604 matches
-
de alta, sar pentru fieștecare, că așa-i românu milos și gata să te ajute la nevoie. Toți ăștia dă nu știe decît să zică bună ziua și te lasă-n drum ca p-un stîlp nu ie oameni e niște venetici țmi se face frică vorbele astea nu le-a spus ea la Întîmplare a țintit bine nu mă iartă pînă nu capitulez total pînă nu mă simte definitiv În burta ei silindu-mă să mă bălăcesc În zemurile ei scîrboase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de parcă am investit de-a lungul secolelor tot ce ne Înconjoară cu puteri magice Întreaga noastră conștiință e contaminată de această gîndire arhaică primitivă poate am avut o copilărie mai crudă și mai Întîrziată decît) — ...cum i-a lăsat pe veneticii ăia să intre cu buldozăru În Sfînta biserică și sta acolo neputincioși cu mîinile goale parcă aștepta să se facă o minune. țpoate că realitatea În care am crescut ne-a Îngenunchiat sau poate noi am fost mai slabi decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
demult s-a dezvoltat transformându-se într-un mic orășel. După câteva decenii însă, filoanele au secat și deschiderea altor băi nu mai era rentabilă. Imediat după revoluție, minele s-au închis de tot iar oamenii au rămas pe drumuri. Veneticii s-au dus înapoi, acolo de unde au venit, iar aici au mai rămas doar localnicii. Acum câțiva ani, au apărut cei de la Pinforest și s-au apucat de exploatarea lemnului. Au concesionat pădurile și au început să taie. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vrut să mergi acolo. Chiar tu povesteai că s-a făcut foc când a aflat de faptul că ai urcat pe munte împreună cu Pohoață. Nici Vasilică nu mi-a spus nimic. Nici el nu-i de aici. Olteanul e un venetic, n-are de unde să știe. La fel ca și mine. Exact, la fel ca și tine. Asta-i o conspirație. Străinilor nu le spuneți nimic și îi lăsați la voia întâmplării. Dacă au noroc, foarte bine, dacă nu... Muntele trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nenorocirea s-a întâmplat... Nu știu cine i-a dat drumul și cred că nici nu mai contează în clipa aceasta. Eu stăteam cu ochii pe străinii ce veneau aici, de ei mi-era teamă. Se pare însă că nu un venetic e de vină, ci unul dintre ai noștri. Năpasta a lovit de acolo de unde nu ne așteptam. Oricum, omul e mort de mult. Așa se întâmplă întotdeauna, cel ce o sloboade este devorat primul, își plătește scump lăcomia. Vocea bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ajunseseră aceștia să sape tocmai acolo? Din câte își amintea, pe Muntele Rău nu urca nimeni, era protejat de legenda care îi ținea departe pe localnici. Din punctul acesta de vedere, lucrurile stăteau bine, însă ce te faci cu veneticii? Cei care nu erau din partea locului și nu erau la curent cu superstițiile, ori pur și simplu, nu credeau în ele. Chiar el fusese unul dintre aceștia. Atât Ileana cât și Calistrat se străduiseră din răsputeri să-l convingă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
secui, deși românii singuri erau mai numeroși decât toți ceilalți luați împreună. încă din anul 1437 când între unguri, sași și secui s-a încheiat înțelegerea numită „Unio trium nationum”, Unirea celor trei națiuni, românii au fost excluși, fiind declarați venetici, tolerați și lipsiți de „națio”, de origine nobilă. în baza acestei înțelegeri, românii au fost marginalizați, excluși de la funcții, umiliți și batjocoriți, transformați în robi pe moșiile nobililor. în secolul al XVIII-lea când începe să se dezvolte conștiința națională
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-au schimbat oamenii, atât cei din Lunca cât și foștii răzeși din satele vecine. Trăiescă în legături mai strânse. Se căsătorescă între ei, se mai ajută unii pe alții în cadrul activităților comune, în cadrul comunei Filipeni. Nu mai exist cuvântul venetică pe care răzeșii îl aruncau în ochii celor din Luncă - până târziu. Comuna are acum un dispensar uman și un dispensar veterinar, are 2 școli - una de patru ani și una de 8 ani cu 14 săli de clasă, de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ferm identitatea, părăsesc Mesopotamia și se stabilesc în Canaan, pământul făgăduit de Dumnezeul lor unic și