139 matches
-
VII-lea e.n.; situl de la „Siliștea” (satul Poiana) conține așezări din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), secolele al II-lea-al III-lea e.n. (perioada Latène târziu) și secolele al VI-lea-al VIII-lea (epoca migrațiilor); situl de „deasupra Varniței” (satul Poiana) cuprinde o așezare și o necropolă din secolele al II-lea-al III-lea e.n. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (1929) din Dulcești și (1605, cu transformări în secolele al XVIII-lea și al
Comuna Dulcești, Neamț () [Corola-website/Science/301631_a_302960]
-
Șirna este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Brătești, Coceana, Hăbud, Șirna (reședința), Tăriceni și Varnița. Comuna se află în zona de câmpie din sud-vestul județului, la limita cu județul Dâmbovița, în zona de vărsare a Cricovului Dulce în Ialomița. Se învecinează cu Poienarii Burchii la sud, Tinosu la est, Cocorăștii Colț la nord-vest și Brazi
Comuna Șirna, Prahova () [Corola-website/Science/301736_a_303065]
-
02%), dar există și minorități de penticostali (3,36%) și creștini după evanghelie (2,47%). Pentru 2,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Șirna era formată doar din satele Șirna și Varnița, fiind arondată plășii Târgșorul din județul Prahova. Comuna avea 890 de locuitori și două biserici ortodoxe (una în fiecare sat). În același timp, pe teritoriul actual al comunei mai erau organizate alte două comune, arondate tot plășii Târgșorul. Astfel, comuna
Comuna Șirna, Prahova () [Corola-website/Science/301736_a_303065]
-
morfologice importante, ca urmare a lucrărilor de regularizare și a acumulărilor Vidraru și Oești, în profil longitudinal acesta cunoaște meandre simple care au fost stopate împotriva eroziunii fluviale (la confluență cu Berindești pe o lungime de 2500 m și cu Varnița pe 500-600 m). Lunca râului are o dezvoltare restrânsă, având lățimi medii de 150-200 m. Cât privește terasa, delurile ocupă cea mai mare parte a teritoriului comunei Corbeni, aceasta având aspecte de creste, fragmentate de o rețea de văi torențiale
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
de fenomene geodinamice, cu alunecări de teren și prăbușiri.Văile secundare, cu malurile înalte de 3-5 m, sunt: Berindești, Vărzaru, Talia, Berta, Oeasca și Valea de Câmp pe marginea stângă a Argeșului, și Cacova, Obia, Starescu, Rotunda, Mătușilor, Seaca și Varnița pe partea dreaptă. Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Corbeni face parte din Depresiunea Getică, cu formațiuni geologice cuprinse în perimetrul Paleogenului, Neogenului și Cuaternarului.Este importantă subliniarea că, în formațiunea paleologică, grosimea calcarelor și a gresiilor este de
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
gresiilor este de 140 m, iar cea marnos de 300-400 m. Hidrologic, teritoriul comunei Corbeni face parte din bazinul râului Argeș, care îl străbate pe circa 11 km și este alimentat de pârâurile Aref, Berindești, Obia, Tolia, Oii, Oeasca și Varnița.Mai important ni se pare pârâul Berindești, cel mai mare afluent al Argeșului pe teritoriul comunei Corbeni care are ca afluent Valea Limpedea. Râul Argeș prezintă un regim de curgere permanent;între 1400-1800 m, în cuprinsul montan, este caracteristică zona
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
Răcoasa este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Gogoiu, Mărăști, Răcoasa (reședința), Varnița și Verdea. Comuna se află în nordul județului, la limita cu județul Bacău, în valea râului Șușița, care pe teritoriul comunei strânge apele afluenților Alba, Giurgea, Pârâul lui Găman, Dracea Mică, Dracea Mare, Rânghioaia, Verdea, Freasca, Repejioara, Chinu, Pârâul Văii
Comuna Răcoasa, Vrancea () [Corola-website/Science/301893_a_303222]
-
Verdea. Comuna se află în nordul județului, la limita cu județul Bacău, în valea râului Șușița, care pe teritoriul comunei strânge apele afluenților Alba, Giurgea, Pârâul lui Găman, Dracea Mică, Dracea Mare, Rânghioaia, Verdea, Freasca, Repejioara, Chinu, Pârâul Văii, Punga, Varnița, Aluna și Lacul cu Șerpi. Este străbătută de șoseaua națională DN2L, care o leagă spre vest de Câmpuri, Soveja și Tulnici (unde se termină în DN2D) și spre sud-est de Străoane, Panciu și Mărășești (unde se termină în DN2). Conform
Comuna Răcoasa, Vrancea () [Corola-website/Science/301893_a_303222]
-
nou. În 1950, comuna Răcoasa a trecut în administrarea raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, ea a fost transferată la județul Vrancea și a primit și satul Varnița (fost în comuna Străoane și care a înglobat de atunci și satul Talapani). În comuna Răcoasa se află mausoleul eroilor din Primul Război Mondial din satul Mărăști, ridicat în 1928 în memoria victimelor bătăliei de la Mărăști. Mausoleul este clasificat ca
Comuna Răcoasa, Vrancea () [Corola-website/Science/301893_a_303222]
-
aflată la nord de satul Răcoasa, este clasificată ca monument de arhitectură. Două monumente sunt considerate monumente de for public bustul generalului Alexandru Averescu aflat în incinta mausoleului, și monumentul frăției de arme româno-franceze aflat în incinta școlii generale din Varnița, ridicat în 1930. Un al patrulea monument este clasificat ca monument memorial sau funerar. Este vorba despre monumentul eroilor Regimentului 2 Grăniceri ce a luptat în războiul de independență a României, monument aflat în incinta căminului cultural din Răcoasa.
