207 matches
-
la rândul lor, daunaștere la alte povestiri― (Mihali 2001: 109). Povestirile consolidează spațiul, limitele sale. Muzeul este, fără Îndoială, un spațiu dedicat aducerii aminte; el perpetuează memoria și o 1 Deși câteva mari instituții luaseră deja ființă (Musei Capitolini, Musei Vaticani, British Museum) primul muzeu public, În Întelesul instituției de astăzi, este considerat Muzeul Luvru. Eilean Hooper-Greenhill În eseul său, ―The Museum in the Disciplinary Society‖ comenta că Revoluția Franceză a creat condițiile necesare „nașterii unui nou adevăr, a unei noi
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
Ioan Paul al II-lea la București s-au produs cu o repeziciune și naturalețe ce nu mi-au permis niciun comentariu, ci doar concentrarea pe reușita acestei deosebite acțiuni de politică externă, de relații între Biserica Ortodoxă Română și Vatican, prima vizită a Papei într-o țară ortodoxă! Ceea ce credeam că este o excepție în agenda unui director de protocol din Externe s-a dovedit, ulterior, a fi ritmul normal al activităților la care urma să particip, direct sau indirect
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
în 1492 are loc colonizarea americii. Începând din secolul al XVI-lea, apar Reforma și Contrareforma catolice. Urmează anul 1789 cu revoluția Franceză și persecuția Bisericii. În 1811, Papalitatea este umilită de Napoleon și deposedată de averile sale. La conciliul vatican I (1868-1870) au fost definite primatul și infailibilitatea Papei. Un alt moment semnificativ din istoria catolicismului este reprezentat de confruntarea dintre Biserica catolică și știință în privința originii speciei umane. Biserica catolică a condamnat evoluționismul în 1859. În 1950, Biserica catolică
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Papei Pius al XI-lea, au fost inițiate chiar săpături arheologice sub catedrala Sf. Petru, în vederea dezvăluirii mormântului «întâiului Papă», cum este considerat apostolul Petru, și «primus inter pares».”; b) dogma infailibilității papei. A fost proclamată în 1870 de conciliul vatican i. Conform acestei dogme, cuvintele rostite de la amvon de către Papă sunt infailibile; c) filioque. În conformitate cu doctrina catolică, Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. Biserica Ortodoxă susține că el purcede doar de la Tatăl; d) dogma Purgatoriului. În tradiția catolică
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
progresiv, spre dreapta. Nevrînd să-și asume contradicțiile sociale inerente democrației creștine, acest partid se "împiedică" de familii care, în anumite cazuri, îi sînt foarte îndepărtate. Chiar dacă Europa celor Șase a fost în mare parte opera DC, argumentul de "Europa Vaticană" sau "Neagră" a fost folosit împotriva ei, deschiderile succesive avînd loc în folosul ținuturilor care i-au rămas străine. Chiar din 1973, ea a apărut cel puțin în Europa ca o singularitate regională, lotharingian(. Ea ar fi putut susține o
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
8. Privire istorică și ecumenică asupra icoanei ...................................... 41 8.1. Secolele I‑VIII ................................................................. ........... 41 8.2. Începând cu secolul al IX‑lea ..................................................... 45 6 Cuprins 8.3. După secolele XII‑XIII ............................................................... 50 8.4. Secolul al XVII‑lea până la Conciliul Vatican al II‑lea .............. 52 Capitolul ii: Influența antichității asupra Renașterii. Figuri importante din Renaștere ..................................................... 55 1. Cultul pentru antichitate în epoca renascentistă. Influențe culturale .... 55 1.1. Perioada elenistică ................................................................. ..... 55 1.2. Perioada romană ................................................................. ........ 58 1.3. Antichitatea târzie ................................................................. ...... 59
