235 matches
-
visul pe care l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii se clătina pe șine. Spi narea vatmanului, în cămașă asudată, părea o pânză umflată de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de ipsos, era de-a dreptul colosală și-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în mai multe buzunare, dar n-am învățat să-i folosesc, căci fiecare are o noțiune diferită despre valoarea lor. Ori de cîte ori cumpăr cîte ceva, scot o mînă de bani și-l las pe chelner sau vînzător sau vatman să ia cît crede de cuviință. Indicațiile de pe pachetul de țigări m-au condus la casa în care scriu aceste rînduri după treizeci și una de zile. N-am căutat de lucru, nu mi-am făcut prieteni și număr zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreo idee despre asta?“ în timp ce Thaw aștepta să fie invitat și se întreba de ce Aitken Drummond era întotdeauna invitat. Aitken Drummond nu făcea parte din grup. Avea peste un metru nouăzeci și era îmbrăcat de obicei în pantaloni verzi de vatman, fular și manta de armată. Pielea oacheșă, nasul mare și coroiat, ochii mici și scînteietori, părul negru cîrlionțat și barba ascuțită făceau parte din imaginea populară a Diavolului, și atunci cînd îl vedeai pentru prima oară aveai senzația că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și deschise una dintre ferestrele din față. — Scuzați-mă, domnule, strigă cercelul spre el, dacă sunteți atât de bun să așteptați o clipă, voi încerca să-mi îndrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pereții interiori. — E-n regulă, don’ profesor, poți să-l împingi. Îm’ pare bine că te-am putut ajuta. Poate n-ai observat singur, derbedeule, dar tramvaiul e gata să te agațe cu bara. Vagonul trecu încet pe lângă ei, astfel încât vatmanul și controlorul să poată privi mai bine costumul de pirat. George apucă una dintre labele lui Ignatius și puse în ea doi dolari. — Bani? întrebă fericit Ignatius. Cerul să fie lăudat! Băgă repede în buzunar cele două bancnote. Prefer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poză cu tramvaiul. Nici o problemă, de unde sunteți? — Suntem din New York. E prima oară când venim aici, iar mâine plecăm. — Ați venit de la New York până la San Francisco pentru o singură zi? — De fapt, venim din L.A. Ce uniformă e asta? — Sunt vatman, acum sunt În pauza de prânz. Mă cheamă Al. — Spuneți-ne câte ceva despre tramvaiele astea. — Toate sunt de epocă. Avem cam treizeci, fiecare are altă culoare, În funcție de orașul de unde provine. — Cel portocaliu de unde e? — Ăla e din Milano. — Deci aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
argintiu și portocaliu, pierzându-se În ceața deasă dincolo de care nu putea pătrunde cu privirea. — Uite! Golden Gate Bridge! strigă Kitty. Iar acolo trebuie să fie Alcatrazul! Al-ca-traz? Doamne, ce-mi place cum sună! Al-catraz, Al Capone, Al Jazeera... Al, vatmanul. Îmi place cum sună Al. Hai să coborâm aici și să ne plimbăm pe pod! Ar fi mișto, dar aș prefera să mă coafez acum, zise Desert Rose, complet indiferentă la emoțiile prietenei sale. Trebuie să arăt super diseară, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Atenție, se închid ușile... Lumea nu-l înțelege, când a înțeles lumea vreodată ceva? Mai ales ceva cu totul și cu totul dezinteresat, cum e decatlonul ăsta al lui, probațiunea lui cu regiile autonome? Gâfâind, cade pe bancheta liberă de lângă vatman, mai să-și dea duhul, de fericire. O muiere fără minte de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea. O fulgeră numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
arcurile de la spate, trăgând înspăimîntate cu coada ochiului înapoi, pentru că nimic nu este mai fioros decât mânia unui grup de oameni. Când s-apuce spre Ateliere, dricul fu cât pe-aci să intre într-un tramvai, care opri cu greutate. Vatmanul se dădu jos și începu să înjure în gura mare, dar cine îl mai asculta? Se întuneca tot mai mult și goana nu conteni. Ceferiștii atunci ieșiți din schimb întrebau de pe trotuare: - Unde-alergați așa, măi oameni buni? Convoiul fără cruce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
