406 matches
-
care colaboram, o revistuță de trei lei, dar care publica reportaj. Ăsta era marele ei merit. N-am înțeles niciodată dacă oamenii ăștia care publică reportaj o fac pentru că genul într-adevăr are cititori sau e doar vanitate de foști veleitari literari eșuați. Aveam un reportaj despre un ceaprazar. Parcă v-am mai spus despre el. Îl cunoscusem, chiar îl înregistrasem mai demult, înainte să mă îmbolnăvesc, și omul mi se păruse absolut fascinant. Să-l public era un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mentalitate în acest domeniu devine un imperativ, deși inerția instituțională, dublată adesea de comoditatea individuală sunt frâne inerente. Oricum, dacă vrem cu adevărat o evoluție pe toate palierele învățământului, nu e suficientă o declarație de intenție ministerială sau vreun discurs veleitar al unei personalități mediatice. în stadiul actual în care se află sistemul, un proiect de reformă nu are nicio șansă de reușită dacă nu este, mai întâi, adoptat, asimilat, resimțit ca necesar de comunitatea educativă, dacă nu se produce o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
albe pentru eliberarea lui Marian Munteanu. Ei, cine a ieșit atunci din casă, după mineri, are de ce să fie mândru... CĂ Piața Universității fusese cam mondenă pentru gustul meu, deși am fost destul de des acolo... Și cu tot felul de veleitari care se voiau la microfon. Sigur că a fost bine, ca un exercițiu de libertate. Dar cei care au ieșit după mineri, când se știa care este riscul, au reprezentat nucleul din care a por‑ nit Alianța Civică și, după
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pentru preluarea controlului și, eventual, a conducerii țării. Se lansa, astfel, concurența pentru succesiune. Au fost promovate, în sediul Comitetului Central, unde se încerca menținerea structurii comuniste, de la sediu până la numele unor persoane, din care nu lipseau o parte dintre "veleitarii" bine cunoscuți în acele timpuri: Constantin Dăscălescu, sau Ilie Verdeț. Era foarte dificil să reușească o astfel de tentativă, în mediul viciat al totalitarismului familiei Ceaușescu. În acele condiții, s-a detașat o inițiativă parțial ruptă, diferită de cele strict
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Symposion, în care urma să mi se publice o altă poezie, din aceeași fază de tranziție: aveam deci pretenții. Premergând acestea, și încă în spiritul existenței mele anacronice de la Aiud, m-am împrietenit, la începutul etapei clujene, cu doi liceeni - veleitari în ale condeiului ca și mine - care locuiau nu departe de casa noastră, și ei fii de avocați: de primul, ca să mi aduc aminte numele lui, ar trebui să constrâng memoria să-mi reconstituie în ochi placa de marmoră de pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
poate și pentru că una dintre ideile lui s-a înfipt adânc în memorie: Când ești fericit, nu prea ești conștient de ceea ce te înconjoară. Faptul de a fi conștient reprezintă nefericirea". 65 Oare cum mai pot fi azi spulberate tendințele veleitare? Cineva care ar avea abilitatea pătrunderii mai adânci în substanța vieții ar spune că încă sunt soluții. Prin pilde, parabole, apelul la sentințe și maxime celebre, povești cu tâlc. Nu prea cred în asemenea posibilități pentru că veleitarii, și cam toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
azi spulberate tendințele veleitare? Cineva care ar avea abilitatea pătrunderii mai adânci în substanța vieții ar spune că încă sunt soluții. Prin pilde, parabole, apelul la sentințe și maxime celebre, povești cu tâlc. Nu prea cred în asemenea posibilități pentru că veleitarii, și cam toți cei care au afinități cu ambițiile prostești, sunt o "subspecie morală și culturală", cu alte cuvinte oamenii aceștia sunt "sub" în mai toate privințele. Dacă am lua politicienii și am continua cu semidocții sau cu cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cum să se prindă de un sol sărac orice formă de cultură? Scara valorilor, formată în timp, este zdruncinată din toate părțile, nu-și mai poate ține echilibrul, încât cel care încearcă s-o urce riscă repede căderea. În schimb veleitarii și toate speciile înrudite cu ei profită cu orice prilej de scara care nu urcă cu adevărat, e cea care asigură stabilitatea numai până la o joasă înălțime și mai ales este cea care nu se clintește când impostura se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
