247 matches
-
pomenit Verijani. În documentele ulterioare, denumirea satului apare în forme grafice variate: Verijeani, Verijeni, Vereșani, Verașeni și Verșeni. Originea și semnificația acestui nume au fost discutate de unii lingviști români, care susțin că toponimicul Verșeni ar veni de la un străvechi vatman Verigă, care apare într-un document din 15 aprilie 1423. Mai plauzibil pare numele satului de la un boier Vereș, menționat într-un document din 29 martie 1546. În secolul al XVII-lea, apar date noi despre atestarea acestui sat. Într-
Verșeni, Iași () [Corola-website/Science/301320_a_302649]
-
de narcotice și de servicii sexuale comerciale necesită justificare. În orice caz, orice convingere că după, să zicem, reglementarea sau legalizarea heroinei sau prostituției, furnizorii criminali de astăzi s-ar lăsa de meserie și ar căuta să se angajeze ca vatmani sau consultanți în asigurări nu ar avea ce căuta aici. Dimpotrivă, ca orice alt furnizor ingenios al unor servicii excedentare, membrii crimei organizate ar lucra pentru a-și diversifica gama de produse. Desigur, în parte, aceasta ar atrage după sine
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
trăsături fine, buze subțiri, mintea ascuțită. Și foarte rapid. Se apropia cu o viteză colosală și o intenție vădită: să salveze copilul. Lumea, percepând planul japonezului, începu să-l încurajeze: Hai, bagă, mai repede, mai repede, fugi moșule, fugi etc. Vatmanul, dându-și și el seama ce se întâmpla, acceleră, claxonând în același timp. Scoase capul pe geam și urlă: - Luați copilul de pe șine! La o parte! Spectatorii priveau fermecați, realizând că văd un film care, spre deosebire de cele din cinematograf cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
concurenți. În cele din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o renovare a secretariatelor, un muncitor dăduse jos tabloul cu Lovinescu și descoperise în spatele lui o gaură în perete, de dimensiunea unui mic geamantan. Din gaură fusese extrasă o cutie de lemn, cu butoane, cabluri și-o manetă ca de vatman. Lumea s-a adunat în jurul cutiei, de la asistenți la paznicul facultății. Fiecare vroia să pună mâna pe obiectul misterios. Dacă trăgeai de manetă în jos, butoanele se aprindeau și, printr-un difuzor lateral, auzeai tot ce vorbeau decanul, secretarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l încui pe Mihnea pe-afară. Am deschis ușa placată și-am împins bagajele înăuntru. Cușeta austriacă mirosea a săpun, mochetă și lemn vechi, nici bine, nici rău, ca la o pensiune ieftină. Geamul se prelungea cu o manetă de vatman, pe care-o învârteai degeaba: nu se clintea un milimetru. Sub el, în colț, o chiuvetă de pe vremuri, cu robinete în stea, colorate cu-o pastilă de faianță pe mijloc: roșu, pentru apa caldă; albastru, pentru aia rece. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intră-n pom cu motocicleta și-i cad în cap lui Placid vreo douăzeci de mere. Circulam cu un soi de-ataș gigantic, care la cotituri se desprindea de corpul motocicletei și-o pornea în direcții aleatorii, împins de inerție: vatmanul o lua într-o parte, eu cu bunicu’ Vitalian într-alta. Tramvaiul trecea pe lângă Parcul Tineretului și Crematoriu (nu-mi explicase niciodată cuvântul, încât mi se păruse întotdeauna că e-un uriaș chioșc cu răcoritoare al parcului), apoi se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puteai să vandalizezi nimic. Sub geam, pereții interiori fuseseră întăriți tot cu grătare de lemn, frecate cu peria; oriunde mergeai, te înțepa un miros acru, pișcăcios, de sodă caustică: parcă tot tramvaiul spăla rufe. La „Blauer Stern“, ne-am oprit. Vatmanul a deschis cabina, și-a luat chipiul într-o mână și servieta într-alta și, după ce a încuiat ușa, a coborât din tramvai. L-am urmărit cum traversează strada și pleacă liniștit, spre stația de metrou. Am rămas așa câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a inginerului Grosescu: accidentele nu se petrec decât la noi, iar glumele (nici bune, nici proaste) nu există în Viena, n-are nimeni timp de ele. Tramvaiul trebuia să staționeze 40 de secunde. După încă 10 secunde, am observat alt vatman traversând strada, din direcția opusă celei în care plecase primul. Omul s-a urcat tacticos, a deschis cabina cu propria lui cheie, și-a așezat paltonul în cuier, chipiul pe cap și-a închis ușile. După care a răsucit maneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vagoane în bucla de la capăt. Pentru o clipă, am crezut că voi zbura în burta rotundă a dealului, spre grădinile cu pomișori și vie; deraierea se petrecea însă pe altă hartă, departe de mintea mea și mișcările de manetă ale vatmanului. Apoi tramvaiul s-a oprit sub balcon, între cele două clădiri apropiate. Trotuarul era minuscul, cât o alee din spatele blocului: n-aveai spațiu decât să te strecori între vagoane și zid. S-au deschis toate ușile, scărița ajutătoare s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Crăciun din zahăr ars. Tramvaiul s-a urnit din loc conform orarului de pe stâlp: nici mai devreme, nici mai târziu. Deplasarea părea silențioasă, în contrast cu aspectul românesc al vagoanelor; doar smuciturile de la curbe, luate cu viteză mare, dar nepericuloasă (fără îndoială, vatmanii aveau și-un grafic al vitezei de folosit în fiecare curbă), te mai trezeau la realitate, făcându-te să ai îndoieli: unde te-aflai, la Viena sau în București? Am traversat Grinzing-ul printre biserici, căsuțe de turtă dulce și taverne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ultima oară vagonul lemnos. Călătoream singur, liniștit, la fel ca la dus. Asta ar fi trebuit să-mi dea de bănuit. Tramvaiul ar fi putut să nu oprească la hotel și să meargă mai departe, din ce în ce mai repede, cu ușile închise. Vatmanul (sau cine-o fi fost la pupitru) l-ar fi tras pe-o altă linie, departe, în Kagran sau la Alte Donau, în zona industrială: era duminică, pustiu, sărbătoare, nimeni nu-și scotea nici măcar câinele afară din casă. Mai coborâsem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două râuri mari vor pleca de acolo (lapte și miere între maluri) uneori ne va chinui ca o întrebare absența îndelungată a șarpelui dar dumnezeu va porunci heruvimilor să ne păzească iar merele nu vor fi niciodată un subiect tabú Vatmanul un tramvai spintecă noaptea șarpe însuflețit ieșit la vănătoare (intestine metalice) în pântece sunt oameni trăiesc (încă) geamurile sprijină frunți drumul către fiecare dintre ei este așternut cu tăceri doar vatmanul ascultă muzică trece zâmbitor prin fiecare stație nu mai
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iar merele nu vor fi niciodată un subiect tabú Vatmanul un tramvai spintecă noaptea șarpe însuflețit ieșit la vănătoare (intestine metalice) în pântece sunt oameni trăiesc (încă) geamurile sprijină frunți drumul către fiecare dintre ei este așternut cu tăceri doar vatmanul ascultă muzică trece zâmbitor prin fiecare stație nu mai are demult întrebări nerostite doar două linii taie în el din când în când dă sonorul mai tare tăcerea celorlați îi zgârie urechile 8 octombrie 2011 Cântec de dor și de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ca o familie de țărani. Cinci Proprietăți se scula primul, la trei și jumătate, și îl trezea pe Coblin. Coblin mă lua cu el să mâncăm micul dejun la o tavernă de pe Belmont Avenue, un fel de popas pentru camionagii, vatmani, lucrători la poștă și femei de serviciu din birourile din Loop. Hering marinat și cafea pentru el, clătite și lapte pentru mine. Era tare sociabil în locul ăla, cu ceilalți clienți fideli ai cârciumii și cu grecul, Christopher, și cu chelnerițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ar fi trebuit, și aproape că era s-o pățesc la intersecția dintre Western Avenue și Diversey, unde era o pantă lungă și unde Pontiacul s-a răsucit, de-am ajuns jos cu spatele, direct lângă un vagon de tramvai. Vatmanul mă zărise cu câțiva metri buni înainte așa că frânase, sub podul de cale ferată. Deci nu l-am lovit tare. Am lovit doar farurile din spate, nimic altceva, și mulțimea de gură-cască ce se adună de obicei cu asemenea ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el. Eram sigur că voi fi urmărit, din cauză că tramvaiul se mișca foarte anevoie și greoi, apropiindu-se de Loop. Dar poate că eram în stare să mă pierd de el prin mulțime. Între timp m-am dus în față, la vatman, de unde puteam privi întreb vagonul și unde aveam la îndemână ranga pe care o țin vatmanii cu ei ca să verifice șinele prin gaura din podea. Eram sigur că zdrahonul mă urmărea într-unul din taxiurile din cârdul de mașini ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-se de Loop. Dar poate că eram în stare să mă pierd de el prin mulțime. Între timp m-am dus în față, la vatman, de unde puteam privi întreb vagonul și unde aveam la îndemână ranga pe care o țin vatmanii cu ei ca să verifice șinele prin gaura din podea. Eram sigur că zdrahonul mă urmărea într-unul din taxiurile din cârdul de mașini ce tresăreau și aruncau scânteieri de gaze de eșapament în această stradă mârșavă, anostă, fierbinte și brutală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