universal. Pentru aceste trei popoare, viața omului este bunul cel mai de preț; pentru ei, toți oamenii sunt egali îcu excepția sclavilor și a „veneticilor”); sărăcia e un blestem; lumea trebuie domesticită, îmbunătățită, reclădită din temelii, în așteptarea unui Mântuitor care va veni să schimbe legile. Pentru prima oară, viitorul omului pe Pământ este conceput ca putând - și trebuind - să fie mai bun decât trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de o zecime din populație: cetățeni îcu excepția femeilor), străini, venetici... -, elenii nu-s altceva decât niște naționaliști la scară mai mică. De aici și scandalul apariției unui Antiphon în plin secolul lui Pericle! Fidel logicii sale bazate pe opoziția natură-cultură, Antiphon face apel la bunul-simț și subliniază că diferențele stabilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vorbite, a locului de baștină sau a ascendenței sale ipotetice. După el, natura ne arată egalitatea absolută a tuturor: nevoile sunt aceleași pentru bărbat și pentru femeie, pentru cel bogat și cel sărac, pentru grec sau dalmat, pentru cetățean și venetic, pentru filosof și hamal. înfierând pasiunea grecilor pentru marile familii și pentru virtuțile transmise prin sânge, adversar al noțiunii de stirpe aleasă, Antiphon invocă foamea și setea, nevoia de adăpost și de securitate, care sunt aceleași pentru toți. Opțiunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se dezvolte într-un singur corp cunoscut ca fragil, debil și bolnăvicios... Departe de așternuturile moi garnisite cu femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
două spectacole, ambele fiind răsplătite cu ovații și multe aplauze din partea publicului spectator. Nu numai români au fost prezenți în sală, ci și foarte mulți kiwioți de sorginte anglo-saxonă, maori băștinași, chinezi emigranți și alți spectatori aparținând mai multor nații venetice. După fiecare reprezentație foaierul sălii de teatru a fost invadat de spectatori, iar actorii au fost asaltați cu întrebări, felicitări, flori și cu aparatele de filmat și fotografiat. Pentru o oră și douăzeci de minute, publicul românesc s-a simțit
O PIESA DE TEATRU ROMANEASCA FACE VALURI IN NOUA ZEELANDA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364300_a_365629]
-
crucii. Cum am venit acasă cu gând la re-ntregire Refuz să retrăiesc o nouă amăgire Când am venit în țară ne sufoca teroarea Că marile puteri ne-au injectat tumoarea De cancer, să ajungem un popor fără glie În secret veneticii primesc cetățenie. De s-o trezi poporul feriți-vă, tâlhari! Prea mult ne-ați sărăcit, vă spânzurăm, samsari! PLAIURI OLTENEȘTI Reculeg din amintiri Cântece de haiducie Țara-i plină de străini Olteni de mai sunt o mie Câmpuri pline de
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
Câmpuri pline de scaieți Se întind spre nesfârșit Satu-i plin de târgoveți Cerul s-a rostogolit Nostalgii dintr-un trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni Nu mai bubuie din flinte Cete de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste câmpuri în neștire Vezi căsoaie de nomazi Construiesc, ce nesimțire, Și-n pădurile de
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
Inocan & Co. Capo dei tutti capi de la „Chinezu” era Florin Ciorcilă, poreclit și „Tăticu", campion modial la lupte greco-romane, avându-l ca locotenent pe fratele său Tache, student la drept. În general barul era mai mult pentru „circuit închis sportiv”... veneticii neîncumetându-se să intre... mai ales când vedeau că mai toate mesele ocupate de malaci plin de mușchi... Pe la geamurile barului, asemănătoare unui acvariu, erau mereu prezente fetițe naive de liceu - unele în uniformă de școală - care admirau „leșinate" sportivii
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
mai voia oase. Servea cu vecinii, care-l admirau, copănele, ficăței, Câte-un vin gusta când eram la chef cu amicii mei. L-am pus șef de pază la o porcărie: să fie cinstit... Să nu fure; aveam milă pentu venetic, câine pripășit. La o sărbătoare, unde avea-n pază mesele întinse, Potaiamă privi-ncruntat, nu mă cunoștea și-mi zise: - N-ai voie! Este rezervat pentru persoane distinse, Așa-mi cere ștabul și, fără rușine, nemernicul râse. L-am privit în