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cu istoria și tradiția civilizației patriei mame pierdute(...), aceasta contribuind la păstrarea tipologiei școlii grecești. Astfel caracterul tipic al icoanelor acestei perioade este virtuozitatea tehnică și ma‑ rea varietate a modelelor iconografice. 8.4. Secolul al XVII‑lea până la Conciliul Vatican al II‑lea În primul sfert al secolului al XVII‑lea iau ființă multe școli de pictură re‑ ligioasă. Pictura școlilor este rafinată în scheme, în proiecte, în tehnică, în compoziția scenelor. Acum, apariția icoanelor de dimensiuni mai reduse, de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
artiștilor în timpul întâlnirii speciale din capela Sixtină, din 7 mai 1964. Din această colaborare, biserica speră într‑o epifanie reînnoită a frumo‑ sului pentru timpul nostru și răspunsuri adecvate la exigențele proprii ale co‑ munității creștine. Răspunsul vine din partea Conciliul Vatican al II‑lea care a pus bazele unui raport reînnoit între biserică și cultură cu reflexe imediate și CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 145 asupra domeniului artelor. Este un raport - răspuns care se propune sub sem
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
în consecință "angajamentul pentru dreptate", potrivit rolului, vocației și condițiilor fiecăruia" (Donati, 2002, pp. 320-321). În Biserica Ortodoxă, nu au avut loc mari "reforme" de natură doctrinară, așa cum s-a întâmplat în Biserica Romano-catolică, mai ales la cele două Concilii Vaticane (cel din 1870 și 1960-1965). Pentru Biserica Ortodoxă, dimensiunea socială este parte componentă a ființei Bisericii. Dimensiunea socială nu îmbracă o formă ideologică și nici doctrinară în sens de separare principială, ci ea este o manifestare care condiționează ajungerea la
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
părea mai încîntat de o zonă economică liberă decît de o adevărată politică de integrare. După 1950, discursul european a cîștigat calități identitare și integratoare pentru aceste partide, dar nu trebuie să cedăm mitului umanismului și nici aceluia al "Europei vaticane", partidele de inspirație creștină neconstituind ramificațiile unei organizații unitare. Creștin-democrații nu constituie un bloc monolitic. Ei nu reprezentau ansamblul catolicilor, printre care, cel puțin în Franța, ideea europeană a întîmpinat multe opoziții. Dacă în Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, unitatea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
diferite articole, care se adresau unor medii diferite, ideea conform căreia Europa supranațională ar fi o expansiune a Sfîntului Imperiu roman germanic, contribuind, în felul acesta, la lansarea mitului unei Europe clericale și germanice în același timp, a unei Europe Vaticane dominate de Germania. El insistă pe "formația total germanică" a lui Robert Schuman 17. Aceste idei nu au rezistat nici realității unei familii creștin-democrate în fază embrionară, nici examenului relațiilor dintre Sacerdoțiu și Imperiu. La puțin timp după moartea lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
visului sau mitului: el se declara partizanul neacceptării "unui prea mare sentimentalism în relațiile cu creștin-democrații" și, făcînd aluzie la belgianul Paul Van Zeeland, el acuza: "Actualmente există mulți creștini în Europa care nu sînt democrați"5. Europa "neagră" sau "vaticană" nu exista decît la nivelul fantasmelor. Diferențele, suspiciunile, divergențele, existau din belșug. Nu trebuie, totuși, să le acordăm o importanță prea mare. Ele au fost subliniate de protagoniștii francezi; alții, cum ar fi italienii, încercau să le minimalizeze, subliniind ceea ce
