193 matches
-
o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape care o doboară cu putere la pămînt. 3. Va fi călcată în picioare, cununa îngîmfată a bețivilor lui Efraim; 4. și floarea veștejită, care este strălucirea podoabei ei, pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie care se vede înainte de culesul roadelor și pe care, abia o iei în mînă, și îndată o și înghiți. 5. În ziua aceea, Domnul oștirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ridică din umeri: N-a venit încă vremea mea. Totuși... dacă vrei să mă violezi, încă poți s-o faci. Se lăsă înapoi și își deschise brațele ca o invitație, iar tunica i se întinse pe sânii ce-i atârnau veștejiți: — Vino, comoara mea! Sunt câțiva ani buni de când n-am mai avut un bărbățel ca tine! Odolgan refuză invitația îngrozit, cu gesturi teatrale, și râseră din nou cu toții. își umplură iar și iar cănile, pălăvrăgind și glumind cu tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre birou. A întins mâna și a împuns cu arătătorul una dintre fotografiile de pe perete. — Cine e copilul ăsta încântător? m-a întrebat. Cu aparatul de aer condiționat funcționând acum lin și neîntrerupt, cu fardul împrospătat, nu mai era copilul veștejit, temător, care stătuse în soarele fierbinte, pe trotuar, în fața cofetăriei Schrafft de pe Seventy-ninth Street. Mi se adresa acum cu același echilibru friabil de care dăduse dovadă când am sărit în mașină, în fața casei bunicii miresei, și când m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se Întinde pînă la limitele nemărginite ale unui cer de un alb lăptos. Am apreciat din ochi că ar avea o lățime de vreo zece metri. Între drum și poteci, de ambele părți, se Întindea cîte o brazdă de iarbă veștejită, Împrejmuită de un gărduleț pînă la genunchi. Totul În jurul meu mi se părea extrem de ciudat, poate și pentru că iarba nu se veștejise uniform. Mă simțeam, pur și simplu, victima unei halucinații. Parcă priveam o infinitate copiată după un șablon. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Picasso-ul se reflecta În fereastră. Ca și cînd ar fi speriat-o ceva, trase brusc perdelele ce acopereau jumătate din perete și culoarea lor gălbuie, ca de lămîie, aduse parcă o schimbare În cameră. Păcat că era galbenul acela cam veștejit, de parcă lămîia stătuse În magazin o veșnicie... Oricum culoarea a Înviorat brusc Încăperea aceea fără stăpîn, care arătase pînă atunci ca un greier năpîrlit. Se putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea lămîii. Deodată, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am lăsat mașina la scara ei, puțin mai Încolo de al doilea stîlp de telegraf (o lăsasem sub pretext că băusem, dar acum eram și mai și), Începuse să devină din ce În ce mai șubred. Am luat-o pe cărarea bătătorită de iarbă veștejită, scurtînd distanța dintre mine și fereastra lămîiatică. În cele din urmă, de la colțul clădirii 3, aproximativ treizeci și doi de pași... mi-am ridicat privirile... șirul de lumini - ochi de sticlă ce nu mai știau nici măcar să clipească - se succedau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai rămas de inimă. Trotuarul distrus... și, normal, aceeași minge albă de cauciuc abandonată pe pajiște... și pantofii mei prăfuiți, ce sclipeau la lumina străzii de parcă erau auriți... și stîrvul străzii plin de fisuri.... și gura de canal de sub iarba veștejită, abandonată ca și mine. Mi-am prezentat demisia În aceeași zi. Dacă, din Întîmplare, Tashiro a lăsat pe undeva vreo mărturie că eu am fost ultima persoană cu care a vorbit la telefon, n-aș mai avea nici o scăpare, poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la coș și ar ieși pe ușă. Dar, cu excepția unei scurte perioade între 29 și 30 de ani, când fusesem eu vreodată o persoană rațională? Așa că l-am deschis. Era o felicitare, o acuarelă ce reprezenta un vas cu flori veștejite. Și atât de subțire încât am simțit că era ceva înăuntru. Bani? m-am gândit. Un cec? Eram însă doar sarcastică, deși nu era nimeni să mă audă, și, oricum, îmi vorbeam în gând. Într-adevăr, era ceva înăuntru: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
