135 matches
-
bea pastila. A rămas răsucit, uitându-se la fotoliile de piele albă care se pot roti și lăsa pe spate. La covorul alb. La măsuțele de arțar cu ochi de pasăre, atât de lăcuite încât par ude. La canapelele de velur alb aliniate lângă pereții cabinei. La pernuțele asortate. La revistele Călătorul de elită, mari cât un poster de film, cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
te-ai Întors aici? Nici eu nu știu prea bine, am răspuns. Hainele lui erau oarecum diferite de cele În care Îl văzusem prima oară. Avea părul și barba lăsate să crească În dezordine, purta o pereche de pantaloni din velur ce păreau lipicioși la atingere și o canadiană cu niște pete care parcă formau o hartă. Avea un aer mai degrabă de alpinist decât de vagabond bețiv. — Mi s-a spus să mă Întâlnesc cu tine și să-ți ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lui Henry pe un ton cântat. Presupuse că bărbatul care stătea în fața lui, cu spatele la ea, avea în jur de patruzeci de ani. Deși afară era o vreme de vară timpurie, el purta o cămașă bleu deschis și o jachetă din velur de culoare oliv, cu petice la coate. Părul de un blond spălăcit — șaten deschis, de fapt, acum că se uită mai bine — era zbârlit atât cât trebuie și îi ajungea până la guler, căzându-i ușor peste urechi. Chiar înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de acolo. Evident, dr. Fensler era un geniu. De-abia așteptam să-l întâlnesc. Eram sigură că la el nu ține cu asigurarea medicală. La vreo zece minute după ce am ajuns, o soră medicală frumușică, îmbrăcată în ținută sport din velur alb, m-a condus în sala de tratamente. Era ceva nou: nu tu canapea veche, din piele, nu tu cărți de psihanaliză pe rafturi, doar o lumină puternică și un șezlong înalt, exact ca alea de pe marginea piscinei de la hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întoarse spre valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Sunt convinsă. În timp ce Ben și Jemima stau la masă și discută, în general despre muncă, trebuie menționat că Sophie și Lisa s-au îmbrăcat. Ambele poartă rochii negre din lycra aproape identice, cizme înalte până la genunchi (ale Sophiei sunt din velur, iar ale Lisei din piele), și au niște gentuțe Chanel negre, pe umăr. Sophie poartă o haină de piele neagră cu guler de blană, iar Lisa o pelerină. Acesta constituie echipamentul lor de șoc - adică hainele pe care le poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și un tricou alb - care arată minunat - dar apoi mă gândesc că dacă încearcă să mă seducă, pantalonii nu sunt tocmai sexy. În cele din urmă, mă hotărăsc pentru un tricou alb și o fustă scurtă cafenie evazată jos din velur. Velur, știu, știu, trebuie să fiu nebună să vin cu velur la Los Angeles. Chiar dacă aici e așa de cald, până la urmă, e cea mai nouă achiziție a mea și o ador, ador senzualitatea velurului moale ca untul. Da. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un tricou alb - care arată minunat - dar apoi mă gândesc că dacă încearcă să mă seducă, pantalonii nu sunt tocmai sexy. În cele din urmă, mă hotărăsc pentru un tricou alb și o fustă scurtă cafenie evazată jos din velur. Velur, știu, știu, trebuie să fiu nebună să vin cu velur la Los Angeles. Chiar dacă aici e așa de cald, până la urmă, e cea mai nouă achiziție a mea și o ador, ador senzualitatea velurului moale ca untul. Da. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că dacă încearcă să mă seducă, pantalonii nu sunt tocmai sexy. În cele din urmă, mă hotărăsc pentru un tricou alb și o fustă scurtă cafenie evazată jos din velur. Velur, știu, știu, trebuie să fiu nebună să vin cu velur la Los Angeles. Chiar dacă aici e așa de cald, până la urmă, e cea mai nouă achiziție a mea și o ador, ador senzualitatea velurului moale ca untul. Da. Mă uit în oglindă. Asta e. Perfect. Îmi pun niște cercei scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