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Concluzii la colocviul La Démocratie chrétienne, force internationale, sub conducerea lui H. PORTELLI și T. JANSEN, Nanterre, 1986, pp. 343-348. 6 Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques à la Démocratie chrétienne, XIXe-XXe siècles, Paris, 1980, 247 p. Philippe CHENAUX, Une Europe Vaticane? Entre le Plan Marshall et les Traités de Rome, Bruxelles, 1990, 363 p. 7 Este problematica propusă de către Colecția "Politiques et chrétiens", Paris, Beauchesne. Au apărut zece volume, consacrate unor personalități care nu sînt toate creștin-democrate: Edmond Michelet (de Jean
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Pie XII et les mouvements catholiques européens", in Catholicisme social, op. cit., pp. 67-86. 11 Edgar MORIN, Penser l'Europe, Paris, reed., 1990, pp. 161-162. Gérard BOSSUAT, Les fondateurs de l'Europe, Paris, 1994, 319 p. 12 Philippe CHENAUX, Une Europe vaticane?Entre le plan Marshall et les Traités de Rome, Bruxelles, 1990, pp. 128-135, și "Les démocrates-chrétiens et la construction de l'Europe (1947-1957)", in La Revue Politique, ianuarie-februarie 1991, pp. 87-101. Jean-Dominique DURAND, "Christliche Demockratie und europaïsche Integration", in Historisch
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
les rapports franco-italiens de la rencontre de Santa Margherita (février 1951) au voyage de Pierre Mendès France (janvier 1953)", in Italia e Francia 1946-1954, sub coordonarea lui J.B.DUROSELLE și E. SERRA, Milano, 1988, pp. 298-313. 31 Philippe CHENAUX, Une Europe vaticane?, op. cit., pp. 159-169. 32 Pierre PFLIMLIN, Mémoires, op. cit., p. 211. 33 Citat de Jean-Marie MAYEUR, Catholicisme social, op. cit., p. 264. 34 Les démocrates-chrétiens et l'économie sociale de marché, Paris, 1988, p. 227. 35 Prefață la Économie mondiale et développement
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
the Scientific Study of Religion, 1988, pp. 1-11. CAPITOLUL IV 1 Roberto PAPINI, L'internationale démocrate-chrétienne 1925-1986, Paris, 1988, pp. 41-42. 2 Jean-Dominique DURAND, Les rapports entre le MRP et la Démocratie chrétienne italienne, op. cit. 3 Philippe CHENAUX, Une Europe Vaticane?, op. cit. 4 Roberto PAPINI, L'internationale, op. cit., p. 80. 5 Jean-Dominique DURAND, Les rapports, op. cit. 6 Karl Joef HAHN, Histoire, structure, action de la Démocratie chrétienne en Europe, Roma, 1975, 86 p. 7 Thomas JANSEN, "Le Parti Populaire Européen. Structures et
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Paris, Economica, 1988. Despre internaționalismul democrației creștine, cel mai important studiu este acela al lui Roberto PAPINI, L'Internationale démocrate-chrétienne 1925-1986, Paris, Cerf, 1988, 238 p. O lucrare indispensabilă privind problema europeană este cea a lui Philippe CHENAUX, Une Europe vaticane? Entre le plan Marshall et les Traités de Rome, Bruxelles, 1990. Despre Biserică și democrație O prezentare de ansamblu găsim în lucrarea lui Antonio ACERBI, Chiesa e democrazia. Da Leone XIII al Vaticano II, Milano, Vita e Pensiero, 1991, 350
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sinelui „religios”, fără a mai vorbi de cazurile de (re)convertire religioasă. Or, într-un Occident din ce în ce mai secularizat, o astfel de „oază spirituală” cu efecte neașteptate nu poate fi trecută sub tăcere. Pe de altă parte, tradiția istorică a „ortodoxiei vaticane” a arătat că Biserica Catolică este extrem de codificată, pentru a nu spune de-a dreptul reticentă în anumite cazuri, față de utilizarea charismatică a aparițiilor, vindecărilor miraculoase, relicvelor etc. Nu întâmplător Elisabeth Claverie aduce în discuție faptul că Mešugorje constituie un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
al rătăcirii într-un alt spațiu decât cel părăsit acasă, mereu actualizat. Activitatea culturală a lui G. cunoaște după 1957, anul când devine secretar general al Societății Academice Române de la Roma, o efervescență deosebită. În aceeași perioadă colaborează la Radio Vatican, secția română. De asemenea, este prezent cu oarecare regularitate în paginile „Stindardului” münchenez. În 1959 emigrează în SUA, stabilindu-se la Philadelphia, unde înființează și conduce câțiva ani săptămânalul „The Italian-American Herald”. Concomitent colaborează la „Evening Bulletin” din Philadelphia sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
