544 matches
-
un munte veșnic și curat. Se sfîrșește vara și s-a dus iubirea Vine toamna mare, fără de hotar, Înspre munți, departe odihnesc privirea, Simt pe suflet frunze și atunci tresar. Se sfîrșește vara, se sfîrșește vara, Va veni o toamnă - veșted început, Sînt doar eu, amurgul, și mai e și gara, Și-un peron al frunzei visului pierdut... (din volumul "Duminica poemului mut") Referință Bibliografică: Se sfîrșește vara / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie
SE SFÎRŞEŞTE VARA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1474650531.html [Corola-blog/BlogPost/374147_a_375476]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARĂ FĂRĂ CUC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului fulger ghem de frică cioburi luminează neguri ape șarpele pândea aproape licitațiile de joburi primăvară fără cuc frunză veștedă în livadă pasărea ce stă să cadă din poveștile lui Muck clipă tăinuind averi pășunea mea pe care iezii se scaldă în laptele amiezii cu adevăruri în doi peri dacă nu înfrunți un risc ți-a secat vigoarea parcă duc
PRIMĂVARĂ FĂRĂ CUC de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Primavara_fara_cuc_ion_untaru_1327168321.html [Corola-blog/BlogPost/366587_a_367916]
-
am acceptat bucuroasă. Plimbarea alături de un prieten fie el și câine, fiind de preferat solitudinii din punctul meu de vedere. Cel puțin aveam cui adresa o vorbă. Astfel se face că el acum îmi călca pe urme răscolind covorul frunzelor veștede, neliniștit mirosind urmele micilor sălbăticiuni ca: iepuri, arici,veverițe fazani și chiar vulpi ce-și făcuseră sălaș prin desișul pădurii. Figaro în ciuda taliei mari era un câine tânăr și uneori doctorul când mergea la vreo partidă de vânătoare cu amicii
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463339968.html [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
amor Nutresc-și explozii de cupe în ger Acoper țărâna cu cu mov de parfum Și harfe-n orbită de lună ne cer Bolnavul meu aer divinul țesut Destramă sub coaste și-n văi de cristal Ținutul cu iarbă în veșted balans Cu preșuri de aur ne-așteaptă la bal ............................................ Virtuozitatea poetului de a crea imagini fastuoase, luxuriante se manifestă în câteva piese din volumul „Iarnă erotică”, care nu sunt altceva decât imense metafore: Leagănul de unde în orgie/ cu zvâcniri de
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/Horia_zihoria_zilieru_un_o_ion_ionescu_bucovu_1362316189.html [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
blând, Undeva, pe la chindie, Vântu-adie când și când... Ochii-mi țin întredeschiși Și din părul despletit, Meditând la frunzăriș, Simt cum viața a murit. Peste fix o săptămână, Grâul copt, muguri de brazi, Toamna toată își adună; Tu din stele, veșted, cazi Peste lacul fumuriu, Oglindind și nori, și luna, Care limpede-n târziu Parcă spune „noapte bună”... 26 august 2016, Constantă (scrisă în parc, pe o bancă, măi pe la amiază) Sursă foto: A #Midsummer #Nights #Dream - #Alexandru #Darida #ArsMuriendi #literatura
ÎN PARC de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1475392413.html [Corola-blog/BlogPost/375198_a_376527]
-
cretă, peste vânt, scriind scrisori cu dangăt de pământ Si tu adormi, să poți să te mai minți că-n colbul vieții, răscoliți de nori, părinții întorc timpul, rând pe rând, și apa din izvoare, așteptând să-și spele părul veșted de ninsori. Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburită, în liniștea de ieri când mirosea a mamă, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tată, în prag de Paști zâmbind. Ca floarea strecurată pe zid de mânăstiri așază
EI VIN PLECÂND... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1428423158.html [Corola-blog/BlogPost/373860_a_375189]
-
s-a părut doar o metaforă tocită. Puteam să vorbesc de tăcerea absorbită în fiecare fulg de zăpadă. Am fost tentat însă mai mult de tăcerea multiplă care împînzește atmosfera. Și mi-am adus aminte versurile lui Ion Barbu: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Tăcerea divizatăera mult mai bună. Tăcerea evoca ea singură ambianța, atmosfera, materia lumii. Și totuși doream să spun ceva despre acea liniște aparte din timpul ninsorii. S-o
