561 matches
-
suie Și sufletul mi-l împle cu un dor mare... mare... O, cum aș vrea acuma să rătăcesc călare Ș-un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să sune peste vârfuri duiosul glas de corn; Pierdută-n codru vecinic, în peșteri cu-adîncime, Singură în pădure, să nu mă știe nime, În părul despletit cu dulci flori de liliac. Să toarcă lângă mine Prichici - copil sărac Și dragu mamei. Unde *** de izvoară Să văd că la picioare-mi în rotogoluri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Prichici atuncea să-l iau *** la goană. (răsună cornul; ea stinge lumina). O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește O, cine ești, pierdute, tu, glas prea mângâios De ce nu suni tu vecinic, și vecinic tot fruos? (luna bate tare; ea deschide fereasta ) Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet Sufletu-mi nemîngîiet Întristând adânc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-l iau *** la goană. (răsună cornul; ea stinge lumina). O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește O, cine ești, pierdute, tu, glas prea mângâios De ce nu suni tu vecinic, și vecinic tot fruos? (luna bate tare; ea deschide fereasta ) Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet Sufletu-mi nemîngîiet Întristând adânc, de moarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ndur (ea s-a-ntors cu spatele spre părete și ș-a ascuns fața de sobă, țiindu-și mâna la ochi) {EminescuOpVIII 97} BOGD[AN] Verena! N-am vrut, dulce copilă, să te sparii, Dar vezi! d-aceea acuma eu ocolesc stejarii Și vecinic înainte-mi tu treci ca un năluc.... O, mult îmi ești tu dragă. De viu eu mă usuc După a ta ființă... Îmi ard ai mei rărunchi; Un om pe care nu-l știi te roagă în genunchi Nu să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n inima mea sânger După a ta privire, dup-a ta dulce față Tu te-ai uita la mine și nu cu ochi de gheață, Căci nu poți ști, copilă, ce-adînc, adânc mi-e dorul Și cum în minte-mi vecinic îmi șmotruiesc * amorul, Căci somnul fuge-n lume când ochii mi-i închid Și zi și noapte, tremur și vreau să mă ucid. Nu știi ce-amar e focul acestei crude patemi Și cum gândirea morții în veci în minte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
n-ai întreagă... (răsună cornul în pădure; ea ascultă, apoi stinge lumina) O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește, Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește Dar cine ești, pierdute corn blând și mângâios, De ce nu suni tu vecinic? Și vecinic tot frumos? (Luna bate tare. Ea deschide fereastra. Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună. Rătăcit, nemîngîiet Ca un suflet fără parte, Mai departe, mai departe, Mai încet, [tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întreagă... (răsună cornul în pădure; ea ascultă, apoi stinge lumina) O, tu! răsună numai și sufletu-mi răpește, Simt inima în pieptu-mi cum tremură și crește Dar cine ești, pierdute corn blând și mângâios, De ce nu suni tu vecinic? Și vecinic tot frumos? (Luna bate tare. Ea deschide fereastra. Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună. Rătăcit, nemîngîiet Ca un suflet fără parte, Mai departe, mai departe, Mai încet, [tot] mai încet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Să-ngenunchez la tine așa ca la icoană Și, arătîndu-ți toată averea fără samă, Să-ți zic: "Ia-le pe toate, dar și pe mine ia-mă. " Ca robul cel din urmă să fiu pe lângă tine, Dar să mă bucur vecinic de dragile lumine Din ochii tăi, cum sfinții privesc pe Dumnezeu... Au mai lăsa tu, Anna, să te privesc mereu?... Și dac-ai zice ba nu, n-ai vrea să mă privești, Eu m-aș ucide, [2ție lăsîndu-ți [să trăiești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așa (îngenunche), ca la icoană, Și, arătîndu-ți toată averea fără seamă, Să-ți zic - ia-le pe toate, dar și pe mine ia-mă. (Anna oftează adînc) Ca robul cel din urmă să fiu pe lângă tine, Dar să