120 matches
-
modificată: 2 5. Parotidectomia totală sau segmentară: 2 6. Artroplastie în anchiloza temporo-mandibulară (participare): 2 7. Plastii de boltă, văl moale și luetă, în despicături congenitale ale maxilarelor: 2 8. Plastii labio-narinare în despicături congenitale: 2 9. Faringoplastii în insuficiențe velare: 2 10. Osteotomii ale mandibulei și maxilarului, în anomalii de dezvoltare sau asimetrii: 2 11. Osteoplastii în defectele osoase congenitale posttraumatice sau postrezecție: 2 12. Plastia reconstructivă a defectelor oro-maxilo-faciale cu ajutorul diferitelor tipuri de lambouri osteo-mio/fascio-cutanate, pediculate, sau liber
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237660_a_238989]
-
În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este (a nu se confunda cu alte simboluri asemănătoare: , sau ). În limba română apare ca alofon al consoanei nazale alveolare atunci cînd aceasta este urmată de o consoană
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]
-
este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este (a nu se confunda cu alte simboluri asemănătoare: , sau ). În limba română apare ca alofon al consoanei nazale alveolare atunci cînd aceasta este urmată de o consoană velară sau de una palatală. La nivel fonetic, cele două sunete sînt distincte întrucît au un loc de articulare complet diferit, unul velar și celălalt alveolar. Din punct de vedere fonologic însă, în limba română ele sînt percepute ca unul și
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]
-
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite. Locul său de articulare este dublu, pe de o parte în zona velară și pe de alta la nivelul labial. Simbolul său fonetic este . Consoana este sonoră și
Consoană sonantă labiovelară () [Corola-website/Science/300074_a_301403]
-
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite. Locul său de articulare este dublu, pe de o parte în zona velară și pe de alta la nivelul labial. Simbolul său fonetic este . Consoana este sonoră și nu are o pereche surdă. În limba română nu există o literă separată pentru acest sunet, el se notează cu litera U la fel ca
Consoană sonantă labiovelară () [Corola-website/Science/300074_a_301403]
-
fricative, africate, nazale, sonante și altele. Prin loc de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare. Tabelul de mai jos cuprinde consoanele Alfabetului Fonetic Internațional.
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
consoană sonoră și nu are o pereche surdă. Trebuie remarcat că deși litera "N" din limba română se citește în cele mai multe cazuri există și excepții, de care vorbitorii nativi nu sînt conștienți. Atunci cînd "n" este urmat de o consoană velară, în particular și , în loc de se pronunță consoana nazală velară . Astfel litera "n" din cuvintele "Ana" și "Anca" se pronunță în locuri complet diferite, alveolar în primul caz și velar în al doilea. Totuși varianta de "n" pronunțată depinde exclusiv de
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
remarcat că deși litera "N" din limba română se citește în cele mai multe cazuri există și excepții, de care vorbitorii nativi nu sînt conștienți. Atunci cînd "n" este urmat de o consoană velară, în particular și , în loc de se pronunță consoana nazală velară . Astfel litera "n" din cuvintele "Ana" și "Anca" se pronunță în locuri complet diferite, alveolar în primul caz și velar în al doilea. Totuși varianta de "n" pronunțată depinde exclusiv de sunetul care urmează și nu poate determina sensul cuvintelor
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
și alți diftongi: În transcrierea diftongilor există o diferență între Capidan și P. Atanasov, în sensul că acesta notează și semivocalele e̯ și o̯. Meglenoromâna are 26 consoane: În poziție finală de cuvânt, consoana /l/ primește o nuanță velară: "cał" „cal”, "crieł" „minte, gând”. Transcrierea consoanelor diferită de cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
O analiză fonetică va stabili totuși că sunetele inițiale din cuvintele amintite nu sînt identice, ele fiind articulate în locuri diferite pe calea vocală: "h" din "haină" este o consoană fricativă laringală notată "fonetic" , "h" din "heliu" este consoana fricativă velară , iar "h" din "hidră" este consoana fricativă palatală . Astfel de sunete care sînt diferite fonetic, dar identice fonemic, se numesc alofone. A se observa de asemenea că transcrierea sunetelor se face cu bare oblice atunci cînd se analizează perceperea lor
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
În fonetică, consoana oclusivă palatală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . În limba română apare ca un alofon al consoanei velare ɡ, care se "palatalizează" atunci cînd este urmată de una dintre vocalele și , variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere ghe și ghi se pronunță cu varianta palatală a acestei consoane. Trebuie totuși remarcat că
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
nu are efect semantic asupra cuvintelor. În exemplele următoare transcrierea este fonetică (indicată de parantezele pătrate) și nu fonemică: "ghem" , "neghină" , "unghi" . Într-o transcriere fonemică se impune folosirea unui singur simbol pentru ambele sunete: , , "unghi" , etc. Diferența dintre consoana velară și cea palatală constă în locul de articulare diferit: în articularea palatală partea mijlocie a limbii atinge palatul (partea tare a cerului gurii), în timp ce articularea velară se produce prin atingerea rădăcinii limbii atinge vălul palatului (partea moale). Perechea surdă a acestui
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
fonemică se impune folosirea unui singur simbol pentru ambele sunete: , , "unghi" , etc. Diferența dintre consoana velară și cea palatală constă în locul de articulare diferit: în articularea palatală partea mijlocie a limbii atinge palatul (partea tare a cerului gurii), în timp ce articularea velară se produce prin atingerea rădăcinii limbii atinge vălul palatului (partea moale). Perechea surdă a acestui sunet este consoana oclusivă palatală surdă .
