădini. Capacitatea sa de a pune în același plan analiza și sinteza, de a privi simultan de aproape și de departe, este nu numai neschimbată, ci și substanțial precizată. I. Arcimboldo, între hermeneutică și textualism
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
al XIX-lea. La Alecsandri, în Rusaliile (1861), Suzana răspunde unui adept al purismului, Galuscus: "Păsărește vrei? (Tare) Stivini, ivini, căvănă, evene, stivini, nevene, buvunu, nuvunu?" (V. Alecsandri, Opere, V, ed. G. Rădulescu-Dulgheru, București, Minerva, 1977, p. 610). într-o variantă a textului (note, p. 938), replica e chiar mai lungă: "Știvini, ivini, păvănă, săvănă, răvănă, ștevene? Mivini, săvănă, pavana, revene, căvănă, evene, știvini, nevene, buvunu, nuvunu...". Unii comentatori au crezut că e vorba de "onomatopei care imită, în bătaie de
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
fost scris "în limba păsărească ce toți copiii au vorbit-o": "Stivini - Ivini - Păvănă - Sevene - Revene - Stevene?" (în note la C. Negruzzi, Opere, 1, Păcatele tinerețelor, ed. Liviu Leonte, București, Minerva, 1974, p. 519). S-ar părea că aceasta era varianta de păsărească cea mai populară, cel puțin în secolul al XIX-lea.
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
tragi-comică, pe care mi-ar fi greu să o descriu aici. Nu e nici locul cuvenit. Am văzut piesa Gaițele a lui Al. Kirițescu în multe formulări scenice și cinematografice, cu mari actori în distribuții. Mi se pare că actuala variantă, de la Teatrul Odeon, propune mai mult. Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor și situațiilor, altfel binecunoscut și gustat din plin de publicul de orice vîrstă. De aceea, textul naște pe scenă, la vedere, o lume autentică, deloc prăfuită, încărcată
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
începutul anilor '50) în care celor mai mulți dintre noi cele două doctrine li se păreau incompatibile. Cominternul și Cominformul, ca mai devreme, în plan teoretic, internaționalismul proletar, transformaseră naționalismul în cel mai important, alături de fascism, adversar al comunismului. Nu doar în varianta lui stalinistă, pe care generația mea a învățat-o la școală și a trăit-o pe pielea ei, dar și în aceea marxist-leninistă originară, comunismul a fost o formă de globalizare și a avut vocație planetară. Și, totuși, Milosz a
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
au aplicat, regăsirii, prin hățișuri și denivelări anevoie de învins, a drumului drept? Estetica (termen introdus, se pare, de Pierre Hassner și avînd mai întîi circulație în mediile cehoslovace, care-i vine ca o mănușă doamnei Lovinescu) nu e decît varianta istorică a esteticii ferme, reparatoare și recuperatoare atunci cînd, spre a rămîne fidelă sieși, n-ar fi putut adopta o altă conduită. Uneori ea e lovită deschis, cu umoarea brutală a restaurației. Alteori e recuzată cu un subtil scepticism, cu
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
mod normal, peste tot în lume, la festivaluri celebre, dar și la cele mai mititele, precum și la noi în doar cîteva cazuri, staff-ul este cunoscut și are o longevitate de cîțiva ani. S-au încercat, din '90 încoace, diferite variante. Cred în continuare că cea mai eficientă este aceea în care directorul artistic al festivalului coincide cu persoana selecționerului unic. Profilul ediției devine astfel personalizat, asumarea responsabilităților precum și a ofertei nu se mai mută, românește, de la unii, la alții, fără
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
de rigoare Ionel Mihăilescu (Lena) și Constantin Cojocaru (Zoia), două travestiuri perfect argumentate cărora li se adaugă gaița șefă de clan Aneta Duduleanu, interpretată de Dorina Lazăr în transă aproape, mai ales în partea a doua și Ionache Duduleanu în varianta extrem de vitală a lui Pavel Bartoș. Și evident, scoarțele lui Vittorio Holtier și lumea vacanțelor mele de la Turnu-Severin; Revizorul lui Claudiu Goga de la Teatrul Național din Craiova și scenele de grup, spumoase, pline de gag-uri și imaginație, jucate admirabil
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
în 1963, în RDG, și este de formație germanist și istoric - prin forța împrejurărilor, și publicist. Între 1995-2000 a ținut cursuri în România în calitate de profesor invitat. Se poate afirma, deci, că el are o bună cunoaștere a regimului comunist (în varianta sa est-germană) - cât și una destul de bună a țării noastre. Acest din urmă fapt nu reiese, cu toate acestea, suficient de clar din cuprinsul cărții sale despre Ceaușescu. Aprecierile sale referitoare la etosul românesc sunt menite parcă să provoace iritare
Portretul unei dictaturi by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14511_a_15836]