583 matches
-
a lui F(lorin) I(aru), căci el semnează nedemna notiță, este și una morală. „Șterge, măi prostule“ În DILEMATECA (nr. 76, septembrie 2012), Ion Vianu îl evocă, într-un text plin de farmec, pe Cilibi Moise, „înțeleptul negustor de vechituri și filosof popular, un fel de Anton Pan evreu”. Analfabet, acesta își dicta „apropourile” apoi le tipărea ca broșuri și le vindea prin târguri, „împreună cu ghete vechi și ceasornice sparte”. Între cei care l-au cunoscut pe Cilibi Moise s-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4297_a_5622]
-
rafinat, ironic, ludic, între vis și realitate. Un spectacol care are rigoarea unei partituri muzicale. Acolo unde există reguli precise pe care, dacă le încalci, totul devine agresiv și strident. O statuetă a lui Beethoven, găsită într-un tîrg de vechituri, strînge cîteva destine ajunse la apus, patru femei dintr-un azil. Cîteva istorii vesele și triste, dramatice, tragice care, prin muzică, regăsesc puterea să trăiască. Să rezolve situații, conflicte exterioare și, mai ales, interioare, care lîncezeau de mult și se
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
optzeci de ani. Spune că suntem singurele ei rude și e datoria noastră s-o ajutăm. Iar tata completează: „Și singurii moște nitori“. Cele două ore de conversație cu tanti Neli, în timp ce mama deretică prin casă și bombăne întruna despre vechiturile care se prăfuiesc zadarnic, nefolosite și uitate, mă plictisesc mai tare decât calculele cu radicali, dar n-am scăpare, mama susține că prezența mea e ca un „izvor de apă vie“. Când eram mică i-am propus să-i ducă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nasc eu, el ne urăște cu cea mai profundă ură motănească și ne arată asta făcând regulat pipi în pantofii noștri. Acum două săptămâni a făcut pipi și în prăjitorul de pâine pe care i l-am adus mătușii, o vechitură care ne-a rămas după ce ne-am luat unul nou, cu afișaj electronic. Tanti Neli a aruncat prăjitorul, l-a mângâiat pe Năsturel și ne-a zis: — Știe el că dinții mei nu mai suportă pâinea prăjită. Așa că, după-amiezile de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
purtau de parcă femeia aia lăsase în urmă comori, nu alta. Se extaziau pentru câte-o râșniță de-ale ei, plângeau, o țineau pe-a lor că Lea era altfel decât noi, de parcă biata de ea ar fi avut trei picioare. Vechituri. Asta erau toate. Vechituri. Vechituri cu miros de naftalină! Cârpe murdare, o casă de nici s-o vinzi nu puteai, că era plină de șoareci și ce-or mai fi fost și mâncată pe la colțuri de toate ciupercile pământului. Stătea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lăsase în urmă comori, nu alta. Se extaziau pentru câte-o râșniță de-ale ei, plângeau, o țineau pe-a lor că Lea era altfel decât noi, de parcă biata de ea ar fi avut trei picioare. Vechituri. Asta erau toate. Vechituri. Vechituri cu miros de naftalină! Cârpe murdare, o casă de nici s-o vinzi nu puteai, că era plină de șoareci și ce-or mai fi fost și mâncată pe la colțuri de toate ciupercile pământului. Stătea să cadă, aia era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în urmă comori, nu alta. Se extaziau pentru câte-o râșniță de-ale ei, plângeau, o țineau pe-a lor că Lea era altfel decât noi, de parcă biata de ea ar fi avut trei picioare. Vechituri. Asta erau toate. Vechituri. Vechituri cu miros de naftalină! Cârpe murdare, o casă de nici s-o vinzi nu puteai, că era plină de șoareci și ce-or mai fi fost și mâncată pe la colțuri de toate ciupercile pământului. Stătea să cadă, aia era. Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și de dragul copilăriei mele, în care piatra aia e un safir cum nu s-au mai văzut. E de sticlă, știi? Am fost cu el la bijutier la un moment dat, acum câțiva ani. Probabil luat dintr-un târg de vechituri. Ți-l dădeam să te joci cu el, când erai mic. Ții minte? Nu am fost fericiți, tatăl tău și cu mine. Nu știu de ce. Pe mine mă strângea lumea lui, el se temea să nu ne înghită lumea mea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