Comuna Răcoasa, Vrancea () [Corola-website/Science/301893_a_303222]
-
Comuna Străoani de Jos cuprindea satele Străoani de Jos, Repedea și Văleni, cu 1871 de locuitori și în ea existau trei biserici și o școală mixtă. Comuna Străoani de Sus avea în compunere satele Muncelu, Străoani de Sus, Talapanu și Varnița, cu 1952 de locuitori; aici existau patru biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași plasă și cu aceeași structură, comuna Străoanii de Jos având 3101 locuitori, iar comuna Străoanii de Sus 2000. În
Comuna Străoane, Vrancea () [Corola-website/Science/301902_a_303231]
-
Străoane de Sus fiind transferat comunei Străoane de Jos, redenumită "Străoane", în vreme ce restul satelor fostei comune Străoane de Sus au format comuna Muncel. În 1964, comuna Muncel a fost desființată, satele Muncel și Talapani trecând la comuna Străoane, iar satul Varnița la comuna Răcoasa. În 1968, comuna Străoane a trecut la județul Vrancea, satele Străoane de Sus și Străoane de Jos au fost comasate pentru a forma satul Străoane, iar satul Talapani a fost și el desființat și comasat cu satul
Comuna Străoane, Vrancea () [Corola-website/Science/301902_a_303231]
-
la comuna Răcoasa. În 1968, comuna Străoane a trecut la județul Vrancea, satele Străoane de Sus și Străoane de Jos au fost comasate pentru a forma satul Străoane, iar satul Talapani a fost și el desființat și comasat cu satul Varnița din comuna Răcoasa. În comuna Străoane se află biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (fostă în satul Străoane de Sus), monument istoric de arhitectură de interes național, aflată în centrul satului Străoane, în incinta cimitirului. În rest, în comună mai există
Comuna Străoane, Vrancea () [Corola-website/Science/301902_a_303231]
-
laturii vestice a curții exterioare și ultima poartă (nesigură) în corpul central. Materialele de construcție folosite sunt: piatră adusă din cariera Galsa, de la o depărtare de 3,5 km, varul stins direct pe piatră (mortar cald). Proveniența lui era din varnițele de la Agrișul Mare situate la 12 km distanță peste deal. Etapele de execuție ale lucrărilor de construcție 3, succesive: Sub stăpânirea turcilor zidurile au fost întărite sporind siguranța cetății în fața atacurilor. Stilul cetății este romanic, existând un donjon masiv, locuibil
Cetatea Șiriei () [Corola-website/Science/306690_a_308019]
-
CCA (Consiliul Coordonator al Audiovizualului) frecvente de emisie prin eter, astfel incât, în prezent este recepționat liber si gratuit pe aproape întreg teritoriul republicii. ProTV Chișinău, lansat la sfârșitul lui 1999 emite în eter pe raza orașelor Chișinău, Bălți, Cahul, Varnița, Anenii Noi și suburbii, precum și prin rețelele de cablu în toată țara. Retransmite programele postului omonim din București, dar creează și emisiuni proprii (buletine de știri locale, emisiunea „În profunzime” cu Lorena Bogza, „VIP Magazin”, „Autoexpert”). Potrivit barometrului "Opinia", Pro
Mass-media în Republica Moldova () [Corola-website/Science/306696_a_308025]
-
precum și de obligația de a presta serviciul militar în Armata Habsburgică pe o perioadă de 50 ani. Ei au primit pământ contra unor sume mici de bani. În anul 1784, o comunitate de ruși lipoveni s-au stabilit în poiana Varnița, la 3 km de satul Climăuți, înființând satul Fântâna Albă . Localitatea a figurat în actele administrației austriece a Bucovinei cu denumirea de Fontina Alba, făcând parte din districtul Siret (în ) al Ducatului Bucovinei, guvernat de către austrieci. Rușii staroveri din sat
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
de Sus, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, în continuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