dar nu avea voie să se deplaseze în alte locuri. Casa parohială era în apropierea sediului securității de unde era veșnic urmărit. Era un apostol cu un moral foarte ridicat, și știa că este urmărit, dar cu toate acestea asculta radio Vatican. Aici la Tg. Jiu, când comuniștii i-au interzis să poarte haina franciscană, el a răspuns categoric: „Nu vă convine haina de preot franciscan, voi purta hainele mele de episcop cu sfânta Cruce!” Răspunsul acesta de împotrivire i-a pus
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și din teritorii. Niciun semn că ar fi ajuns la destinație. Europa hotărăște să nu discute despre așa ceva. Cele paisprezece înalte autorități creștine din Ierusalim au adresat, în 2006, opiniei publice internaționale un apel chemând la reexaminarea statului Ierusalimului. La Vatican tăcere, și niciun rând în ziare (cu excepția franțuzescului La Croix). Raportorul special al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în Palestina, sud-africanul John Dugard, a remis în 2007 Organizației Națiunilor Unite un raport detaliat asupra unui apartheid în curs de instaurare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu istoria și tradiția civilizației patriei mame pierdute(...), aceasta contribuind la păstrarea tipologiei școlii grecești. Astfel caracterul tipic al icoanelor acestei perioade este virtuozitatea tehnică și ma‑ rea varietate a modelelor iconografice. 8.4. Secolul al XVII‑lea până la Conciliul Vatican al II‑lea În primul sfert al secolului al XVII‑lea iau ființă multe școli de pictură re‑ ligioasă. Pictura școlilor este rafinată în scheme, în proiecte, în tehnică, în compoziția scenelor. Acum, apariția icoanelor de dimensiuni mai reduse, de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
artiștilor în timpul întâlnirii speciale din capela Sixtină, din 7 mai 1964. Din această colaborare, biserica speră într‑o epifanie reînnoită a frumo‑ sului pentru timpul nostru și răspunsuri adecvate la exigențele proprii ale co‑ munității creștine. Răspunsul vine din partea Conciliul Vatican al II‑lea care a pus bazele unui raport reînnoit între biserică și cultură cu reflexe imediate și asupra domeniului artelor. Este un raport - răspuns care se propune sub sem‑ nul prieteniei, deschiderii și al dialogului. Ca atare în constituția
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
anilor ’50, din care se desprind retorica antiromană și prigoana anticatolică. Istoricul clujean Șerban Turcuș a observat că, după 1947, în luările de poziție împotriva Bisericii Catolice autoritățile comuniste au evitat referirile la „Sfântul Scaun” și au preferat folosirea substantivului „Vatican”. Explicația este ușor de găsit: regimul de la București, în acord cu cel sovietic, recunoștea doar calitatea de stat a Vaticanului și încerca să nege și să împiedice orice jurisdicție instituțională asupra Bisericii Catolice din RPR. Așadar, una dintre sursele ostilității
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ștefănescu, considerat conducător al „Partidului Socialist Creștin”, formațiune politică clandestină care ar fi avut drept scop răsturnarea prin violență a regimului comunist. Partide cu o titulatură asemănătoare existau și în vestul Europei. Țările occidentale, nucleul viitoarei Comunități Economice Europene, „Europă vaticană”, cum a fost numită, aveau la putere guverne democrat-creștine (în Belgia, Partidul de orientare democrat-creștină, Partidul catolic, se transformase, în 1945, în Partidul Social-Creștin, iar în Luxemburg exista Partidul Creștin Social, primul partid al țării, care se sprijinea pe Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]