511 matches
-
zeului ce ghida spiritele morților în lumea de dincolo. Acesta este supranumit „Zeul Ținutului Sfânt” și al lui "Khentamentiu" (un zeu precedent lui Anubis). Deoarece egiptenii credeau că Valea morților se află spre vest, aceștia îl denumeau și „Regele Vestului”. Venerarea lui Anubis pare a exista din cele mai vechi timpuri ale Egiptului Antic, fiind posibil chiar mai veche decât cea a lui Osiris - acest fapt fiind confirmat de asocierea sa cu Ochiul lui Horus și de către textele inscripționate în mormântul
Anubis () [Corola-website/Science/297861_a_299190]
-
acestea numărându-se și baia publică (termala). Pe lângă rolul de a recupera soldații răniți, baia era și loc de socializare, relaxare și, nu în ultimul rând, de curățare. S-au găsit dovezi că baia era și un loc sacru, de venerare a zeilor. Metodele terapeutice aplicate suferinzilor nu diferă de unele terapii din zilele noastre: consumarea de cantități mari de apă în timp ce corpul este supus unei încălziri (azi sauna sau hammam), aplicarea de apă caldă pe zonele în suferință (azi dușurile
Fizioterapie () [Corola-website/Science/316662_a_317991]
-
suveranul, conducătorul suprem, de aceea liderul musulman trebuie să guverneze în baza legii islamice. Referindu-se la relația dintre Dumnezeu și creație, Qutb distinge două atribute specifice fiecărei entități, astfel: „Crezul islamic postulează că există ʹuluhiyya (divinitate) și ʻubudiyya (adorație, venerare). Cea dintâi este proprie lui Dumnezeu și numai lui, iar cea de pe urmă este caracteristică creației sale, implicit oamenilor, a căror viață este tributară implicațiilor și consecințelor unicității lui Dumnezeu (tawḥīd). ” (Khatab apud Qutb: 2006 A, pag 23) Din caracterul
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
și rugăciunilor către Dumnezeu este vremea ("kairos") rugăciunii de la miezul nopții. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viața înșelăciunii întunericului către vața care este, după spusele lui Hristos, liberă li luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi." (Isaia 9:1." Starea generală a acestei slujbe este una de pocăință
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
este înfățișat uneori ca Orfeu, cu lira și înconjurat de animale (Fig. 5). Motivul principal al acestor împrumuturi din pictura murală romană este susținerea monoteismului de către erou, evidentă pentru Clemens Alexandrinul și Eusebiu în atașamentul pentru Apollo și în refuzul venerării lui Dionysos, dar sunt invocate în afară de aceasta puterea sa de a domoli natura (după tipul Bunului Păstor), precum și cântul ca simbol al mesajului lui Hristos. Coborârea în infern este văzută pe deasupra ca analogie a coborârii Mântuitorului în limb. În pofida acestor
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
nesiguranță la gândul de a-și ține bunurile de valoare în casă, prin urmare, îl roagă pe stareț să le depoziteze la mănăstire. Wat-ul depozitează documente și artefacte cu semnificație istorică, precum și numeroase reprezentări a lui Buddha, folosite pentru venerarea publică sau ca obiecte de meditație. Călătorii pot fi găzduiți peste noapte la mănăstiri, mai ales când vin la diverse festivaluri; copiii trimiși la școală la Bangkok le pot folosi pe post de cămine, dat fiind că părinții lor fac
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
Edessa conține urmele trupului lui Iisus Hristos și pete de sânge ce ar corespunde unei răni laterale. Până în secolul al XII-lea, în Occident nu s-a știut aproape nimic despre giulgiu. În schimb, în Răsărit, evlavia pentru pânzele înfășurării, venerarea pentru marama și închinarea la Chipul Domnului erau mijloace și căi de verificare a credinței, mai ales după Sinodul al VII-lea Ecumenic (787). În anul 1172, Amonis, regele Ierusalimului, însoțit de cronicarul Wilhelm de Tyr, sosește la Curtea Bizanțului
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
-lea și răspândite în toată lumea se aseamănă cu chipul imprimat pe giulgiu. În secolul al XIV-lea, giulgiul a fost expus în mai multe rânduri, dar nu în mod continuu deoarece, în 1370, episcopul de Troyes, Henri de Poitiers interzice venerarea imaginii, susținând că este un fals și că Evangheliile nu pomenesc existența unui astfel de obiect. Succesorul lui de Poitiers, episcopul Pierre d'Arcis, susține același lucru într-o scrisoare din 1389 către antipapa Clement al VII-lea, menționând chiar
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