estetice ale poeziei politice. În reviste, rareori se aduc în discuție diversitatea și valoarea poeziei politice de astăzi, iar cărți de critică în această direcție aproape că nu apar. Până și antologiile pe teme politice sunt invadate de mulțimea "producțiilor" veleitarilor, pentru că mai totdeauna sunt întocmite și prefațate en passant, de oameni care nu depășesc nivelul unor comentatori ocazionali. Un fenomen ce ține de sociologia artei trebuie adus numaidecât în prim-plan: există prea mulți autori care, scriind à la Bolintineanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să fie emulați și totodată, spre a se prevala de ele în continuare, în promovarea intereselor naționale; neavând motive de complexare, să fie mândri de ele și să le ducă ei mai departe, în cât mai bune condiții. Sufocați de veleitarii zilei de foiala lor zgomotoasă și deșartă și față de politica de negare și spălare a creierelor, deși nemini licet, nu am ezitat deloc, să luăm atitudine față de "sloganurile la modă" confuze și derutante ale noilor veniți, cu aerele lor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
au „aplicat” cu fervoare comandamentele de tip bolșevic, potrivnice tradiției și valorilor românești. Un Mihail Sadoveanu (Mitrea Cocoră, un P. Dumitriu, un T. Popovici și, parțial, Eugen Barbu sau Marin Preda, deoarece „nocivii”, spunea Manolescu, nu au fost impostorii și veleitarii momentului, ci scriitorii de talent! (Pentru o simplă comparație, În aceeași perioadă, stalinistă, În Polonia, Iwaszkiewicz, un Sadoveanu polonez, scrie Maica Ioana a Îngerilor!Ă. Și În cazul „celor doi”, Titus Popovici și P. Dumitriu - acesta din urmă, În opurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sponsorizării!Ă; iar aceste tone de producție literară, neselectate de o critică ezitantă și improvizată - criticii de mare prestigiu absentând de la post! -, nu fac decât să mărească confuzia criteriilor și valorilor. Câmp favorabil, cum o spuneam, pentru ambițioși, noii oportuniști, veleitari, impostori etc.! Ar fi fost o prostie și o pierdere de timp, dar și de prestigiu, să mă amestec În această problemă a „falselor ierarhii de valori!”. Nu e treaba mea și apoi ar fi apărut ca o prestație pro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
problemei, o sub-specie a ei, care afirmă că nu a existat, În această jumătate de secol de care vorbim, sub comunism, o reală „rezistență prin cultură”! Această afirmație se Înglobează iute În cele afirmate de „noii oportuniști” sau de „noii veleitari”, grăbiți să se instaleze pe scaunele pe care le consideră goale, dar rimează și cu un mai vechi reflex intelectual românesc - și nu numai! - de auto-depreciere, de simț autocritic excesiv și fals, de exercițiu al unei autoironii ce se transformă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
criteriile - cum se Întâmplă cu ofensiva acerbă care durează de vreo două decenii și ale căror origini se află la Paris, În grupul Monicăi Lovinescu, cu Întreg siajul ei de la București, În frunte, Încă o dată, cu dl Grigurcu sau cu veleitarul literar G. Liiceanu - și se afirmă o directă injoncțiune a moralei În creația vie și reală a mai multor decenii. Au fost „condamnați” În trecut și un Maiorescu sau Eminescu pentru „moralitate discutabilă”, sigur din alte puncte de vedere; azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
familială) m-au pus în contact cu o lume diversă, surprinzătoare, cu contraste ce mi s-au dezvăluit pe parcurs, uneori abia după ce m-am ciocnit de ele: oameni integri, cu calități remarcabile, și secături cu năravuri dezgustătoare; talentați și veleitari; consecvenți și marionete; moderați și abuzivi; loiali și ipocriți; zeloși și rezervați; sinceri și vicleni; îndrăzneți și fricoși; calmi și anxioși; robaci și superficiali; onești și „învîrtiți”, generoși și egoiști etc. Am asistat la „evenimente”, dar și la mulțime de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
niște babe”, „la fel ca acum 15 ani”. S-au făcut diverse presupuneri. Părerea generală e că autorii (dacă într adevăr sînt mai mulți) nu pot fi decît unii din cei cărora li s-a refuzat colaborarea. întotdeauna, de pe margine, veleitarii cred că publicația ar putea deveni „dinamică și eficientă” doar prin apariția textelor lor. Vom ști cine sînt peste douătrei săptămîni, cînd ne vor bate la ușă, aducîndu-ne prețioasa lor „marfă”, convinși că scrisoarea (vulgară, insultătoare) și-a făcut efectul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