marilor hoarde needucate, care creșteau și se îndreptau spre statutul de cea mai mare populație de idioți din lume. Chiar și țările minuscule, precum Taiwan-u sau Filipinele, mergeau înainte. Dacă ar avea un dram de minte, ar părăsi țara asta veștejită și ar emigra. Dar nu, el alesese să rămână și să schimbe puțin lucrurile, chiar dacă fusese la un moment dat înjunghiat în braț cu un ac de păr din metal de sora lui Baba pentru acest sacrifiu al său. Cine știe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cel puțin un film. De aceea am nevoie de atâția bani. Trebuie să le întrețin pe toate puicuțele astea... În timp ce-mi masam gâtul cu nădejde în fața oglinzii din baie, rezistând privirii pe care mi-o expedia fața mea veștejită, o altă amintire mă ajunge din urmă, născută din bolboroseala nopților de febră din New York-ul cel fierbinte. Cineva venise până în capătul coridorului lung, unde se afla camera 101, o dată, de două ori, poate de mult mai multe ori, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care i-o întinsese cu grijă pe jos doamna O’Toole, când un ghiont l-a făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu-se la Imperiu. Apoi i-a deschis. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Înclinat În fața evidenței. — Aveți dreptate. Nu sînt rudă cu doamna Coronado, Însă trebuie să stau de vorbă cu ea. E o chestiune de cea mai mare importanță. Bătrînul se apropie de mine. Avea un zîmbet pișicher și felin, de copil veștejit, iar privirea Îi ardea de șiretenie. — Mă puteți ajuta? l-am implorat eu. — Asta depinde ce cum mă poți ajuta dumneata pe mine. — Dacă Îmi stă În puteri, aș fi Încîntat să vă ajut. Vreți să transmit un mesaj familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de acea potecă flancată de galerii nesfîrșite ale morții și dezolării. La fiecare pas puteam simți frigul, golul și furia acelui loc, groaza tăcerii sale, a chipurilor prinse În vechi portrete abandonate În compania unor lumînări și a unor flori veștejite. Îndată am izbutit să văd, În depărtare, felinarele de gaz aprinse În jurul gropii. Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
parșiv, adevăru-i. Am vrut să-i vînd o garoafă pentru butonieră și m-a trimis la naiba, zicînd că e război și că nu-i momentul pentru flori. Nu mai văzuse pe nimeni. Miquel a cumpărat de la el cîțiva trandafiri veștejiți și, pentru orice eventualitate, i-a lăsat numărul de telefon de la redacția ziarului Diario de Barcelona, ca să-i lase acolo un mesaj dacă cumva apărea cineva care se potrivea cu figura lui Carax. De acolo, următoarea oprire am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de colo până colo, ținând un pahar de coniac În mână, cu piciorul Înfășurat Într-un ziar. În aer plutea un miros stătut, de băuturi amestecate cu fum de țigară și urină. Pe pardoseala de marmură zăceau Întinse câteva coroane veștejite, sticle de coniac și vin, precum și un balon lung, umflat, pe care scria: REGRETE ETERNE... Prin urmare, făcuse iarăși o orgie de pomină. Nu era de mirare, deci, că atunci când după trei sau patru zile de hoinărit aiurea, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Inimii Noastre”, locul unde sădim și cultivăm sub formă de flori minunate, copaci înverziți, toate stările sufletești pure și frumoase, toate gîndurile luminoase și faptele bune. Aflăm cu uimire că aici cresc sub formă de buruieni, copaci uscați și flori veștejite, gândurile noastre de dușmănie, de ură, de invidie, de gelozie, faptele noastre rele etc. Înainte să plecăm îl ajutăm pe gardian să curețe grădina de toate buruienile și uscăturile și astfel ne curățăm inima de supărări, amărăciuni, de dușmănie, de
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
te mai cheamă Frunză verde-n ram uscat. Ploaie n-a căzut demult Rădăcina să ți-o spele, Nu am cum să mai ascult Frunză, doina ta de jele. Te-am lăsat înmugurită Să te crească alt stăpân, Galbenă și veștejită Frunza mea, sunt prea bătrân! Cheie în altă poartă Risipit am fost prin ani de soartă Și iubirea am dat o prin străini, Sufletul mi-e cheie-n altă poartă, Lemn uscat și fără rădăcini. Câte neîmpliniri zac în tăceri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