peste pod și a coborât în tromba unei libertăți greoaie, după care a început iar să se târască prin Loop și traficul său aglomerat. Am așteptat până am ajuns aproape de Madison Street, și cam pe la jumatea străzii, i-am spus vatmanului: Oprește aici! — Dar nu e stație. I-am spus furibund: Dacă nu deschizi acu’, îți crăp capul! Și când mi-a văzut fața schimonosită de ură și ochiul umflat, mi-a dat drumul și am fugit, însă doar cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
singură acasă, părinții ei sînt de serviciu la spital. Tudor Își Încalță adidașii Lotto și iese. Ca să ajungă la prietena lui, trebuie să schimbe tramvaiul În centru, chiar În Piața Operei. Dar centrul e Închis, așa că nu mai schimbă nimic - vatmanul le cere pasagerilor să coboare cu o stație mai devreme, fără alte explicații. Coboară, Împreună cu ceilalți călători, și pleacă mai departe pe jos. E deja Întuneric și primăria a uitat iar să aprindă lămpile stradale, și așa chioare. Oamenii vorbesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Liniile paralele, ca două trese argintii se pierd în zare. Tramvaiul se apropie cu legănări de rață leșească, mânat de neobositul său suflet electric. În tramvai, câțiva pasageri, câteva doamne. Evantaiele improvizate din gazete, mănuși și batiste se agită ritmic. Vatmanul oftează la fiecare țâșnitură a frânei automate și lasă pașnic să circule în fața tramvaiului un camion cu lăzi, fără să semnalizeze măcar. Am ajuns în centru. Cocleala smoalei îți pătrunde în plămâni ca o inhalație de gudron și amoniac [...]. Ajung
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mutat capitalele eparhiale, după cum Domnul a modificat reședința ori Curtea domnească. Unde era reședința domnească era și cea a mitropolitului. Unde era curtea vremelnică a Domnului era și scaunul Episcopal. Existența, la Divan, alături de domnitori și demnitarii săi - logofătul, vornicul, vatmanul și alți slujbași, a mitropolitului și a episcopului, cu ocazia actelor de boierie, de dăruire, întărire, mișcare a proprietății ori decăderea din lege (a se vedea și cele 4 volume din „Catalogul documentelor moldovenești din arhiva istorică centrală a statului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
gorștinari, cămănari, globnici, deșugubinari, vinarici, pogonari, zoltași etc. - cel care îi priveghea și-i controla era uriadnicul, dregătorul, ispravnicul". În afara uriadnicului sau ispravnicului de Huși și de Stănilești, întâlniți la 1618 și 1619, la sate mai exista un amploaiat numit vatman, ca ajutor al uriadnicului, funcție care rezultă dintr-o carte a lui Antonie Ruset din 1676 în care se pomenește de „Diregătorul și vatmanul său din siliștea Cretești". Din cartea lui Miron Barnovschi dată în 1629 rezultă că vatmanul ducea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Huși și de Stănilești, întâlniți la 1618 și 1619, la sate mai exista un amploaiat numit vatman, ca ajutor al uriadnicului, funcție care rezultă dintr-o carte a lui Antonie Ruset din 1676 în care se pomenește de „Diregătorul și vatmanul său din siliștea Cretești". Din cartea lui Miron Barnovschi dată în 1629 rezultă că vatmanul ducea banii la Domnie, cheltuiala drumului căzând pe contul satelor. Uriadnicul sau dregătorul împreună cu șoltuzul și cu pârgarii aduceau la îndeplinire ordinile domnești referitoare la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
numit vatman, ca ajutor al uriadnicului, funcție care rezultă dintr-o carte a lui Antonie Ruset din 1676 în care se pomenește de „Diregătorul și vatmanul său din siliștea Cretești". Din cartea lui Miron Barnovschi dată în 1629 rezultă că vatmanul ducea banii la Domnie, cheltuiala drumului căzând pe contul satelor. Uriadnicul sau dregătorul împreună cu șoltuzul și cu pârgarii aduceau la îndeplinire ordinile domnești referitoare la sarcinile căzute asupra locuitorilor care în termeni generici purtau denumirea de angarele. Șoltuzul și pârgarii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]