272 matches
-
Kaltwasser în introducerea acestui volum (vezi și Dahl, 1971). Aceste tensiuni - care, în ultimă instanță, reflectă diferențele dintre democrația înțeleasă ca suveranitate populară și cea percepută ca pluralism instituționalizat - reprezintă punctul central al analizei care urmează. 7.1 Criza democrației venezuelene și ascensiunea chavismului Relația contradictorie dintre chavism și democrație poate fi înțeleasă numai dacă fenomenul populist este analizat în contextul în care a apărut - mai precis, cel al crizei profunde a regimului democratic venezuelean, al prăbușirii unui sistem de partid
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care urmează. 7.1 Criza democrației venezuelene și ascensiunea chavismului Relația contradictorie dintre chavism și democrație poate fi înțeleasă numai dacă fenomenul populist este analizat în contextul în care a apărut - mai precis, cel al crizei profunde a regimului democratic venezuelean, al prăbușirii unui sistem de partid care l-a susținut și al unei puternice reacții negative a populației față de o serie de încercări eșuate și zadarnice de liberalizare a unei economii bazate pe redevențele încasate de la companii petroliere controlate de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
negative a populației față de o serie de încercări eșuate și zadarnice de liberalizare a unei economii bazate pe redevențele încasate de la companii petroliere controlate de stat. În vreme ce majoritatea țărilor latino-americane au experimentat tranziții spre democrație în anii 1980, regimul democratic venezuelean funcționa din 1958, și până la începutul anilor 1990 a fost considerat de mulți drept una dintre cele mai stabile și mai consolidate democrații din regiune (Peeler, 1992). Decăderea progresivă acestui regimului după 1989 este una dintre marile enigme politice ale
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cele mai stabile și mai consolidate democrații din regiune (Peeler, 1992). Decăderea progresivă acestui regimului după 1989 este una dintre marile enigme politice ale Americii Latine și a avut o influență puternică asupra caracterului anti-sistem, stângist al variantei de populism venezuelean în timpul lui Chávez. Această experiență face dificilă catalogarea cazului venezuelean. Venezuela reprezintă în mod clar un exemplu de populism la putere, lăsând așadar loc pentru potențiale efecte mai profunde asupra democrației decât într-o țară în care acest fenomen nu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1992). Decăderea progresivă acestui regimului după 1989 este una dintre marile enigme politice ale Americii Latine și a avut o influență puternică asupra caracterului anti-sistem, stângist al variantei de populism venezuelean în timpul lui Chávez. Această experiență face dificilă catalogarea cazului venezuelean. Venezuela reprezintă în mod clar un exemplu de populism la putere, lăsând așadar loc pentru potențiale efecte mai profunde asupra democrației decât într-o țară în care acest fenomen nu este decât o forță de opoziție (vezi ipotezele 1 și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Cu toate acestea, la începutul anilor 1990, trecea printr-o criză, iar semnele decăderii erau evidente. Prin urmare, deși catalogarea regimului ca neconsolidat în anii 1990 probabil ar induce în eroare (conform ipotezei 7), adâncirea crizei a făcut ca democrația venezueleană să fie expusă efectelor populismului mai mult decât am putea estima folosind ipoteza 6, pentru cazul unui regim democratic complet consolidat. Într-adevăr, ascensiunea chavismului a făcut ca regimul democratic de după 1958 din Venezuela să fie înlăturat și înlocuit cu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pliază perfect pe o mișcare populistă care întrece și atacă establishmentul dinspre stânga spectrului politic. Totuși, la fel ca toate mișcările populiste, chavismul era eclectic și destul de prost definit din punct de vedere ideologic, întrucât amesteca puternicele curente ale naționalismului venezuelean, sau a celui "bolivarian", caracteristic anumitor regiuni, cu influențe marxiste care au devenit mai pronunțate în decursul guvernării lui Chávez. Mișcarea a pornit de la un mic grup clandestin cunoscut sub numele de Mișcarea Revoluționară Bolivariană (MBR 200), înființat în 1983