mă-mbete vecinic cereștile lumine Din ochii tăi... Cum sfinții privesc pe Dumnezeu {EminescuOpVIII 107} Au mai lăsa tu, Anna, să te privesc mereu? Pierdută pentru mine, zâmbind numai să treci Și eu să-mi știu osânda, să te iubesc pe veci, În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cine-i dar? [VERENA] Un nime... un rău și un obraznic Ce vremea o măsoară pe clipă și pe ceasuri Și-mi fură tinerețea cu dor și cu oftări Nu-ncap de el în lume. Și pentru dânsul plâng Și vecinic sânt mâhnită de mine de-i departe, Tăciune e în ochii-mi. Ce să mă fac cu el Să-i rup odată gâtul ca la un pui de vrabie Mă supără... mă........... mă-ndrăgește Îl caut tot în cale-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pleacă! 2 2254 [ANNA] O, Doamne! și nu am oglindă să mă văd 3 2254 [ANNA] Femeile acele frumoase sânt - așa e? [BOGDAN] Dar nici una ca tine nu-i dulce, nu-i bălaie. 4 2306 [BOGDAN] Cu ochii tăi tu vecinic promiți... nimic nu ții. 5 2306 [BOGDAN] Tu, dulcea mea icoană, Dac-aș [putea] pe frunte a-ți pune o coroană! 6 2261 [BOGDAN] Un cerșetor... Din noaptea cea dulce și albastră Cerșește o zâmbire la înălțiea Voastră. {EminescuOpVIII 122
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar de unde ajung la cinstea să vorbești cu mine? - Cum? Bună, mări *, vechi prieten. {EminescuOpVIII 133} - Prieteni. Poate și rude. A fătat mâța mea în ograda d-tale. - Ce ai portare? - Ce ai portare? E că nu voi mai fi vecinic portar. Ce vrei? - Cum stă M[ăria] Sa? - Care M[ăria] Sa? Cea veche? Mai rău NU se poate. Cea nouă - bine și nouă asemenea. Ce vrei? Am copii spatare și copiii unui hatman stau mai bine decât aceia a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
basme: Ce-i sus cădea-va jos, Părinții lor ucide-or cu mâne crude fiii {EminescuOpVIII 136} Și-n pântecele mamei vor sumuți copiii, Ei vor striga - vor spune că Mihnea este Domn Și s-or întoarce moșii-mi în vecinicul lor somn, Întoarce-s-or să vie cu ochii spre pământ Când vor afla acelea ce-n vremea noastră sânt Nu-i așa, Mihnea Sînger? [MIHNEA] O, Doamne, cum să port Acest glas slab și rece pe jumătate mort. (el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și umed ochiu-mi idolul și-l privește, Pe tabla nălucirei adânci îl zugrăvește. Și acest chip preadulce din minte nu îl șterg, În somn el mă urmează, în mine-i dacă merg. Astfel mă asuprește dormind sau fiind treaz Și vecinic văd nainte-mi al tău frumos obraz... Cum umbra mi-e alături de dorm sau de-s deștept, Mă supără oriunde și-mi tremură în piept. Bătrân de-oi fi, în umbra vieți-mi va veni, Cu dânsul în vedere-mi voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un pumn de oameni înarmați până în dinți Și se duse drept la turcul..." Cine te-a trimis aice, Turcule? Zâmbește turcul... "Domnul vostru, măi voinice! " Domnul? " zice Gruie rece..." Cine-i ăla... care Domn... Domnii legiuiți ai țării dorm în vecinicul lor somn... Pe mormintele lor sure, în locașu-ntunecos, Noi boierii-am ales Vodă în Moldova pe Hristos. Pârcălabi suntem cu toții și ostași ai lui Isus Și un pârcălab mai mare peste noi dacă am pus N-are drept să dea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ascuți, Iar pe cel viclean și neted tu numește-l înțelept Și nebun zi-i celui nobil, zi că prost este cel drept; Din ale mulțimii patimi fă o scară de mărire Și te vor urma cu toții prinși de-o vecinică orbire Și, cu laude viclene lingușind prostia lor, Tu din roiuri risipite înjgheba-vei un popor. O, fi sigur că la rele el de-a pururea urma-va Și cu sânge și cenușă tot pământul presura-va, Dar ferește-te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nemernică e țara! Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea, slugilor și strigarea? Toate sânt țărână, toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne, vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi, odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". - De se-ntîmplă ceva-n țară și cumplit și făr' de lege... 20 Cine poate fi de vină? Lăpușneanu, se-nțeîege. - Sst
