125 matches
-
pară. Trecut apari din noapte... ilusiuni din ceriu Făceți a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - ese lângă o piatră risipită de mormânt - barba albă - Pletele albe cu desăvârșire - Asemeni unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagră vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțiam că nu trăiesc De cât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți, {EminescuOpIV 468} Ce spurii și nemernici, slăbiți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arată fața mărei ce-i în mare? {EminescuOpIV 491} Un cerc ce-i desemnat pe o hârtie S-arate ceea ce se mișcă-n cer, Încunjurând cu moartea ei pustie Pământul greu cu a lui hemisfer, Care vuind se mișcă-n vecinicie În jur de soare, -n ocean d-eter - Și toate astea într-un cerc pe-o coală: Mărimea lumei și a firei fală. Pe ce domnim?... pe cifre și pe semne... 33. DE CE N-AFLĂM În ÎMPLINIREA... (cca 1873 ) De ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sacul tău - pui bani mărunți, grămadă Pe masă - prețul săptămînei tale. Și roșă ești ca mărul, de mândrie. Că mama-ți netezește fruntea albă. Ești dragă tatei și numiri o mie Îți dă Ciulei în cisme fără talpă. Fii binecuvîntată-n vecinicie, Tu, înger blond în arătare albă, Dar colo sus în colț de stradă, Aduc doi oameni parc-o ladă. O ladă nu-i - este o raclă, N-urmează nime - nici o faclă Și nici un preot - lângă templu Ei trec cu grabă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
istoriei, mirosul meu v-atinge [.............................. Am zugrăvit în ochi-ți semănături de stele. Moarte și nemurire sunt numai umbre a mele, Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. El vă arată iadul, imperiul, Olimpul Și cu mândrie poartă a veciniciei mască Când mama, lui e-o clipă, care când sta să-l nască Il și ucide. Totuși, în clipa suspendată, Dacă, din noapte-eternă o ființă se arată El vede cer și stele, oceanul, universul; El nu-mi zărește ochii, el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe fața-i ca și fire diamantine. Nu uita cumcă seninul cerului este în aștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. 370E frumos pe când din cerul plin de-o sântă bogăție Cade-o lacrimă frumoasă în adâncă vecinicie - Dar de cad rănite toate, ceru-i negru și pustiu, Nu-i nălțime, nu-i albastru, e o noapte de sicriu. Stea ce cade taie lumea ca o lacrimă de-argint, 375Pe seninul cer albastru frumos lacrimile-l prind, Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
când vărsate frumos lacrime te prind, Dar de seci întreg isvorul, vai de ochiul tău cel blând. Pin diamanții tăi se scurge sânge fin de trandafiri Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - 380Curge noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce ușor se poate stinge pin plânsorile pustie. Cine e nerod să ardă în cărbune-o piatră rară Și eterna-i strălucire s-o strivească într-o pară? Tu-ți arzi ochii și frumsețea - infinitul lor se stinge - 385Și nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văd în juru-mi anii în peire, 300Să am în inima mea moartea rece, Să fiu ca spuma mării în sclipire, Să văd cum trec cu vremea, care trece - O mult ceruși, prea mult - și totuși ție Ți-nchin splendori, putere, vecinicie. " 305La cer se-nnalță el pe bolta mare, Cu - aripe lunge curățind seninul, Privește-n jos castelul în splendoare, L-apucă dorul inimei, suspinul. Ah! ce-ai cerut, femee trecătoare, 310Femee scumpă, ca să-mi mângâi chinul! " De-asupra lumei risipite-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i cer și răspuns. Ah, noroc, noroace, Nu mai am ce-ți face Să te îmblînzesc; Mă rog, de se poate, Trimite-mi o moarte Să mă săvârșesc. Tot mort se numește Oricine trăiește Cu nădejdea-n vânt; Dacă-n vecinicie, Supus la urgie, Tu-i vestești mormânt. 16 Haină-mi ești la toate La câte te-am rugat - Ah! îmi zici că nu se poate Mă mir ce ți-am stricat. Isvor ești plin de har Și ai și acest