are nevoie să fie prezentat pe scenă și, într-adevăr, aproape nici n-ar mai fi nevoie să fie arătat, daca închipuirile noastre nu ar fi stricate de leneșa deprindere de a ne mulțumi cu formule gata făcute și cu vechiturile romanțioase ale bazarului de „spirituri cu bine”, care nu se potrivesc la nicio povestire”. Ce e scris în această carte este o consemnare a unui om care s-a născut cu 2 ani înainte de instaurarea comunismului și avea 44 de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de teamă ca meșterul ceasornicar să nu se răzgândească. Seara îi arată scumpei sale soții surpriza patinată de vreme.Ea izbucni dramatic. -Eu nu am pantofi noi,nu am rochie nouă,nu am poșetă nouă și tu dai banii pe vechituri!!!... „«Pendula» este stâlpul casei”,spunea regretatul Andrei Ivanciu. De atunci dl.Pogon a mai achiziționat 2 pendule mai vechi. Nici una nu funcționează perfect.Dar în schimb dau un concert de alămuri la oră fixă.Deasemeni,a colecționat săbii diferite din
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
epuizat și de aceea se caută un alt plan de acumulare”. Propun să renunțăm la ness și să serim un pahar de vin dobrogean. Voi aduce gheață de la frigider. Iese cu o oală în mână) Monica:Vă place muzica?Am vechituri. (Ia telecomanda și pornește cd player ul. „Power of love” cu J.Rush inundă camera.Se aud zgomote pe scără. Apoi,ciocănituri în ușă) Intră! Costel:Mă scuzați.N-ați văzut un vas pe aici? Augusta:O navă,căpitane?( Costel
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Vânzătorii încurajează mașinile să treacă înainte și înapoi peste covoarele aruncate în noroi, praf și balegă. E procedeul „învechirii rapide“, prin care se prefac covoare țesute săptămâna trecută în antichități din vremea safavizilor. Acolo, la colț, în obscura dugheană de vechituri a unui coțcar înturbanat și lăfăit pe covoare safavide, tră iește pe tejghea Jamsheed, subiectul documentarului pe care mă căzneam să l fac în Kabul. îl descoperiserăm la prima noastră ieșire pe Chicken Street, când bătrânul anticar încercase să ne
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
la mansardă, dar renunță la idee. Acolo avea de gând să lucreze, să scrie, să privească livada, satul și cerul cu "telescopul". Da, cu o lunetă cumpărată așa, într-o doară, când bântuia printr-un marché aux puces târgul de vechituri din Paris. Din copilărie fusese fermecat de bolta cerească și-și dorise o lunetă. Uite că o avea, o să-și găsească timp și pentru ea! Computerul a fost montat în camera de la parter. Dar acum altele erau prioritățile mașinile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
noi, ca și noi, iar de-a lungul, pe ambele părți, o circulație amețitoare. Ne-am abătut de la o vreme pe străduțe vechi, prin Plaça Reial, dreptunghiulară, cu palmieri, bătrâni și ei, înconjurată de largi arcade, prin Târgul de Antichități & Vechituri, unde am suferit literalmente printre miile de obiecte minunate și surprinzătoare pentru care nu mi-ar fi ajuns nici trei zile doar ca să le dezmierd din priviri. Dar târgul acesta se întinde chiar în larga Plaça Nova din fața Catedralei celei
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
pe care o scrie prozatorul poate rămâne mereu tânără, indiferent de ravagiile pe care trecerea timpului le face pe obrazul personajelor. Între tematica acestor povestiri și pregnanța lor psihologică nu există, prin urmare, o linie de unire; și a numi "vechituri" asemenea bijuterii prozastice - nu toate, dar majoritatea - ar fi o dovadă certă de opacitate critică. Pe o scală valorică întinsă de la Tulpină fragedă, securea (cea mai puțin reușită) la Pompi pe bancă, Contrariul morții, Chelcășoz, Iulia în iulie și Departe
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă melancoliei, adastă pe un pod de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o milă cutremurătoare și vastă ca și cum/ eu aș fi fost acele lucruri uitate și brusc/ am fost toate acele deșeuri pietre și vechituri/ am fost una cu podul cu râul aproape uscat una cu/ cerul crepuscular (...) eram aceeași milă
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o milă cutremurătoare și vastă ca și cum/ eu aș fi fost acele lucruri uitate și brusc/ am fost toate acele deșeuri pietre și vechituri/ am fost una cu podul cu râul aproape uscat una cu/ cerul crepuscular (...) eram aceeași milă aceeași esență sau cum să numesc/ acel frison (...) cutia goală de tablă era aruncată în apă/ era aruncată în mine, mâhnirea era aruncată în