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cele drepte, veche inimă de câne... Ai gândit * în lumea [asta] cumcă bine-nvinge * rău, Aveai însă un prieten... pe-acest dușman care-s eu. Unde ajungeam în lume de eram [ce] tu ai fost?... Ș-acum dormi, dormire-ai vecinic... fără-ntoarcere, un prost. (aruncă mantia peste el) Ei, aprod! Aleargă iute, mergi, mai iute, adă flori... Flori, da! Astăzi Lăpușneanu e deplin *** tor Nu mai am în asta țară un vrăjmaș de-această seamă, Astăzi calc pe trepte ***, fără
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moartea? le apucă. Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea slugilor și strigarea? Toate sânt țărână toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". I [BOIER] De se-ntîmplă ceva-n țară și cumplit și făr' de lege Cine poate fi de vină? Lăpușneanu, se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asta ne-o cântară în urechi?... Ș-a ta inimă vitează, ș-ale tale nalte gânduri Au găsit a lor răsplată... Giulgiul ăsta, patru scânduri. Unde ajungem, măi vere, eu ca tine să fi fost?... Tu ce dormi, dormire-ai vecinic, fără-ntoarcere, un prost, Căci dacă spre altă viață tu acuma te-ai trezi Tot în lumea cea comună de mizerii ai trăi... [2O sămânță roditoare cată-n inime să sameni, Ca s-ajungi stăpân se cade ca să-i iei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l ascuț, Iar celui viclean și neted eu i-am zis că-i înțelept, Am numit nebun pe nobil, prost i-am zis acelui drept, Din ale mulțimii patimi făcui scară de mărire Și, sunt sigur, mă urmează toți în vecinică orbire; Te ferește însă de-una, te ferească însuși cerul În momente de uitare a le spune adevărul, A le spune că nu-s vrednici decât de adânc dispreț, Că pentru o vorbă goală tu jertfești a lor vieți, Că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
visător. Aveam un frate. Amândoi eram visători... amândoi visam, el mărirea unui Cezar - se rătăcea pe insulele necunoscute // decât de inimaginațiunea [sa] - făcea împărății între sălbatecii Americei, a căror împărat era el - împărțea aur la locuitorii pământului și avea viață vecinică ca împărații din basme - Într-o zi frate-meu dispăru... Eu îl căutam nebun și visător, căci îmi lipsea o parte din sufletul meu - dodată aud un vuiet prin popor, ridic ochii și văd în cocie de aur cu 12
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
locu-i prin rău și prin asprime Cu-atîta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine ne-i putea S-aduni doi oameni; răul l-urmeaz-întregi popoare; Căci răul este colțul vieții. Vecinic răul Întâiul rol îl joacă - e colț în orice cuget, În orcare voințe, în orce faptă mare. Invidia de pildă e mam-egalității, Și îngrădirea contra răutății reciproce Dreptate se numește. Cu cât mai răi sunt civii Cu-atît e mai perfectă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-s pentru mine enigmele-ncîlcite... Nu-ntreb de ce în lume nu ni e dat de soarte Noroc făr'de durere, viață făr' de moarte - Am pus de mult de-o parte acele roase cărți Ce spun c-a vieții file au vecinic două părți, Că făr' de lacrimi nu e nici ochiul cel mai vesel - Acest noian gîndirea-mi în sama -altor lese-l, Nimic din lumea asta cu ele nu se schimbă - Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar mintea - să răspund pentru tine Orbirea? Nepăsarea?... Nevinovata-orbire Cât de frumos ș-anume tocmit-a a lui fire! Creat-a mielul aprig el pentru lupul blând, Carne cu ochi creat-a el pentru cel flămând. Natura-i fericire și vecinic e în pace - Și leul și cu taurul de mult stau să se-mpace - Iar omul, ce-i făptura aleasă, are-anume Un creier și un suflet - pentru dureri în lume. Ce simplă nepăsare, nevinovat-orbire: Concordie eternă, un rai de fericire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]