marilor hoarde needucate, care creșteau și se îndreptau spre statutul de cea mai mare populație de idioți din lume. Chiar și țările minuscule, precum Taiwan-u sau Filipinele, mergeau înainte. Dacă ar avea un dram de minte, ar părăsi țara asta veștejită și ar emigra. Dar nu, el alesese să rămână și să schimbe puțin lucrurile, chiar dacă fusese la un moment dat înjunghiat în braț cu un ac de păr din metal de sora lui Baba pentru acest sacrifiu al său. Cine știe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fie el primul care se plânge, iar ai fugit de mine, orice mărunțiș te face să fugi de mine. Picioarele îi erau nemișcate, dar gura i s-a deschis într-un căscat, buzele unui tânăr îmbătrânit, pierdute în mijlocul acestei fețe veștejite, înghițite de cavernele obrajilor, sprâncenele cu linie precisă, privesc îndurerată trăsăturile feței sale de o frumusețe pierdută peste noapte, toate de aceeași culoare, o nuanță unică, nisipoasă, cenușiu-aurie, ca o uniformă pe care îi este interzis să o schimbe, uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În față, văzu locul unde șoseaua făcea o curbă la dreapta și o lua printre mlaștini. Asta era ceva bun. Lucrurile Începeau să arate mult mai bine. Curînd o să ajungă la locul În care Își fac egretele cuib, printre chiparoșii veștejiți. Tocmai trecuseră pe lîngă locul acela, În care omorîse șarpele cu clopoței, În iarna În care trecuse pe aici cu mama lui David, Înainte să se nască Andrew. În anul Ăla cumpăraseră niște cămĂși indiene din Everglades și le purtaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lor de hârtie creponată, încîlcite în sârmele de telegraf, măreau și mai mult singurătatea disperată a străzii. Printre pietrele din pavaj creșteau buruieni și chiar floricele roșii, minuscule. Departe, unde se îngusta spre oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a depanării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, în mijlocul străzii pustii, așteptam acum poruncile reginei. Carmina, cu coronița aurie pe cap, privea concentrată mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
silit a echilibra lucrurile, veghind ca tânărul să nu fie blesat. Gazdă atentă și delicată, Profesorul întoarce pe rând spre cei doi zâmbetul său de împăcare. Un zâmbet atât de binevoitor, încât pare ușor silit, îi întinde buzele pline, ușor veștejite, deasupra dinților gălbui și puternici. Iar în continuare, lucrurile par - de la sine - să se aranjeze. Titi Ialomițeanu o asigură roșind pe doamnă că o altă calitate n-ar îndrăzni să-și revendice, memoria însă, da... Are, din păcate, o memorie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce înseamnă. Brusc, mi-am amintit o neplăcută întâmplare a primei mele tinereți, când doar prea marea inocență mă împinsese într-un alcov devenit faimos în Bucureștiul acelui timp. Ani în șir mi-am refuzat amintirea penibilelor tandreți, a grațiilor veștejite ce nu reușeau să mă inspire și a semiadulterului silnic ce a întinat stima morală și intelectuală pe care o purtam soțului ei. Mă înspăimânta teribil gândul că urâtul fapt ar fi devenit public. În schimb (o, inocență !), mă uimeam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tip vagon Într-un hotel de lux. Ființe Îngrozitoare (engl.) 1 Mămica Îmbătrînește, dragul meu (engl.). 1 Poți să-mi dai niște bani. te rog (engl.). 1 Cartier din Sevilla. 1 Spune-i (engl.). 1 Extremă (engl.). 1 Frunze moarte, veștejite (engl., fr.). 1 Ce știi despre ei (engl.). 1 În spaniolă, oglindă spartă. 1 Din textul unui tango. 1 Servitoarea stîlcește cuvîntul franțuzesc: chalet. 1 Oricum, crezi că ar Îndrăzni? (Engl.) 1 Amețit (engl.). 1 Biata de ea (engl). 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Apa nu era niciodată calmă ca să ne ajute în exercițiu de echilibru. "Langsamer!" țipa supărat, cînd vroiam să mergem mai repede, și barca, vremea și apa păreau să fie în asentimentul nostru. Mai repede, să depășim stufărișul fanat și copacii veștejiți și uscați. Mai repede, să-i depășim pe bărbații din celelalte bărci, cu mustățile și cu cămășile lor colorate. Mai repede, treaba terminată și înapoi acasă. Decembrie. Furtunile de toamnă au făcut loc primei lapovițe. Cînd mă întorceam acasă de la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]