300 lei, reprezentând valoarea unei perechi de boi și a unei vaci, acte de stare civilă, cu formule lungi, acte de învoieli agricole, acte juridice, certificate notariale și ținea evidența statistică a populației. La început, în fruntea unui sat era vatmanul, ca mai apoi, până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, satul să fie condus de către un vornic, care avea obligații juridice, fiscale, de poliție și, bineînțeles, administrative: întocmirea cislei (cotizației), strângerea și vărsarea dărilor, obligarea celor fugiți din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în special ale testelor psihologice, se produc și în domeniul sănătății și al muncii. Încep să fie selecționate persoane în vederea ocupării unor posturi din domeniul industrial și administrativ imediat după anul 1900. J.M. Lahy studiază activitatea dactilografelor în 1905, activitatea vatmanilor în 1908 și imediat după această dată pe cea a linotipistelor. Hugo Münsterberg, considerat fondatorul psihologiei industriale, realizează selecții asupra conducătorilor de tramvai, în 1910, și a tehnicienilor de la telefoane în 1915. În 1909 realizează o anchetă de mari proporții
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
surâd." Sunt observații subtile ale unei sensibilități la care visul se desface ca o floare într-o dulce exultanță. Peisajul citadin este surprins în transformările lui, ciobanii mână turmele prin oraș și se lovesc de tramvaie, pentru că nu înțeleg limba vatmanilor. Provincia îi creează o stare de spleen: "Ah, orașul, mizerabil colorat de vreun incendiu/ cu seratele în tobe, cu misterele în centru! cât să mai evoc pământul unde m-aș întoarce, dacă/ Gura suferind de vorbe aș putea s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aiurea. Tânărul Busuioc a încercat să se angajeze oriunde, numai pentru a mai ușura din cheltuielile mamei sale: „Mi-am amintit că văzusem într-un tramvai un anunț ce aducea la cunoștință amatorilor că se fac angajări pentru posturile de vatman sau taxator, așa că m-am prezentat la sediul acestei întreprinderi unde m-a întâmpinat o secretară morocănoasă care, totuși, mi-a dat voie să intru la tov. director. Acesta m-a măsurat din cap până-n picioare și m-a întrebat
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a căzut pe șinele de tramvai. A rămas lat acolo, nemișcat. Îi curgea sânge pe nas și pe gură și se vedeau câțiva dinți rupți care erau gata să iasă printre buze. Venea și tramvaiul, tălăngănind mereu, dar până la urmă, vatmanul a trebuit să frâneze. Tata intrase în panică, a crezut că l-a omorât, căci se știa foarte greu la mână. Cineva a chemat mașina de la Salvare și Turcu a fost transportat la spital. După două luni, Turcu ridica pălăria
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu noi, poate de frică. Adunasem multe artificii, care erau ca macaroanele, cu gaură sau plate, ca tăițeii de casă. Erau pregătite pentru a le pune a doua zi pe șinele de tramvai. Tramvaiul le călca și pocneau tare frumos. Vatmanii le vedeau pe șine, dar știind că nu sunt periculoase, nu le dădeau importanță. Aceste artificii și ardeau frumos, cu flacără albă, roșie, galbenă, albastră. Știu că se făcuse seara și începeam să mergem pe la casele noastre, când am văzut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de deasupra mea, m-am hotărât să-i dau o lecție de bună purtare. Deci, m-am ridicat ușor în vârful pantofilor. Atunci individul și-a introdus vârful încălțărilor sale sub călcîiele mele. Apoi, beneficiind de o frână pusă de vatman, m-am lăsat cu toată greutatea pe călcâie. A urmat un „ah” și un „uuuh!” strigat cu toată convingerea, probabil că avea și bătături. M-am întors cu fața zâmbitoare spre el și i-am spus:Pardon, Ieșirea nu-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bine să știi să faci de toate - m-au salvat. I-am parat lovitura cu stânga, iar cu dreapta iam trimis un pumn direct în mutră. Plin de sânge, scuipă câțiva dinți pe podea și se lăsă moale pe scaun. Vatmanul oprise vagonul, a venit un polițai și ne-a dat jos pe toți trei. I-am relatat întâmplarea de la capăt, care n-a durat mai mult de câteva secunde, ne-a luat declarații, după care pe mine m-a lăsat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și ele. Camuflajul aruncase la începutul războiului orașul în întuneric, și continua și acum, deși războiul era departe... Tramvaiele circulau seara cu așa-numitele lumini oarbe, care nu se vedeau de sus, și mergeau cu viteză redusă, iar în stații vatmanii se orientau după semne știute numai de ei. Orașul mi se părea acum mai misterios, fiindcă se vedea cerul plin de stele și cu întunericul serilor eram învățat, mie mi se părea că e lumină, ca în unele nopți de la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