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_traian_atanasiu_comentariile_valeria_iacob_tamas_1327901491.html [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în plămâni. Apoi a văzut nucul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mirela_penu/canal [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță.Poarta s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți.Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în plamâni.Apoi a văzut nucul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mirela_penu/canal [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului SE PETRECE IAR... de Nicolaie Tony DINCĂ Se petrece iar o toamnă sură... Trece nemiloasă peste noi, Izgonind secundele cu ură Printre pomii supărați și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece
SE PETRECE IAR... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1477344206.html [Corola-blog/BlogPost/370004_a_371333]
-
cea mai bună, Ei ne presară vânt... noi culegem furtună. Răsună glasu-i sfânt, ce din adâncuri strigă, Că-n rostul lui, stă scris, să facă mămăligă. Acolo unde lege... e mita și prostia, Mai e doar glodul gol și-i veștedă câmpia. Ați ridicat prostia la rangul de virtute, Pe unde călcați voi, țărâna țării pute. Pământul ăsta sfânt... l-ați otrăvit cu mită, E prea sătul de voi, i-e scârbă să vă-nghită. Referință Bibliografică: Ei ne presară vânt
EI NE PRESARĂ VÂNT, NOI CULEGEM FURTUNĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ei_ne_presara_vant_noi_culegem_furtuna.html [Corola-blog/BlogPost/357065_a_358394]
-
Rătăcitor cu visul alb în noapte Se oglindesc în lacrimi de cristale sparte Cazute-adanc într-ale conștiinței gânduri moarte. O clipă de tăcere rasare-n asfințit Când clopotele urii par...că au amuțit Petale gri de soare acoperă pământul Stau veștede și triste acoperind mormântul. Deșert de deznădejde îmi încununa capul Mă uit neputincios cum viata-si face saltul Sunt părăsit într-un pustiu amnezic Și cu dureri de suflet fără anestezic. Referință Bibliografica: Delir... / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
DELIR... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Delir_angheluta_lupu_1339797710.html [Corola-blog/BlogPost/358303_a_359632]
-
Când un vulcan în pripă mai erupe Lava mă arde strașnic pan' la os Întorsă-i viața, straiele-s pe dos... Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnă Cuvintele nespuse mă rănesc Atâtea frunze veștede privesc... Dar cine poate oare să-nțeleagă Când în imagine apar totuși întreagă?... Eu duc povara muntelui de sare... Și lacrima tăcerii rău mă doare! Un înger îmi șoptește că se poate Să porți în suflet clipele curate, Un semn
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
în două cum se rupeCând un vulcan în pripă mai erupeLava mă arde strașnic pan' la osîntorsă-i viața, straiele-s pe dos...Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnăCuvintele nespuse mă rănescAtâtea frunze veștede privesc...Dar cine poate oare să-nțeleagăCând în imagine apar totuși întreagă?...Eu duc povara muntelui de sare...Și lacrima tăcerii rău mă doare!Un înger îmi șoptește că se poateSă porți în suflet clipele curate,Un semn frumos să lași
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
lucru demn de tot respectul, știa cum să-și atenueze pe chip efectul trecerii anilor. Deși călătorise noaptea, presupuneam, la fel ca mine, își păstrase impecabil machiajul, discret, abia sesizabil. Negrul pălărioarei contrasta plăcut cu părul vopsit în culoarea frunzei veștede, un fular de mătase, negru și el, întărea impresia de sobrietate a ținutei sale. Frapantă îi era paloarea pronunțată a obrazului, proprie îndeobște oamenilor care petrec prea puțin timp în aer liber. Am trăit o vreme aici, doamnă, răspunsesem. Firește
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
unui petec de cer, prizonier între cercevele. Arina zâmbi și salută bătrâna, care îi răspunse ceva nedeslușit. La întrebările pe care i le punea, era nevoită să-și încordeze auzul și să încerce să deslușească - printre sunetele stâlcite de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce îi răspundea bătrâna, care izbucnise brusc într-un plâns hohotit, prelung, prin care părea că ar fi vrut să-și reverse toată neputința. - Așa... incontinență emoțională.... Urmărind protocolul de examinare, Arina începuse să
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492978087.html [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
cum își trăiește aceasta zilele, doar privind spre lumina care creștea și descreștea între cercevele, zi după zi. Cum zilnic, lumina luneca cu egală nepăsare peste mobilă, peste pereți și covor... peste patul în care, din acel ghem de carne veștedă pierdută printre haine, o urmăreau mereu, parcă așteptând ceva, doi ochi apoși și confuzi. “Și totuși - își spuse ea privind mai atentă bătrâna - undeva, în ochii aceia, sau dincolo de ei, mai licărește chiar și așa, amputată, o conștiință... sau, mai
