1,315 matches
-
întrebarea lui Virgil, te-ai lovit cumva? Și în imaginația lui o și vedea pe sărmana fată cu un deget zdrelit... ori cu o rană adîncă la picior... ori mușcată de o viperă... Dar imediat alungă din minte astfel de vedenii groaznice, ca nu cumva să izbucnească și el în plîns. Ce ai, Ilinca? mai întrebă o dată. N-am nimic! Lăsați-mă-n pace! răspunse Ilinca printre sughițuri și-și șterse ochii cu mîneca treningului. De ce plînge? îl întrebă Vlad încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
iar voi ați înțeles totul pe dos. Și de ce crezi tu că e așa de interesantă? Pentru că, dacă vă uitați bine acolo, aproape de vîrf, se pot vedea două deschizături legate între ele printr-o cărare tăiată în piatră. Ai tu vedenii, zise Vlad, și ne pierdem vremea aici ascultînd aiurelile tale! Ba n-am nici o vedenie! se revoltă Bărzăunul. Nu vezi tu cum trebuie! Eu am convingerea că pe-acolo au umblat oameni cîndva. Și, dacă au umblat cu adevărat, precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
interesantă? Pentru că, dacă vă uitați bine acolo, aproape de vîrf, se pot vedea două deschizături legate între ele printr-o cărare tăiată în piatră. Ai tu vedenii, zise Vlad, și ne pierdem vremea aici ascultînd aiurelile tale! Ba n-am nici o vedenie! se revoltă Bărzăunul. Nu vezi tu cum trebuie! Eu am convingerea că pe-acolo au umblat oameni cîndva. Și, dacă au umblat cu adevărat, precis că în grotele acelea s-ar putea descoperi mărturii din vremurile îndepărtate. Și cum crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nici unul! La Primărie... la prefectură... la catindrală. (delir) Precum la 21....la 48, la 34, la 54, la 64, 74...după lupte seculare...47 de ani... multi si puțini... Sloboade! EFIMIȚA (contariată și indignată): Pardon? LEONIDA: Pe robul tău... (are vedenii) Galibardi... Nemuritorul Gambetta... Pestalozzi... Biela... Matei! EFIMIȚA: Iar? LEONIDA: Frate...Vremea vorbelor a trecut... EFIMIȚA: Parol!? LEONIDA: Pozitiv! Știi s-o scoți? Scoate-mi-o! EFIMIȚA: Știi cum ți-o scot? Pînă să clipești din ochi. Odată pac! Deschide gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
filozofală, nu? Opera cea mare, Magisterul. Ha? Nu? Am tras cu ochiul spre păunul Martin. — Alchimiștii îi mai spuneau și cauda pavonis, coada de păun. Știți că pe frontispiciul bestiarelor din Renaștere păunul înlocuia de multe ori reprezentarea omului din vedenia lui Iezechiel, alea patru hayoth hakodesh, știți? Și m-am apucat să recit ca dintr-un jigodnic, miorlăind popește: — „De mers ele mergeau în tuspatru părțile, și în timpul mersului nu se întorceau.“ I-am măsurat triumfător. — Vă prindeți că pot
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Bătrîn, este acesta pseudonimul unei absențe? Și de ce n-ar fi toți pensionarii Azilului, o neliniștitoare galerie de personaje cu nume de împrumut sau măcar cu identități ascunse, proiecții ale unui eu zdruncinat? Azilul, chiar, poate fi un vis, o "vedenie" în sensul biblic - fiindcă sculptorul se numește Daniel, la fel ca tălmăcitorul viselor lui Nabucodonosor. în Babilonul din romanul lui Octavian Paler nu există însă nici un rege, iar Dumnezeu este cu desăvîrșire absent. Noul Daniel se substituie și unuia, și
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
arată autorul însuși în Jurnal, scris "apres coup, în temeiul unor amintiri proaspete și vii". De unde creion și hârtie într-o temniță comunistă? Iată, mai întâi, preparativele: "Călugărul meu e basarabean. E un om tânăr, condamnat pentru a fi avut vedenii și a fi trimis Departamentului Cultelor o scrisoare în care protesta împotriva desființării schitului unde viețuise. Abia apuc - bate fierul cât e cald - să-i spun că sunt ovrei și că doresc să mă botez, că se și arată de
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
care se bucură stând în sfințenie ca felinele mici cu gheare tocite la sânge-n trunchiul crucii încolăcit de ape amare. Dumnezeu la sfârșit va lua și apele, pe toate, ca și când n-ar fi fost. Și se va vedea în vedenie pustia ca nisipul și ca scheletul dintr-un nevoit și, ca prin pielea ca pergamentul, sufletul nevoitului. Ușor zadarnic, Doamne, cu apă scriu, cu lacrimi scriu, ca să-mi rămână scrisul pe mâna goală. Tu să întinzi prin calcarul de dar