scurtă cafenie evazată jos din velur. Velur, știu, știu, trebuie să fiu nebună să vin cu velur la Los Angeles. Chiar dacă aici e așa de cald, până la urmă, e cea mai nouă achiziție a mea și o ador, ador senzualitatea velurului moale ca untul. Da. Mă uit în oglindă. Asta e. Perfect. Îmi pun niște cercei scurți de argint și-mi strecor picioarele în niște pantofi sport complet albi. De ocazie, sexy, perfect. Poate că prin osmoză, s-a lipit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
stă treaba cu Ramona și simțise că ar putea fi un aliat. — Și zici că nu stai departe? Chiar după colț, iubire. Hai să ne plimbăm, n-are nici un rost să stăm aici. Ramona se înfășură în haina neagră de velur, cândva la modă, și tremură ostentativ. — Știi... De fapt, nu sunt interesat de... știi tu... de fapt... — Cauți companie. Înțeleg, iubire, nu trebuie să te rușinezi. Lăsând în urmă bulevardul din fața stației de metrou, Bull și Ramona plecară împreună cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
într-un proces de schimbare, sau așa ar trebui să fie. Am un metru optzeci și nouăzeci de kilograme. Arăt ca un malagambist, cu haină largă și nădragi din piele de șarpe, cu șosetele de culoare deschisă și pantofi din velur negru, părul de o nuanță imprecisă, pieptănat peste cap, cu fața buboasă și solzoasă, o față de șarpe gras, capabil de supunere spontană, de revoltă spontană. Și mai ce? Și tu ești în aceeași situație, frate, soră, legat de vreme, îmbătrânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de plastic a scaunului ca într-o înfiorare născută din atingerea unei membrane mucilaginoase sângerânde. Când atinse volanul, păru să-i recunoască greu structura. În torpedou, sub tabloul de bord deformat, era o mănușă de damă, o mănușă prăfuită din velur. Reușea oare actrița, așezată în mașină, cu fața acoperită cu machiajul morții, să vizualizeze victima reală, aceea rănită în accidentul care zdrobise mașina - o gospodină francofilă de periferie, poate, sau o stewardesă de la Air France? Îi mima oare din instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
când în când în lături cu o mână plină de cicatrice. Lângă el, așezat pe capota din față a mașinii, era Seagrave. Părul blond îi era legat nod în creștetul capului și purta deasupra jeanșilor o geacă de drum, din velur, pentru femei. Sub puloverul roșu pe gât, un sutien bine umplut forma contururile a doi sâni mari. Fața lui Seagrave era deja machiată să semene cu aceea a actriței, rimelul și fardul întunecându-i pielea palidă. Masca imaculată a feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o cu totul altă expresie a feței. Devenise pașnică, surâzătoare. Ținându-și mâinile În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac doar cei a căror vizită nu e niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
auzul Întrebării formulate atât de răspicat, asistenta plecă vinovată privirea. Grațian fu gata să dea un răspuns, dar renunță de teamă că ar putea compromite prin ușurătate munca de o săptămână a distinsului profesor. Arăta bine cu bascul său de velur tras pe o sprânceană. Unii Îl asemuiau cu Francisc I, alții cu un florentin din filmul Agonie și extaz. Instalat confortabil În spatele acestor aparențe măgulitoare, Toader Baștină juca dezinvolt cartea modestiei, care suplinea și regatul și opera. La un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rochia pe care tocmai ți-ai cusut-o, se grăbi el să adauge. Ar da prestanță evenimentului... Pot veni așa cum sunt acum, la urma urmei, căci nici tu nu vei fi În frac. Cred că nu. Asta Înseamnă: pantaloni de velur, adică ăștia pe care Îi porți acum, pulovărul Daniel Echter, nou, dar dégriffé, iar În picioare o pereche de Trapper's aproape noi. Plus o cămașă potrivită. Și cam atât. Cam second hand. Și mie Îmi ceri ținută ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
