114 matches
-
vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare sângele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide orchideea, ced ne sunt acele Indii Mările creole unde bântuia piratul Kidd? Consimțind o plecăciune insulelor biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
savura, În mod limpede, rolul de cerber Înfricoșător. Am zîmbit, la rîndu-mi, În sinea mea. Acum nu mai aveam nici cea mai mică Îndoială a cui era mutra drăcușorului de pe ciocănelul de la ușă. 10 Isaac Îmi aruncă pe umeri două velințe subțiri și Îmi Întinse o cană cu o combinație aburindă ce mirosea a ciocolată fierbinte cu vișinată. — Îmi spuneați de Carax... — Prea multe nu-s de spus. Primul pe care l-am auzit pomenindu-l pe Carax a fost Toni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și vizitat la Caterina nostra... În Chitul acela, cu rânjet lucitor, încape cât într-un siloz pentru colectat cereale: fote vrâstate cu florile câmpului, cămăși de borangic galben, ca aurul, ștergare de in, lungi de să înconjuri ograda cu ele, velințe de lână vopsită în zeamă de coajă de stejar și în fiertură de lemn roșu de arin... Profetul cerceta cu ochii mijiți și un chimir bătut în mărgele multicolore, care nu se mai găsesc, de când plecară de la noi, din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la el permanent. Și nu ar fi prima dată când umple de plumbi măruntaiele cuiva... Înainte de plecarea către aeroport, Vladimir se bărbieri, își lustrui pantofii cu peria de încălțăminte pe care o așeză cu grijă la locul ei, rândui civilizat velințele de pe patul larg, își luă paltonul de pe umeraș și maleta-diplomat din dulăpașul în care se țin bidoanele de lichid pentru curățenie, printre care o ascunsese grijuliu. În văzul unui buldog de la recepție, ce avea niște ochi de broască, și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șoptit dorințe în urechi ca ea să le poată duce de cealaltă parte a luminii, unde spiritele strămoșilor aveau să-i primească cu drag sufletul, care acum se putea odihni în pulbere, scăpat de suferință. Au învelit-o într-o velință de lână nealbită și au pus în jurul ei ierburi frumos mirositoare, apoi au îngropat-o la poalele copacului celui mare unde femeile se adunau să vadă răsăritul lunii. Iacob a săpat mormântul în timp ce Laban a stat și s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-aș fi întors din lumea morților. Niciodată n-a mai ridicat apoi mâna asupra mea. A început să-mi placă să scot firul strălucitor din norii amestecați de lână și să-l transform în haine pentru familia mea, în velințe și în materiale numai bune de vândut. A început să-mi placă să-mi las mintea să umble în timp ce mâinile își vedeau de treaba lor precisă. Chiar și la bătrânețe, când firul pe care îl torceam nu mai era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Să ne salvăm, Sinistrate! Încet, prin ploaia tristă... un piept curbat de tuse... cu sânge în batistă. Pe după colț se duse." Dădură un colț. - Ce-i aici? se miră el. 351 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Scormonea, pe sub niște velințe, după icoana făcătoare de minuni. Și, doar în chiloți, cu icoana făcătoare de minuni pe genunchi și cu pachetul de Snagov după ea, se instala în vârful patului și se asmuțea singură să ghicească, plină de cochetărie, în icoană. - Bună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că aici nu se poate vorbi, spuse ea cu șiretenie. Dogarul clătină capul neîncrezător, apoi îi făcu loc. - Poftim. Intrară. Femeia roti ochii împrejur. Casa sclipea de curățenie. Lucrurile stăteau așezate la locul lor fiecare și pereții erau îmbrăcați în velințe grele, colorate. Ici-colo atârnau fotografii înrămate cu scoici și la răsărit, sub icoană, ardea o candelă de sticlă roșie, abia pîlpund. Mirosea a gutui ținute la căldură, și pe patul înalt, acoperit cu o cergă aspră, dormeau doi motani, care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cu o mână și-a așezat o șuviță de păr, și sânii ascuțiți s-au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse velințe scumpe și moi. În fiecare colț ardea câte o lampă albastră de porțelan, tivită cu nichel pe margini. Lăutarii își scoseseră pălăriile soioase și se așezaseră într-un colț. Bozoncea a destupat sticlele aduse și s-au așezat la masă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
romani 252. La huțuli, după naștere, moașa ("baba") îi dă mamei "holercă" (rachiu) fiartă cu unt de oaie, apoi o așază jos, pe podea, pe fân sau pe pământ. Pentru a vesti nașterea unui copil, pe prispă se așternea o velință, iar în fereastră se punea o carafă cu must de sfeclă. Pentru a dezlega casa de toate făcăturile, moașa deznoda toate lucrurile pe care le găsea în gospodărie.253 Pentru a-l feri de deochi, moașa își face cruce, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Valhalla... și lăsând un interesant testament liric: Face-m-aș o frunză-n vânt, Pîn' la ea s-ajung să-i cânt Doina mea, doină de dor Și în brațele-i să mor. Și să mă-ngroape-n zăvoi, Sub velința cea de foi, Nimeni a nu mă jeli Decât apele de Jii. ANTON C. BACALBAȘA, PAUL BUJOR Socialistul Anton C. Balcalbașa (1865-1899) s-a risipit în "mofturi" ubu-ești, într-un spirit de enormitate, cu care înțelegea să mistifice pe burghezi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
le duce. Aceasta-i dă tărie În lupte aspre Acesta este chipul Anei noastreă» Deși fiecare clipă e numărată, tovarășa Ana găsește, totuși, vreme să se aplece deasupra copăii În care doarme un copil bălai, să-l acopere cu o velință veche și să rostească o vorbă prietenească menită să descrețească frunțile Încordate. (Ă). Prin zăbrele al maestrului A. Toma, Înfruntă suferințele la care e supus, hotărârea lui de a nu se lăsa prins În plasa dușmanului, de a-și apăra
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe axioma corelației, să reconstituie un pleziozaurus sau un pterodactil antediluvian, Dvs. pornind de la premize juste ați scos la suprafață adevărate revelațiuni etnografice. La fel se încondeiau ouăle, cojoacele și păpușile de cârpă; la fel se înfloreau ștergarele, maramele și velințele; la fel cusăturile, covoarele și lăicerele; la fel se încrustau fluierele, cavalele și toiegele; la fel se alcătuiau uneltele rudimentare de muncă, la fel se clădesc casele și se urzesc satele. După conformația craniilor, după avântul tineresc înnăscut al inimilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]