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
regăsesc din plin. Dar tot în Șipote, retras, trăia Miru Rozeta, sfântul care mai târziu va salva planeta de la catastrofă cosmică. Maniera în care este structurat acest prim volum este și ea una ciudată. Cele trei capitole - Auzenii, Mirosenii și Vedenii - sunt, practic, simțurile prin care atât oamenii, cât și conducătorii lor pregătesc "lovitura de stat" împotriva lui Răzvan Patriciu. Gardienii, care pot fi ușor identificați în puterea cea mai importantă a globului la ora actuală, se infiltrează în această stranie
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
face, e robul inconștient al unei păcăleli colective. Dacă totuși o faci, va ridica nepăsător din umeri și-și va vedea mai departe de satisfacerea imaginară a nevoilor sale. Ba chiar te va privi ca pe un intrus posedat de vedenii fixe, un intrus al cărui rost e să-i strice lui relaxarea pe care celelalte vedenii, cele prelinse din ecranul televizorului, i-o pot induce cu atîta ușurință. Și astfel, robul păcălelii colective îți va întoarce spatele și va apăsa
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
umeri și-și va vedea mai departe de satisfacerea imaginară a nevoilor sale. Ba chiar te va privi ca pe un intrus posedat de vedenii fixe, un intrus al cărui rost e să-i strice lui relaxarea pe care celelalte vedenii, cele prelinse din ecranul televizorului, i-o pot induce cu atîta ușurință. Și astfel, robul păcălelii colective îți va întoarce spatele și va apăsa pe telecomandă, intrînd iarăși în rețeaua unor cobai psihologici care se cuplează zi de zi la
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
în care ai trăit o viață și ai dat naștere la patru vieți" a spus bunica atunci când a murit a doua oară împreună cu casa. "Ce greu!" și s-a risipit odată cu curcubeul. Eu treceam pe străzi apăsând pe întrerupătorul de vedenii care în cazul meu erau niște cu totul și cu totul nesfârșite ferestre similare mânjite de arhitectura urâțeniei triumfale, îmi treceam lăbuțele peste ochi ca o pisică și vedeam alte case, și vedeam străzi cu case neasemenea - ce crimă! - fiecare
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când drojdiile groase în tihnă se depun, laolaltă cu frigul, în tainițele reci ale minții, nici sarea, nici luna nici lumina de zi nu-și mai pot da măsura. amuleta vedenia tăcerii, melodioasă și tulbure, o port în vis la gât ca amuletă. e grea și rece și alte vedenii secretă. împodobită mă simt și totodată golită, tingire în soare lucind, de toată lumea ocolită. o, dar visul e lung, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
frigul, în tainițele reci ale minții, nici sarea, nici luna nici lumina de zi nu-și mai pot da măsura. amuleta vedenia tăcerii, melodioasă și tulbure, o port în vis la gât ca amuletă. e grea și rece și alte vedenii secretă. împodobită mă simt și totodată golită, tingire în soare lucind, de toată lumea ocolită. o, dar visul e lung, niciodată nu se termină astfel încât cineva milostiv să-mi pună pe umeri o hermină, să-mi adăpostească creștinește goliciunea, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dragostea: Apusul a dobândit astfel una dintre puținele sale icoane, atât de puternică și de unică. Sfârșind de înfățișat icoana, Rafael a plâns din nou, de data aceasta doar ca un om, de bucurie. Istoria picturii este o istorie a vedeniilor, în care nu există pictori, ci pictați. * Pe mormântul lui Cromwell, uzurpatorul, se poate citi următorul epitaf: „Aici odihnește călăul puterii legitime, / Până în clipa din urmă de cer favorizat. / A lui virtuți mai multe ar fi meritat / Decât un sceptru
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mecanica generatoare de ludic, într-un inspirat menaj între folclor și dada. Suprarealism incantatoriu: "Chiar pe coapsele Mariei/ Paște calul primăriei/ Priponit de geana mea,/ Căci doar eu îl văd, vidros/ Văd de parcă îi miros/ Cu trei nări de la cățea" (Vedenii). Orchestrarea e abilă, deși câteodată la suprafață, fiecare poem își are propria scenografie, iarăși câteodată doar schițată. întregul ciclu este, de altfel, energic teatral. Pe vasta scenă turnantă aceeași rămâne vocea: "Toată noaptea aruncasem versuri/ Pe fereastră, peste oraș în