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
speriat la ideea că am putea călca peste o coală imensă de câmpie dictando, poligonul dificil de trageri hărăzit peniței. Fel de fel de năzdrăvănii. Cercetând la obârșie materia primă din care se face hârtia, aleile pământii de baloturi de vechituri pline de amintirea gropilor de gunoaie; trecând printre căpițele de putregaiuri, îndesate, presate în tăcerea cu ciment pe jos a marelui depozit de zdrențe, de cârpe, un maidan betonat, văruit, cu ferestre largi să intre cât mai mult aer; privind
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
face pe baza unei experiențe din care a fost stoarsă și ultima picătură de subiectivism. Și astfel, ideea că în cunoaștere va persista mereu o urmă de subiectivitate provenită din conștiința omenească poate fi pusă fără remușcări la cutia cu vechituri: pînă și termenul de "conștiință" începe să fie scos din circuit, fiind tot mai des privit ca ultimul refugiu pe care îl au la îndemînă cei care se încăpățînează să vadă în om o ființă înzestrată cu spirit. Și astfel
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
se opri la jumătatea propoziției. Indiferent din ce cauză, în noaptea aceea primarul uită să-și întoarcă ceasul. Când se trezi dimineață, după ce se luminase puțin, se uită la ceas. —Ei, ia zi, cât e ceasul? întrebă Pierre. Ce spune vechitura ta? Limbile rămăseseră înțepenite ca niște ruine înnegrite la unu fără un sfert. Pentru primar acesta a fost cel mai cumplit moment din viața sa, mult mai îngrozitor decât cel în care fusese luat prizonier de nemți. În închisoare toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca pe o glumă: un jurist nu este o persoană alături de care să poți trăi, e o păpușă mare pe care o arăți la ocazii speciale și care acum își pierduse roba neagră. Da’ de unde! exclamă Pierre. Ce-a pățit vechitura? Este șase fără un sfert. Un ceas deșteptător de două parale ca ăla întotdeauna o ia înainte. Avocatul interveni scurt, parcă în virtutea obișnuinței: — Parcă ieri spuneai că rămâne în urmă?! Din clipa aceea primarul începu să-l urască pe Chavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
caute cu înfrigurare o explicație, un motiv ascuns și degradant. Deși avocatul rareori vorbea și nu avea prieteni, primarul se gândi: „Caută să câștige popularitate! Crede el că o să conducă pușcăria! Se vede dictator!“. — Dă-ne să vedem și noi vechitura! spuse Pierre, dar ceasul era bine ancorat cu lanțul de argint - pe care mai erau agățate medalii și monede - de vesta primarului. Nu putea fi smuls de acolo. Așa că primarul răspunse cu un zâmbet încrezător acestei solicitări. Dar ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
iar apoi, ceva mai târziu, în cursul zilei, să-l mai întoarcă o dată, de două ori, ca din întâmplare. Nici măcar acest lucru nu-i scăpă lui Pierre. Ce faci? întrebă el bănuitor. L-ai întors o dată. Ce, își dă duhul vechitura? — Nu mi-am dat seama, zise primarul, deși mintea lui nu fusese nicicând mai trează. Și mai greu era să prindă momentul pentru a potrivi limbile care, pe durata a mai bine de o jumătate de zi, merseseră în urma ceasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
toate părțile, nimeni nu mai era sigur dacă acolo a fost o apă sau, de la bun început, s-a excavat pentru groapa de gunoi a orașului. Apoi ți s-a făcut dor de râul ca de asfalt de sub mormanele de vechituri și ai început să sapi după primele picături. Scoteai câte ceva și puneai pe mal, apoi altceva. Erai și tu uimit de cât de adânc se făcuse râul, încât au încăput în el și cărucioare, birouri, calorifere și urși imenși de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un stilou cu peniță. — Și un fier de călcat cu cărbuni. — Ăsta trebuie să fie un pieptene de fildeș. — Și un disc de vinil. Întreg orașul venise alături de tine la râu, toți aveau câte ceva de recuperat. Nu îndrăzneau să ducă vechiturile înapoi acasă, dar nici să le lase acolo. Fiecare le strânsese pe cele personale sau ale familiei în jurul său și aștepta. Era destul de greu să le curețe de mâl și de verdele ce crescuse pe ele, dar era și mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]