105 matches
-
costumul Maitreyiei, bijuteriile și ornamentele, și inginerul a acceptat cu humor, aducîndu-și fata de mână, căci Maitreyi se rezemase de fereastră, cu buza de jos tremurând și cu șalul căzîndu-i pe frunte. A fost o scenă neasemuită acel examen al veștmintelor, acea cântărire în mâini a bijuteriilor, urmată de exclamații și entuziasm, de întrebări și răspunsuri transcrise stenografie de Lucien în carnetul lui de note, în timp ce Maitreyi nu mai știa unde să se uite și tremura toată, palidă, înspăimîntată, până ce mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i dea un alt nume, ca un descoperitor, sau mai corect spus creator de lumi care respiră culoare și muzică. Și, în ciuda transparențelor și a vagului, ni se dezvăluie taina sau secretul: Mă lasă să-ți dezleg albastra bantă./ Veștmântul ce ți-l leagă sixofantă,/ Și mai luând din coșul cu smochine,/ În văzul lumii, să fac dragoste cu tine." Leonid Dimov este un poet original și unic în contextul poeziei anilor 1960-1975; dionisiac și apolinic, pictural și mozaical, el
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Unul dintre credințeri, Gregoriu Dragoș, îi făcea rost de ceva mîncare din ceea ce mai rămînea de la masa profesorilor. "Om închis (ni-l descrie acesta). Umbla mai tot singur. Semnele desperării se arătau în față, în umblet, în vorbă, în ordinea veștmintelor de pe dînsu (...) Flămînzia mereu. Nu era de mirare că era așa desperat. Mi se rupea inima de milă, unde-l vedeam cum umblă de destrămat și flămînd, în periodul ultim, că mai înainte nu știm pe unde a stat și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Și nu de vinul nou m‐oi îmbăta, Ci doar de sfântul ceas al revederii. Sărutul nu‐i un obicei urât; E o‐nchinare‐ n prag de simțăminte. Și noi ne‐om săruta‐ ndelung, încât De printre stele‐ n purpurii veștminte O să ne strige luna înciudată: ‐ Hei, voi de jos, da ´isprăviți odată!... Sau în aceeași gamă a simțămintelor juvenile, dar mai cerebrală, poezia „Cine‐ i oare?” - de Ion Hobană, din 3 decembrie 1955, despre o tânără învățătoare care a sensibilizat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
acum, s-a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au apărut picioarele, îmbrăcate în postavul vărgat de închisoare... Mâinile date în lături au înjghebat o cruce. Să se mai fi păstrat oare?... Să mai fi rămas vreun rest, altul decât veștmintele?... Încă nu se poate ști nimic precis. Și lucrul continuă. În celălalt capăt al gropii, cel de miazănoapte, se lucrează cu aceeași râvnă. Aici, pământul apare, deodată, negru, mai negru, decât în celălalt capăt. „Aici trebue să fie capitanul” , e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]