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
și mereu inspirat, care până și într-o notă oarecare, scrisă cu o oră înainte de închiderea ediției ziarului, reușește să formuleze câte o idee demnă de interes. Cărțile sale - Vântul sau țipătul altuia, 1992, Eu și iadul, 1993, Simbol sau vedenie, 1995, Aripile arhanghelului Mihail, 1996, Apocalips amânat, 1997, Cer iertare, 1997, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, 1997, Ultima biserică, 1997, Muntele viu, 1998, Ritualul nopții, 1998, Veninul metafizic, 1998, Morminte străvezii, 1999, Ultimul om, 1999, Domnul clipei
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
sărăcită pînă într-atît încît mai toate imaginile ce i se perindă în minte gravitează în jurul nucleului fix al obsesiilor sale. Se creează astfel un vîrtej de autosugestie în virtutea căruia, intoxicat de propriile resentimente, fanaticul își alimentează imaginația numai cu acele vedenii ce-i dau apă la moară presimțirilor. Și își selectează atît de drastic fantasmele că ajunge să creadă că altele nu mai există. De aceea, a fi fanatic nu presupune atît un defect de gîndire logică, ci unul de simțire
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
dată un tremur nefiresc, iar ochii o strălucire aparte. Dar a continuat: Când a ajuns în fața lui Costăchel - martor mi-i Dumnezeu - am simțit că mi s-au tăiat picioarele. Nu-mi venea să cred. Mi se părea că am vedenii... ”Doamne ține-mă!” - mi-am zis ... În fața noastră, falnic ca un stejar, se afla cine nici nu visați!... Se afla dragul nostru comandant de tun - sergentul apoi plutonierul și în sfârșit sublocotenentul - Brad Filip! El era, cum mă vedeți și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o crimă perfectă -, amintirea fetei i se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vrut să te convingi și, povestind altora, să se convingă și ei că cei răi nu se pot apropia, acolo unde este candela aprinsă. Am citit undeva că este foarte important să nu te temi de asemenea visuri sau de vedenii. Mata ai credință... Domnul ți-a arătat că este mărginită puterea celui rău. Fii tare în credință și nu te teme! a liniștit-o feciorul. Timp de o săptămână, a ajutat-o Mihail pe maică-sa, apoi, când parcă era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dușmănie de când auzise la un concert cum a umplut sala de sunete incandescente, tremurau oamenii și animalele aflate la o mie de metri depărtare, aerul s-a transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile, Zinzin s-a înfipt cu picioarele în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Am stat lângă cantaragiu, să văd cât arată cântarul și cât scrie el pe hârtii... Atunci îi bine, băiete. În timp ce descărcau, a venit Hliboceanu, însoțit de Aizic. De departe, angrosistul a început să vorbească, mirat peste măsură: Ori am eu vedenii ori s-o întâmplat o minune! Ia te uită dumneata și te crucește! Ca ieri-alaltăieri și-au luat adio de la cărăușie și astăzi carele lor gem sub greutatea sacilor. Ce faceți, oameni buni? Nu vă e deajuns câte drumuri ați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
simplu a dispărut. Mașina l-a... — Ne scuzați, a intervenit tânărul. Îmi spune c-a văzut un accident sau așa ceva. Cică un băiat... — Vezi? am strigat către Gioconda, În timp ce mă străduiam să deschid capota. — Eu? Tu ești cel care are vedenii. Nu sunt singurul, i-am spus, arătându-i-o pe fată. Unde-a dispărut băiatul cu șapcă albastră? — De unde-a apărut. Poate că și-a mutat afacerile la altă mașină. — Lăsându-și uneltele aici? i-am spus, indicându-i cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
celălalt capăt al aleii, filosoful și Însoțitorul său o văzuseră, de asemenea, căci se opriseră și ei; Îmi vine să cred, de fapt am Înțeles Încă de atunci, că nu Întîmplător aleseseră să se plimbe pe acea alee. Mirajul (himera, vedenia, halucinația, nu știu cum l-aș putea numi mai bine) nu a durat mult. De fapt, nu știu precis cît a durat, se prea poate ca secundele sau minutele acelea să fi fost adăugate timpului de undeva din afara lui... La urmă, ea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]