episcopul Pierre d'Arcis, susține același lucru într-o scrisoare din 1389 către antipapa Clement al VII-lea, menționând chiar și numele artistului care pretinde că a realizat giulgiul. Totuși Clement al VII-lea încurajează, în 1390, pelerinajele în scopul venerării giulgiului și aceasta pentru obținerea de venituri prin vânzare de indulgente. În 1418, Humbert de Villersexel, conte de la Roche, lord de Saint-Hippolyte-sur-Doubs, muta giulgiul în castelul sau de la Montfort, Doubs, pentru a-l proteja împotriva hoților. După moartea contelui, soția
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
este orientat conform direcțiilor cardinale și este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil a fost introdus în timpul construcției. Au fost propuse noi teorii referitoare la originea și scopul piramidelor de la Giza... Observații astronomice... Locuri de venerare.. Structuri geometrice construite de o civilizație demult dispărută... Chiar și teorii legate de extratereștri au fost propuse, fără dovezi clare... Dar dovezile istorice și științifice copleșitoare sprijină în continuare concluzia că Marea Piramidă, ca și alte mici piramide din regiune
Marea Piramidă din Giza () [Corola-website/Science/325962_a_327291]
-
altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Tertullian considera că venerarea stindardelor de către soldați echivala cu un cult religios. Romanii în general, au reușit să să încorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un latar ridicat
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cât și de conținut, în multe cazuri fiind implicate religia și politicul ce se manifestau în acel spațiu geografic și în acea perioadă istorică. Numeroase sculpturi ne-au rămas din cadrul culturilor antice mediterane, India, China, America de Sud, Africa. Respingerea conceptului de venerare a unui "chip cioplit" ("vițelul de aur") din perioada lui Moise reprezintă un moment crucial în istoria sculpturii. Interdicția venerării imaginilor a fost preluată și de alte religii ca: iudaismul, zoroastrismul, budismul timpuriu și creștinismul timpuriu și de asemenea, islamul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
în acea perioadă istorică. Numeroase sculpturi ne-au rămas din cadrul culturilor antice mediterane, India, China, America de Sud, Africa. Respingerea conceptului de venerare a unui "chip cioplit" ("vițelul de aur") din perioada lui Moise reprezintă un moment crucial în istoria sculpturii. Interdicția venerării imaginilor a fost preluată și de alte religii ca: iudaismul, zoroastrismul, budismul timpuriu și creștinismul timpuriu și de asemenea, islamul, religii care restricționează sau chiar interzic utilizarea reprezentărilor antropomorfe. Ulterior, creștinismul (mai ales catolicismul, dar în niciun caz cultele protestante
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
mai ales catolicismul, dar în niciun caz cultele protestante și neoprotestante) cultivă reprezentările scupturale (statuete) cu imaginea lui Hristos sau a Fecioarei, iar în cazul budismului putem discuta de o multitudine de statui ale lui Buddha devenite adevărate locuri de venerare. Perioada de început a istoriei sculpturii poate fi considerată paleoliticul superior (între 30.000 și 10.000 î.Hr., magdalenian). Nu se cunosc opere de artă anteriore acestei epoci. Dacă de la omul de Neanderthal nu au rămas vestigii, în schimb Homo
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
principala temă a acestei arte este prezentat distorsionat, viziunea artistică bucurându-se de o mare libertate. Picasso, marele geniu al secolului la XX-lea, s-a inspirat din acesta artă atunci când a pus bazele cubismului. Arta indiană era centrată pe venerarea lui Buddha și a triadei Brahma-Shiva-Vișnu, religiile hiduistă, budistă și jainistă oferind cu generozitate teme sculptorilor. Din epicul și tradițiile acestor religii sunt reprezentate personaje și scene. Începuturile sculpturii indiene datează din epoca dinastiei Maurya. Perioada Gupta (secolele IV-VI
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
asociază cu vreo credință, și ai cărei membri își trăiesc viața responsabil”. Credință a fost descrisă pe larg pentru prima data in lucrarea "The Satanic Bible". Din punct de vedere istoric, unii oameni și unele comunități au fost asociate cu venerarea lui Satan, sau caracterizați ca fiind devotați faptelor pe care el le săvârșește. Răspândirea preponderenta a acestor grupuri în culturile europene este corelata cu importanță și sensul conceptului de Satan în creștinism. În noaptea dintre 30 aprilie și 1 mai
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