minute. O Salvare țiuie în față noastră, nu cred că e salvarea mea. Aceasta ridică doar niște pasageri răniți. Cei din troleu s-au împărțit în două tabere: unii că ar fi de vină Daciile, alții că nesimțitul ăsta de vatman, sau ce-o fi el, gonește ca un nebun și de-ata s-au "pupat". Gata, ce să-i mai spun, că în două minute drumul se degajează? Că nu mai am benzină până la Constanța și că trebuie să trec
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
asigurînd imaginației, la Început, un evantai de posibilități: crengile puteau fi Încărcate de flori, de rod, de nea. crengi Încărcate - tăcerea... divizată-n mii și mii de fulgi BÎțîind picioarele În partea din față a tramvaiului (rapid) 41, lîngă cabina vatmanului, sînt trei scaune mai Înalte orientate cu fața spre ușă. Mai Înalte fiind, celor mai mulți dintre cei care se așează pe ele, nemaiajungînd cu picioarele pe podea, le vine să-și bîțÎie picioarele. Ceea ce și fac, dacă nu i prea aglomerat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
varianta limonată este din it. limonata. Alteori, sensul neologismului poate confirma sau infirma etimologia franceză: spicher, considerat împrumut din engl. speaker „vorbitor, orator“, este din franceză, unde termenul respectiv are sensul de „crainic (la radio)“, ca în română. Tot așa vatman, explicat ca provenind din engleză (unde el nici nu există), este un împrumut din franceză. Pentru flanelă, explicat prin franceză datorită celei mai vechi atestări (la C. Negruzzi), s-a găsit în documente (1766) o variantă mai veche flanel, care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
două râuri mari vor pleca de acolo (lapte și miere între maluri) uneori ne va chinui ca o întrebare absența îndelungată a șarpelui dar dumnezeu va porunci heruvimilor să ne păzească iar merele nu vor fi niciodată un subiect tabú Vatmanul un tramvai spintecă noaptea șarpe însuflețit ieșit la vănătoare (intestine metalice) în pântece sunt oameni trăiesc (încă) geamurile sprijină frunți drumul către fiecare dintre ei este așternut cu tăceri doar vatmanul ascultă muzică trece zâmbitor prin fiecare stație nu mai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iar merele nu vor fi niciodată un subiect tabú Vatmanul un tramvai spintecă noaptea șarpe însuflețit ieșit la vănătoare (intestine metalice) în pântece sunt oameni trăiesc (încă) geamurile sprijină frunți drumul către fiecare dintre ei este așternut cu tăceri doar vatmanul ascultă muzică trece zâmbitor prin fiecare stație nu mai are demult întrebări nerostite doar două linii taie în el din când în când dă sonorul mai tare tăcerea celorlați îi zgârie urechile 8 octombrie 2011 Cântec de dor și de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
urmașii noștri / C-am luptat pentru popor / S-așezăm o lege dreaptă / Să dăm pâine tuturor. TU ai mâine examenul de diplomă. Examenul de absolvire a patru clase primare. Cu diploma, când vei fi mare Îți poți câștiga o pâine. Vatman la I.T.B., paznic, muncitor necalificat, gunoier sau chiar hingher. Hingher nu-ți place, că ți-e milă. Ai emoții pentru ziua de mâine. O să fie o comisie ca atunci când a venit delegația sovietică și v-a făcut cadou cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
comănace Înflorite, purtând În ritm ascuns purtata și un balaur mare albastru dormind nepăsător În nori. Este vara În care acceleratul de Constanța a zdrobit la bariera Lizeanu un vagon de tramvai de pe linia lui 17. Ca printr-un miracol, vatmanul și călătorii din primul vagon au scăpat cu viață. Tramvaiul era aglomerat, cu lume pe scări și Între vagoane și se Întorcea de la ștrandul Lacul Tei. Jetul flăcării, Întâi roșie și apoi albastră, aproape invizibilă, lovește vâjâind peretele rece. Scântei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]