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
prin sufixe, și de asemenea prin articole hotărâte sau nehotărâte. Din punctul de vedere al prozodiei, suedeza prezintă atât accent prozodic cât și aspecte tonale. Suedeza este foarte bogată în vocale și este de asemenea notabilă pentru existența consoanei fricative velare dorsopalatale surde, ce reprezintă un fonem forte variabil. Suedeza este o limbă indo-europeană și face parte din familia limbilor germanice de nord, cunoscute și sub denumirea de limbi scandinave. Din punct de vedere lingvistic, ea aparține ramurii estice a limbilor
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
specifice suedezei centrale în noua Biblie. Câteva schimbări importante a sunetelor în timpul perioadei suedezei moderne au fost reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră . Între secolele XIII și XX, existau unele comunități vorbitoare de suedeză în Estonia, în special în insule (de exemplu pe insulele Hiiumaa
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
sunetelor în timpul perioadei suedezei moderne au fost reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră . Între secolele XIII și XX, existau unele comunități vorbitoare de suedeză în Estonia, în special în insule (de exemplu pe insulele Hiiumaa, Vormsi, Ruhnu, cunoscute în suedeză ca "Dagö", "Ormsö" și respectiv
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră . Între secolele XIII și XX, existau unele comunități vorbitoare de suedeză în Estonia, în special în insule (de exemplu pe insulele Hiiumaa, Vormsi, Ruhnu, cunoscute în suedeză ca "Dagö", "Ormsö" și respectiv "Runö") de-a lungul coastei Mării Baltice, comunități
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
în Asia Mică. Pare verosimilă ideea că ar fi vorba de colonia grecească din actuala Ischia, pe atunci "Pithekuses". Originea literei C pare să fie aceeași cu cea a literei G; etrusca nu făcea, se pare, diferența între consoanele oclusive velare surde și sonore (codice 1 și respectiv codice 2, în API), alfabetul etrusc a utilizat o a treia literă din alfabetul grec, Γ (gamma), pentru transcrierea consoanei codice 1, din limba etruscă. Unele nume de înrudire ne sunt cunoscute mulțumită inscripțiilor aflate în
Limba etruscă () [Corola-website/Science/327327_a_328656]
-
vocalic al arabei constă numai din trei foneme (/i/, /u/ și / a/), aceasta influențează vocalele franceze în următoarele moduri: /R/ se poate realiza ca [ʁ] (fricativă uvulară sonoră), [ʀ] (vibrantă uvulară), [r] (vibrantă alveolară), [ɾ] (bătută alveolară) sau [x] (fricativă velară surdă), în funcție de poziția consoanei și de factori sociologici (vârsta, sexul, mediul social al vorbitorului). Împrumuturi există în franceza din Magreb din mai multe limbi, unele pe tot teritoriul, altele numai în anumite țări. Printre acestea sunt și cuvinte care au
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
eficiente strategii evolutive. Se fac cercetări cu privire la proprietățile și posibilele utilizări ale proteinei fibroase din mucusul Myxinilor, mai ales ca o alternativă regenerabilă la produse sintetice, în prezent fabricate din petroleum. Myxinii respiră absorbind apă în faringele lor, după camera velară. Apa ajunge la branhiile interne, în număr de 5-10 perechi (depinde de specie) Ochiul Myxinilor, care nu are nici cristalin, nici mușchi extraoculari. Are trei nervi cranieni motori (III, IV, VI). Ochiul lor este semnificativ pentru evoluția ochilor complecși. Nu
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]