studii incomplete sau superficiale) îl depășește pe cel al „muncitorilor intelectuali” ar trebui să îngrijoreze, nu să încînte. Toți oploșiții pe la sindicate, cooperație, biblioteci, case de creație își justifică „activitatea” editînd culegeri cu (dacă socotesc „producția” pe țară) sute de veleitari. Inutil să mai adaug că „poezia” frizerilor, croitorilor, plutonierilor majori e omagială, cu „sentimente alese” pentru partid, pentru „Tovarășul” și „Tovarășa”. *Nu o dată, Carmen se comportă ca „une petite aguicheuse”, adică provocator, șocant, mai ales sub aspect verbal. Badineriile, picanteriile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dă bine” să semneze, de pildă, Eugen Simion, dar nu la asta se reduce scopul „Ateneului”! Ulterior, incapabil să se țină de propria regulă, G. a făcut loc, nu o dată, recurgînd la justificări puerile, care-i trădau interesele, unor simpli veleitari. Afectați mai puțin de atari „manevre”, Sp. și A. s-au prefăcut mereu că nu le văd. Acum, călcat dureros pe coadă, ultimul înțelege, în sfîrșit, că trebuie să protesteze: „Uite, bătrîne - îmi zice - «numele importante» pe care mi le
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai puțin - are „cîteva descoperiri în domeniul cunoașterii” și „soluții simple ca oul lui Columb”! Vrea să-mi fac timp să-l ascult. I-am spus că deocamdată mi-e imposibil: pregătesc numărul 12 etc. Doamne, ce de-a megalomani, veleitari și infatuați trebuie să suport ca redactor! *Sp. Îmi „suflă” că a fost „prelucrată” conducerilor locale situația creată la Brașov, duminică 15 noiembrie, ziua alegerilor municipale, cînd grupuri de muncitori de la mai multe fabrici au fuzionat într-un convoi care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intelectuale și nici dovezi incontestabile de talent. Existența și numărul lor depind, în mai mult de un caz, și de «abilitatea» celui ce dorește musai să le scoată. Sînt autori cu 10, 15 cărți care nu-mi inspiră nici o considerație - veleitari, inși de o mediocritate abundentă, grafomani -, în schimb nume de articleri, eseiști sau recenzenți îmi impun respect prin finețea ori știința lor. Multa paucis!” I-am dat exemple și dintr-o categorie și din alta. *Ghiță Neagu m-a condus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu o dorință înfocată și cu o energie de necrezut investită în plecare, singura noastră ieșire din situația de atunci. Acest gen de energie poate de asemenea să zdrobească viața celor care au trăit vreme de ani întregi cu speranța veleitară într-o ipotetică plecare. Am cunoscut oameni care s-au împotmolit în această formă de rezistență incertă, așteptarea plecării. De aceea îmi este greu să vorbesc de experiența noastră personală fără s-o leg în linii mari de ceea ce au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
culminant”, cercetările ulterioare nefăcând decât să „redescopere” ceea ce fusese deja o dată „spus”, poate cu alte mijloace și cu o altă „psihologie”. „Totul a fost spus, totul a fost descris!”, fraza, pe care o invocă nu puțini sceptici ai artelor sau veleitari care nu-și găsesc vocația, exprimă un adevăr, deși, În același timp, ea este falsă și, ca o suveică Într-un război de țesut forme și culori, această aserțiune devine falsă când Își serbează triumful, realitatea, și iute devine „adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unui nume nou, dar foarte puțini au fost cei care, ca și Maiorescu sau Lovinescu, au „insistat” asupra unei anumite persoane „pescuite” cu răbdare, cu spirit de abnegație și cu un extraordinar fler, din „masa” mereu uriașă și colcăitoare a veleitarilor; nu rareori, acești „descoperitori” de noi valori au Întâmpinat ridicolul, protestele și uneori chiar procesele În justiție și, aproape Întotdeauna, ingratitudinea celor lansați!... Eu am asistat la un asemenea, rar, fenomen de lansare a unei noi, necunoscute valori, la Gazeta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am oferit-o eu la România literară, În anul 1970, nebucurându-se, după câte știu, de nici un favor al conducerii presei literare centraleă, o astfel de „lansare” a unuia sau a mai multor tineri necunoscuți, Într-o mare de ambițioși, veleitari și oportuniști literari sau Într-un câmp literar În care unii scriitori consacrați, de valoare mediocră, Însă cu „nume răsunătoare”, păzeau cu strășnicie porțile lumii literare, atenți mai ales nu să se strecoare falsele valori veșnic numeroase și ambițioase În jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de la Neuilly, ținut În imobilul fastuos al milionarului Mămăligă, originar de pe undeva de lângă Lugoj, căsătorit cu o amabilă franțuzoaică, psiholog și... rișisimă! La acest cenaclu, au venit ani În șir, dacă nu decenii, personalități române artistice, literare, ca și unii veleitari, medici, arhitecți, ingineri; aici i-am cunoscut pe Cioran, Mircea Eliade, Horia Stamatu, sculptorul Ion Vlad, din „vechea emigrație”, nemaivorbind de „nou-veniții” de la sfârșitul deceniului șapte, când te puteai strecura prin sita vămilor ceaușiste. Aici tronau „senatorii de drept”, soții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]