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]
-
lucru bine făcut? Se întrezăresc perspective îmbucurătoare constatate tocmai acolo unde te așteptai mai puțin. Șanțul colmatat care a prilejuit inundații repetate într-o comună din Sud-ul țării a fost desfundat prin acțiunea solidară a populației în care primarul venetic dar „membru” a rămas ca de obicei indiferent. Aviz tuturor comunelor care sunt conduse de primari aduși din mari orașe pe criterii politice și nu au habar de preocupările obiceiurile și cutumele vieții sătenilor. Alegeți întotdeauna cel mai bun gospodar
VALENTIN VOICILĂ EROUL REVOLUŢIEI LA ARAD de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363271_a_364600]
-
provincie romană. Noi vom pieri toți în lupte, de femei își vor bate joc, le vor necinsti, pe copii îi vor pregăti ca soldați în alte lupte, pe bărbați îi vor duce la Roma ca sclavi, iar aici vor stăpânii veneticii aduși de el din toate provinciile romane: hoții, borfașii, criminalii, violatorii și toți nechemații din imperiu.> Când povestea el, se strângeau toți bolnavii din spital pe lângă el și ascultau numai ochi și urechi la balivernele lui. Povestea cu lux de
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
unde se adăpostește tainica naștere a popoarelor. Nașterea poporului român nu a fost rodul unei combinații «in vitro» după alchimii romane, și nici nu s-a făcut după vre-o rețetă de cocteiluri migratoare, după cum încearcă să ne învețe unii venetici. Pământul ereditar al românilor a fost dintotdeauna cel pe care l-au avut ancestorii noștri, certificați de memoria istoriei scrise sau vorbite, iar dreptul asupra acestui pământ nu este unul tranzitoriu și nu poate fi uzurpat nici măcar după ce a fost
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
o Țară și un grai, adică, dintr-o Țară-mamă și un Tată-grai... Este normal oare, că un John Onoje din Siera Leone africană cunoaște istoria noastră adevărată mai bine ca baștinașii? Nu! Iar noi? Ce facem noi? Noi „aparținem tuturor veneticilor, ca națiune, numai nouă înșine, nu, și-am lăsat acest blestem peste noi ca o voluptate”, scrie Maria Diana Popescu de la revista „Agero” Stuttgart. Oare n-are dreptate? Este normal ceea ce se petrece în româniile noastre la capitolul pro-unire? Conform
ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRŞIT DE RĂBDARE? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362429_a_363758]
-
nu odată, de situații dificile, chiar dacă muncesc cinstit și sunt pesoane demne de respect... Britanicii se plâng ca vin emigranții aici ca să „smântânescă” beneficii de la stat, dar culmea, este demonstrabil (statistic!) că est-europenii cer cele mai puține beneficii față de alți venetici, precum africanii și asiaticii. Sunt milioane de africani și asiatici (și mai nou au învățat și britanicii!) de speța cea joasă, care trăiesc din ajutorul social, alocații pentru copii, chirie plătită de către stat și fac copii pe bandă rulantă... Poți
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
nu uita nici o dată să-l evoce și pe Justinian Marina, fostul patriarh despre care eu aveam o cu totul altă părere, uneori simțindu-l cum se abținea de la vreun gest de supărare pe dezaprobarea cu care eu marcam păcătoșeniile veneticului impus de comuniști, dar atrăgându-mi atenția că acela era ierarhul care-l crescuse și pe care îl slujise nemijlocit. Ne-am contrazis pe tema meritelor celui bine cunoscut ca patriarhul roșu, bolșevizat. Prea Fericirea Sa pleda pentru meritul patriarhului
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
în acest sens: "Sunt român, român îmi zice,/ Și străbuni-mi sunt români, / Sunt român unde m-aș duce,/ Pân' și-n țara de păgâni." Iată, în timp ce unii nu se știu români, deși îs (sau ascund asta iepurește, de frica veneticului dominator), poetul declamă curajos, prin vocea condeiului său, fără niciun complex, numele ce-l poartă Țara-Mamă a Neamului căruia Ionel Căpiță îi aparține. Cu durere și cu "dangăt de dor" însă, căci Țara nu-i este și leagănul Timpului Său
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]