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noi ecoul cântecului nostru. Sufletele cari reușesc să încălzească sufletul altor oameni, să dureze în aceștia acea încântare care i face să se ridice p e treapta cea mai înaltă a umanității, sunt singurele cari pot să î nscrie în vecinicia vieții o dâră de lumină care conduce potecile omenirii și luminează zările viitorului. Se acoperise din nou, de promoroacă grea, dealurile și văile Moldovei, când, în 31 Decembrie 1863 Constantin Hamangiu a venit pe lume, pentru ca cu suf letul lui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cea mai vie sursă de fiori: „Cu geana ta m-atinge pe pleoape,/ Să simt fiorii strîngerii în brață,/ Pe veci pierduto, vecinic adorato!”5) La Macedonki, fiorii sînt „nedesușiți”, țin de domeniul inefabilului: „Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută/ Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută”6). După cei deja citați, Vlahuță dă cuvîntului o valoare psihologică, grație căreia prinde din ce în ce mai mult: „Ce dor trebui să te cuprindă/ De dragostile din povești/ Cînd te privești toată-n oglindă/ Și vezi cît de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
stolnicului Iu/rașk numitu. Pe copii și/ pe bărbatu cu întristate cău/tări înspăimîntați iau lă/satu aici în vecinici uitări /. Lîngă apa curgătoare/ deodată cumplit căzu/ din trăsura călătoare /. Au rămas necunoscută/ cu bărbatul și copii(i) /. Pe pristolul vecinicii/ iartațo de mii de ori/ D-neavaastră cetitori/ că toți suntem muritori". Acest tragic eveniment a fost însemnat de Vasile Iurașcu și pe Mărgăritarele sale, chiar la începutul cărții, cu singura deosebire că din grabă, în loc de "decembrie" cum se precizează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
seama de valoarea, în posteritate, a operei sale, pe alta a amenințat-o cu oprobiul veșnic: "Cum ai putut a-ți bate joc, de patimile mele, De dulci petreceri la un loc, De ceasuri ca acele? Ci-n lungul negrei vecinicii Blestemu-mi se va naște Ce numai tu n-ai vrut să știi O lume va cunoaște ............................................. Și-n cîntul meu, ce va trăi Infama rîmîne-vei Cum n-a mai fost și nici va fi O alta-n neamul Evei." (Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc spre a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din Moldova. Am căutat în nenumărate rânduri și pretutindeni, unde am avut bănuiala că aș putea da de numele autorului, dar mi-a fost absolut imposibil, fiindcă timpul îndelungat care s-a scurs de atunci și până acum târâse în vecinicie pe aceia care mai puteau să spună ceva despre el. În orice caz, se vede că manuscrisul este al unui medic, și aceasta o dovedește caracteristica scrisului și numeroșii termeni medicali întrebuințați în raport. Eu aș propune ca autor al
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din Moldova. Am căutat în nenumărate rânduri și pretutindeni, unde am avut bănuiala că aș putea da de numele autorului, dar mi-a fost absolut imposibil, fiindcă timpul îndelungat care s-a scurs de atunci și până acum târâse în vecinicie pe aceia care mai puteau să spună ceva despre el. În orice caz, se vede că manuscrisul este al unui medic, și aceasta o dovedește caracteristica scrisului și numeroșii termeni medicali întrebuințați în raport. Eu aș propune ca autor al
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pentru Fecioara Maria. Eminescu în poezia de dragoste vrea să vadă dacă mitul christic poate să se repete, caută cu înfrigurare repetarea lui și în final își dă seama că este irepetabil, că s-a produs o singură dată în vecinicie și că așa trebuie. Dl. Răzvan Codrescu putea să redea și alte versuri din colateralele sonetului „Răsai asupra mea”, ca de pildă: „A mele visuri toate se pierdură / Un înger de-a ’ncetat a fi femee”, sau, și mai explicit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
copleșit fiind de-o durere nespusă: - Adio, Eminescule, o să ne revedem în curând, te voiu urma! Doctorul Neagoe și-a ținut promisiunea, mai curând de cum a crezut el însuși și prietenii săi. Peste scurt timp l-a urmat pe calea veciniciei. C.A.N. (în „Adevărul”, 16 iunie 1933,p. 3) în primă analiză, îi putem informa pe cititorii noștri că monumentala ,,Bibliografie M. Eminescu” (Vol. XVII din Ediția Perpessicius) semnalează și acest articol, dar îl plasează, în sensul tematismului excesiv