colesterolul, leucocitele sau eritrocitele. Plutesc În sânge sau sunt lipite de pereții arterelor ca niște afișe În metrou pe care nici dracu nu le mai citește. Fata se așeză pe o treaptă, se ghemui În blezărul ei vișină putredă de velur și Începu să plângă Încet, abia auzit, În așteptarea unor mângâieri tandre care nu Întârziară să vină. Se strângeau În brațe și Își spuneau că va fi bine și aici, odată, cândva, pentru toți. La fel le spune și dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la ore fixe ca să urineze, ținut strâns de zgardă ca să nu-și dea drumul pe scări, cum s-ar fi putut Întâmpla dacă n-ar fi văzut și simțit coapsele calde ale Eleonorei eliberate brusc din chingile Mustangului ei de velur negru, pâlpâind În Întuneric ca o amforă de fildeș. Se mai auzi șuieratul stins al unui fermoar, un țipăt scurt apoi, urmat de un balans insesizabil al mansardei. Ca Într-un cutremur de mică intensitate pe scara Richter cu epicentrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nicolici... Rar își descleșta Țaca gurița să mărturisească despre toate putorile, că nu le băga, neapărat, direct în viteza a IV-a. Ploile de împreunare i le stricară însă clămpănitul unui clopot, agitat cu bruschețe, de undeva din adâncurile de velur ale casei, ca de pe platforma unui tramvai cu cai. Dangăt de clopot, însoțit de o voce tăioasă, ce ar fi putut trece cu greu drept una de muiere, joasă, ușor răgușită și melodioasă, o bună voce de jazz. - Gabi Gabrielito
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la o cină, dar nici că-mi trebuia mai mult, pentru că și eu ardeam de nerăbdare să merg acasă cu cumpărăturile și să le încerc din nou. Eram sus, pe platforma unde dorm, încercând o fustă lungă, pe șolduri, din velur, crăpată până la jumătatea coapsei și o vestă micuță, mătăsoasă, destul de strânsă pe corp, când se auzi telefonul, al cărui sunet strident îl bruia, în mod enervant, pe Johnny Cash. În momente ca acestea îmi doream să-mi fi instalat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-am închipuit că sunt în sufrageria lui Stacey, purtând întâi unul, apoi altul dintre costumele și jachetele mele. Am scos un pulover bleumarin închis, un costum negru cu dungulițe gri subțiri, un costum negru simplu, un sacou vechi de velur bej și o jachetă maro de tweed. Am ezitat o clipă sau două în privința smochingului, apucându-l apoi într-un acces de entuziasm și am zâmbit imaginându-mi cum aș arăta eu la cravată neagră, alături de o Stacey sclipitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cine e Harry Dunkel. Singurul cu care am să dau mâna astăzi este Harry Brightman. L-am găsit în camera lui de lucru de la etaj, așezat la biroul mare de mahon și purtând o convorbire telefonică. Purta un sacou de velur violet, îmi amintesc, cu o batistă de mătase multicoloră care îi țâșnea din buzunarul de la piept, din stânga. Batistuța era ca o floare tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trieabă, a zumzăit piticul. Asta nu era bine. După cum spunea Husserl, lumea obiectivă e dată simțurilor noastre și orice subiect interpretează informațiile după propriul său cod de Înțelegere. De pildă, unii nu suportă să-i calci pe pantofii albaștri de velur, alții să le furi bricheta ori să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip prietenos, am un cod compus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu suportă să-i calci pe pantofii albaștri de velur, alții să le furi bricheta ori să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip prietenos, am un cod compus dintr-o propoziție: nu-mi atinge vodca! Poți s-o privești, poți s-o comanzi ori să arăți cu degetul spre ea, dar din momentul În care Începem să ne facem
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]