biserica și reprezentanții ei ne-au dat cel mai rău exemplu.” Pentru Machiavelli religia era doar o simplă unealtă, utilă unui conducător dornic de a manipula opinia publică. Scriind în 1776 despre romanii antici, Edward Gibbon spunea: „Diferitele moduri de venerare preponderente în lumea romană erau considerate de către popor ca fiind la fel de adevărate; de către filozof ca fiind la fel de false; și de către magistrat ca fiind la fel de utile.” Deismul a devenit proeminent în secolele 17 șî 18, în timpul iluminismului, în special în Regatul
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
mistere ale vieții lui Isus și ale Sf. Maria. poate fi și un șirag de mărgele folosit de credincioși pentru a ține evidența rugăciunilor rostite. De-a lungul secolelor, rozariul a fost promovat de mai mulți papi ca parte a venerării Fecioarei Maria. Secvența rugăciunilor este "Tatăl nostru", "Ave Maria" repetată de zece ori, , urmată uneori de . Fiecare secvență este cunoscută ca o decadă. Cinci astfel de decade sunt rostite după ce s-a început cu "Crezul Apostolilor" și cinci rugăciuni inițiale. Rugăciunea
Rozariu () [Corola-website/Science/322994_a_324323]
-
În expansiunea spre est a cavalerilor-călugări teutoni, aceștia își consolidează poziția militară prin construirea de cetăți în ținuturile cucerite. Astfel, între anii 1270 - 1300, pe malul Nogatului (un afluent al râului Vistula), apare și cetatea Marienburg, în cadrul venerării Sf. Fecioare Maria (atunci cea mai mare clădire din Europa medievală construită din cărămidă). În prezent are numele Malbork. În timp ce ordinul cavalerilor teutoni realizează succese în Europa spre est, suferă înfrângeri mari în "Țara Sfântă". Astfel cade cetatea Montfort în
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
ul sau shinto (神道) este religia tradițională a Japoniei și o fostă religie de stat a acestei țări. Fiind o religie politeistă, implică venerarea unor zei numiți "kami" (神). Mulți "kami" sunt divinități locale și pot reprezenta spirite sau genii ale unor anumite zone geografice, însă există și unii zei care personifică monumente sau procese naturale majore: de exemplu, Amaterasu, zeița soarelui , sau Muntele
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
care au adus cu ele ritualuri agricole și ceremonii șamanice. Câțiva savanți postulează că șintoismul, așa cum este el înțeles astăzi, nici măcar nu a existat în acea perioadă și că în acel context istoric era vorba mai degrabă de o simplă "venerare de kami". Primele ceremonii religioase se țineau afară în păduri sau lângă pietre sacre ("Iwakura"). Nu exista nici o reprezentare a zeilor kami pentru că ei erau considerați puri, fără formă. După răspândirea budismului în secolul al VI-lea, s-a transmis
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
proclama că linia imperială era descendentă din însăși zeița soarelui. O altă scriere japoneză antică, "Nihon Shoki" ("Cronicile Japoniei", 720) prezintă mai obiectiv concepțiile în legătură cu urmașii zeiței Amaterasu. Chiar și înainte de apariția budismului și fuziunea cu elementele acestuia, ritualurile necesare venerării de kami au împrumuntat elemente specifice taoismului și confucianismului. Deși în timpul expansiunii budiste în Asia de Est Japonia era zdruncinată de războaie și neînțelegeri între clanuri, venerarea zeilor kami și învățăturile lui Buddha au coexistat în religia șintoistă. De fapt
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
Amaterasu. Chiar și înainte de apariția budismului și fuziunea cu elementele acestuia, ritualurile necesare venerării de kami au împrumuntat elemente specifice taoismului și confucianismului. Deși în timpul expansiunii budiste în Asia de Est Japonia era zdruncinată de războaie și neînțelegeri între clanuri, venerarea zeilor kami și învățăturile lui Buddha au coexistat în religia șintoistă. De fapt, acest sincretism dintre budism și șintoism (神仏習合, "shinbutsushūgō") urma să devină principala caracteristică a structurii religioase dezvoltate în Japonia. Introducerea scrisului în secolul al V-lea și
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
Dumnezeu"). Conform definițiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea. Maria a fost denumită de aceea "noua Evă". Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze. Principala sărbătoare a Mariei
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
i-a vestit că fără să cunoască bărbat, va da naștere unui fiu, care va fi Mesia așteptat de popor. Încrederea în Dumnezeu și modestia Mariei sunt trăsături scoase în evidență în Evanghelia după Luca și au stat la baza venerării Mariei în mediile creștine de mai târziu. Cu ocazia prezentării pruncului Iisus în templul din Ierusalim, bătrânul Simeon i-a proorocit Mariei suferințele pe care le va trăi (). Doar evanghelia lui Ioan o menționează pe Maria în mod expres ca
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]