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un lucru ce nu este descoperit de tot Înaintea ochilor noștri și care prin a lui nedeslușită Înfățișare pare că ar ascunde o taină În sine; Închipuirea ființelor duhovnicești; Închipuirea ce ne putem face despre Prea-Înalta Ființă, despre a sa vecinicie și atotputernicie, Într-un cuvînt, toate ființele ce sînt mai presus de noi sau de care noi sîntem despărțiți printr-o depărtare foarte mare sau a vremii sau a Întinderii; oarecare neorînduială Însemnătoare fără proporție, precum o grămadă nemărginită de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și ea, l-a ta chemare, Să rîdă, să te lase luptînd cu-a ta mustrare, Încît s-ajungi tu Însuți a te feri de tine Prin ultima ta crimă, ucidere de sine! Blăstem! blăstem pe capul-ți În lunga vecinicie! A ta cenușă peară În vînt și neagră fie!” Blestemul, În tradiția poetică a epocii, este, la Alecsandri de o violență abstractă. În afara apei care În atingere cu păcătosul Grui devine foc, a soarelui care se transformă În gheață și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin ele Cutrieră În umbră cerescul ocean. Din cînd În cînd desprinsă din bolta cea profundă O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă, Trăgînd pe plaiul negru o brazdă argintie, Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n vecinicie! Sub cerul fără margini, spre mîndrul răsărit, Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit, Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor În inimi iubitoare iubiții carii mor.” CÎmpia goală este, aici, o prelungire a vidului din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mister. Simpatia pe care o trezesc, totuși, aceste versuri vine din faptul că ele ating o situație existențială fundamentală. Oricît de schimbată ar fi sensibilitatea noastră estetică, nu putem rămîne indiferenți la aceste lamentații: „Tu, care ești perdută În neagra vecinicie, Stea dulce și iubită a sufletului meu! Și care-odinioară luceai atît de vie Pe cînd eram În lume tu singură și eu!” .......................................................... „SÎnt ore fericite, sînt tainice plăceri Ce-n cumpăna vieții plătesc ani de dureri! Atunce falnic omul rîdică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moarte, Dar Încai țărna iubită De tine zace lipită, Iar a mea, a mea, departe, PÎn’ la ceasul cel de moarte, CÎnd În groapa-ntunecoasă Lipindu-mă de-a ei oasă Voi striga, dragă Zulnie, Azi și mîni și-n vecinicie!” Marele simbol (copaciul) a dispărut. Peisajul intim s-a risipit, spațiul securizant n-a putut Înfrunta timpul. A rămas celălalt peisaj, Însă pe acesta imaginația obosită a poetului nu-l mai cuprinde. Dacă revedem formele și etapele acestui surghiun, constatăm
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe ochii mari bătând închiși / Pe fața ei întoarsă" (1923), Luceafărul, "Din sfera mea venii cu greu", (1923), Luceafărul "Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă"(1923), Luceafărul "Și tainic genele le plec" (1923), Luceafărul "De dragul negrei vecinicii / Părinte mă dezleagă" (1923), Luceafărul "Ce-ți pasă ție, chip de lut, / Dacă-oi fi eu sau altul?"(1923), Călin (File din poveste) Nunta (1919). Și el face parte din același club al artiștilor care trec pe la Luceafărul de la Sibiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceasta afirmându-și superioritatea. Dacă omul comun nu poate aspira la condiția de nemuritor, Luceafărul-geniul se poate sacrifica pentru iubirea și cunoașterea absolută, să coboare la condiția de muritor: „Da, mă voi naște din păcat Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege". În partea a doua este prezentată idila dintre fata de Împărat, Cătălina și pajul Cătălin. Ceea ce caracterizează această legătură pământeană este graba cu care se stabilește legătura sentimentală dintre cei doi. Episodul sugerează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fetei de Împărat. 7. Iubirea astrului este mai presus de orice Închipuire umană, În ciuda imposibilității comunicării, aceasta simbolizând voința supremă a geniului de a se apropia de lumea pământeană: „Da, mă voi naște din păcat Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege...” Chemarea fetei reprezintă o tentație fantastică. Ea riscă astfel să-și piardă individualitatea pământeană, În vreme ce astrul, Însăși esența sa. Pentru oricare dintre sfere, atracția reciprocă este mortală. În această ipostază, Luceafărul devine o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]