la deschiderea peșterii. Preotul Alexa Nedici, din Ciclova-montană, tatăl teologului Nedici n-a vrut să sfinșească crucea și cele două icoane de la peșteră. Preotul Gheorghe Petrovici, din Ciclova-Română, sfințește crucea și icoanele pe riscul său. Ioan Izverniceanu vărnicer (lucrător de varnițe) a stăruit și a căpătat 400 stânjeni, pentru peșteră, loc, de la CF Ungarei, prin secretarul întreprinderii - Boitner, neamț. -//- 1860 se pictează icoanele principale, de pictorul Dumitrie Turcu, pentru peșteră și pentru biserică, sub comitetul lui Nedici. Se formează un comitet
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Patru sunt situri arheologice așezarea de la „Gogoi” din neoliticul timpuriu (cultura Starcevo-Criș); așezarea de la „Podul Vâlcelei” datând din secolele al II-lea-al III-lea e.n. aparținând culturii carpice; așezarea de la „Varnița” din aceeași perioadă (perioada Latène); precum și așezara de la „Bahana”, de lângă satul Topești, datând din eneolitic (faza AB a culturii Cucuteni). Monumentul comemorativ Ștefan cel Mare ridicat în punctul „Dumbrava” din satul Bârsești la 1904 (la 400 de ani de la moartea
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
la bază de 1,8 m. Porțile cetății sunt patru la număr: Materialele de construcție folosite sunt: piatră adusă din cariera Galsa, de la o departare de 3,5 km, varul stins direct pe piatră (mortar cald). Proveniența lui era din varnițele de la Agrișul Mare situate la 12 km distanță peste deal. Etapele de execuție ale lucrărilor de construcție au fost trei, succesive: Sub stăpânirea turcilor zidurile au fost întărite sporind siguranța cetății în fața atacurilor dușmane. Stilul cetății este romanic, existând un
Comuna Șiria, Arad () [Corola-website/Science/310115_a_311444]
-
doilea se vede o pajiște verde compusă pe orizontală, ea fiind tăiată de primul plan care este format de un zid înălțat la înălțimea unui om dintr-o parte în alta a lucrării. Pe acesta, sunt profilați lucrători care poartă varnițe și calfe cu șorțuri brune care cioplesc pietre pe care alții le așează cu mistria pe zid. Alții toarnă apă în gropile în care se prepară mortarul. Henția aplică aceeași tehnică realistă în crearea șantierului aglomerat de grămezi de pietre
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
de Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure; au tras din plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
ea coboară mereu în urma scufundării regiunii dinspre Marea Neagră . Cercetările arheologice ne permit să afirmăm că cei dintâi locuitori ai orașului au fost triburile geto-dacice, urmele cărora au fost descoperite în regiunea cetății Tighina, precum și în satele din apropiere - Chițcani și Varnița . Pe teritoriul orașului au fost descoperite diferite materiale arheologice din epoca timpurie a fierului, secolele IV-III î.e.n. După cucerirea geto-dacilor de către romani și formarea provinciei Dacia, pe vatra actuală a Tighinei au apărut 3 așezări umane: unul pe locul palatului
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
numeroase clădiri . În vara anului 1574 Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul. În aceeași perioadă, Tighina a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În 1709 la Varnița, trecând prin Tighina, se refugiază Carol al XII-lea al Suediei împreună cu căpetenia cazacilor, Ivan Stepanovici Mazepa, după înfrângerea în războiul cu Rusia. Regele suedez spera să primească sprijinul sultanului în continuarea luptei sale împotriva țarului Petru și a armatei
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
inamic și dezarmate în localitatea Căinari (40 km la sud de Chișinău) deoarece comandantul nu dăduse ordin să tragă nici un foc în caz de întâlnire cu inamicul. În ziua de 20 ianuarie, detașamentul declanșează atacul, ocupând localitățile Lipcani, Borisovka și Varnița, situate la nord de oraș. Sosesc și alte întăriri, detașamentul ajungând la 5 baterii, 5 batalioane și un escadron. Este declanșat un bombardament violent de artilerie asupra orașului, iar în ziua de 21 ianuarie, la ora 5 dimineața, detașamentul atacă
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]