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492978087.html [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
ca un pai prin care vocea Domnului ne transmitea să fim atenți și să veghem căci iată totul se duce dracului *** azi ne-am plimbat mai mult ca de obicei prin curte inspiram și expiram aerul cu miros de frunze veștede câte unul mai tresărea și se întreba ce dracu e cu mine ce caut eu aici dar imediat se moleșea și își relua tăcut plimbarea Răpan stătea pe o piatră și desena ceva cu un băț pe pământ Răpane hai
noul Mesia by Ofelia Prodan [Corola-website/Imaginative/7591_a_8916]
-
fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se află un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubita și că vor trăi împreună până la adânci bătrânețe. Dacă în apă se află o floare uscată sau veșteda, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând. Femeile căsătorite săvârșeau și ele practici magice pentru bunul mers în gospodărie. De exemplu, în dimineața zilei
Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Ce pățești dacă dormi în această zi by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102101_a_103393]
-
răsăritul soarelui, fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se afla un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fata iubită și vor trăi împreună până la bătrânețe. Dacă în apă se afla o floare uscată sau veștedă, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând. Femeile căsătorite săvârșeau și ele practici magice pentru bunul mers în gospodărie. De exemplu, în dimineața zilei
Obiceiuri de Sfântul Gheorghe. Ce se întâmplă în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe () [Corola-website/Journalistic/102107_a_103399]
-
vin de Sărbători Pascale. Vinul de lacrimi îl torn la rădăcina Copacului cu frunze îngălbenite. Din frunze ruginii încerc să scriu NINA. Dar vântul le duce în zări nesfârșite. Furtună de lacrimi din Cer se pornește, Să ude copacul cu veștede ramuri. De mană cerească se-nalță și crește... În El să cuprindă cât mai multe neamuri. Pe Doamna Poeziei, azi o priveghem, Că multora ne-a fost ca o mamă bună. La făclia artei mai bine să veghem, Să nu
IN MEMORIAM, NINA CASSIAN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1460812330.html [Corola-blog/BlogPost/380160_a_381489]
-
fotografie:internet... XXVII. UITAT DE VIS, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015. De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța
CARMEN POPESCU by http://confluente.ro/articole/carmen_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ai pierdut de tine, ți-ai încălcat menirea Cu aroganța minții, te-ai scurs printre păcate, ... Citește mai mult De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea,Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțeO răfuială surdă, în veștede nuanțe.Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința,Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința,Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământăCu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă.De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța, destinul
CARMEN POPESCU by http://confluente.ro/articole/carmen_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Miresme de parfum, de drag și dor. Un murmur rece de izvor, acesta sunt eu Care așteaptă, setea flamanda, a sufletului tău, Să-și potolească poftele știute atât de bine, Și să-nfiori apoi, ascunderi, cutreierate doar de tine. O frunză veștedă-n final, acesta sunt eu, Un trecător subtil și chiar neînsemnat, Ce ușa casei, nezăvorâtă , mereu, ce am lăsat Să o deschizi cu umbră ta, cu chip înmiresmat. Cheia-m lăsat-o mereu acolo, ca s-o vezi, Am așteptat
UMBRE de COSTI POP în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 by http://confluente.ro/Costi_pop_1403300821.html [Corola-blog/BlogPost/357347_a_358676]
-
Cotea, cel care timp de două decenii a reprezentat România la Oficiul Internațional al Viei și Vinului, cu sediul la Paris, astăzi în vârstă de 84 de ani. Cele două echipaje doreau să-și omagieze Magistrul acasă la el. Ursitoarele veștede ale toameni însă apar pe negândite și ne țes în minte planuri noi sau vechi, dilemele curând din belșugul multiplelor posibilități. Sporovăim pe drum despre toate celea, dar fără să vrem ’’admirând’’ hârtoapele prin care șerpuiau mașinile, dăm dreptate academicianului
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Academicianul_ioan_haulica_omagiat_la_el_acasa_in_comuna_ieseana_ipatele.html [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]