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au devenit mai pronunțate în decursul guvernării lui Chávez. Mișcarea a pornit de la un mic grup clandestin cunoscut sub numele de Mișcarea Revoluționară Bolivariană (MBR 200), înființat în 1983, de către Chávez împreună cu alți ofițeri de rang inferior din cadrul forțelor armate venezuelene, pe fondul unei crize economice tot mai adânci provocate de datorii care spulbera iluziile prosperității permanente, născute după creșterea prețului petrolului în anii 1970. MBR 200 a preluat simbolurile lui Simon Bolívar și ale altor personalități naționaliste ale secolului al
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poziție critică față de sistemul bipartid tot mai corupt al țării și față de inegalitățile socio-economice permise în context democratic. Cospiratorii militari au dezvoltat relații cu mai multe partide mici radicale de stânga și și-au înăsprit opoziția față de regim pe măsură ce democrația venezueleană intra în criză la finalul anilor 1980. Chávez și aliații săi au fost profund dezamăgiți mai ales de momentul în care armata a fost solicitată să reprime o serie de revolte urbane de amploare cunoscute sub numele de Caracazo, care
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
conservator COPEI să câștige fiecare alegere prezidențială din Venezuela democratică de după 1958. Rata abținerilor la vot a crescut spectaculos (Hellinger, 2003: 45; Maingón și Patruyo, 1996: 101), în timp ce atitudinea de identificafre cu un anume partid a scăzut dramatic. Procentul de venezueleni care pretindeau că sunt membri sau susținători ai unui partid a coborât de la 48,7% în 1973 la 32,4% în 1990 și la numai 22% în 1994 (Molina Vega și Pérez Baralt, 1996: 224). Până la mijlocul anilor 1990, un
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sau susținători ai unui partid a coborât de la 48,7% în 1973 la 32,4% în 1990 și la numai 22% în 1994 (Molina Vega și Pérez Baralt, 1996: 224). Până la mijlocul anilor 1990, un procent uimitor de 91% dintre venezueleni și-au exprimat neîncrederea în partidele politice (Luengo D. și Ponce D., 1996: 70), în timp ce doar 30% s-au declarat mulțumiți de mersul democratic al țării (Latinobarómetro, 1998: 6). Nemulțumirea provenea, în parte, de la caracteristicile sistemului bipartid. AD și COPEI
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1960 (Crisp, 2000: 175). Efectele politice ale acestui declin economic au fost amplificate de doi factori foarte importanți care au favorizat ridicarea unui personaj populist, doritor să fure victoria partidelor tradiționale, în special unul cu orientare de stânga. Mai întâi, venezuelenii au perceput țara, într-un număr copleșitor, ca fiind bogată datorită resurselor de petrol. Astfel, ei i-au găsit vinovați pe reprezentanții establishmentului politic pentru orice greutăți îndurate, considerându-i corupți și proști administratori ai economiei. Studiile au arătat, de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un număr copleșitor, ca fiind bogată datorită resurselor de petrol. Astfel, ei i-au găsit vinovați pe reprezentanții establishmentului politic pentru orice greutăți îndurate, considerându-i corupți și proști administratori ai economiei. Studiile au arătat, de exemplu, că 94% dintre venezueleni erau de acord cu afirmația că " Dacă Venezuela ar fi corect administrată și corupția eliminată, ar fi bani de ajuns pentru toată lumea, ba chiar și peste nevoile curente" (Romero, 1997: 21). În al doilea rând, greutățile economice erau resimțite, în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de privilegii de alternative de stânga care promiteau să sprijine măsurile de redistribuire (vezi Ellner și Hellinger, 2003). Astfel de alternative au apărut în anii 1990, deoarece AD și COPEI și-au pierdut capacitatea de a-i integra pe cetățenii venezueleni în ordinea democratică, erodându-și constant dominația istorică a scenei electorale. Un partid de stânga cunoscut sub numele de Cauza Radicală (La Causa R) a preluat primăria din Caracas în 1992, apoi a făcut o încercare foarte serioasă de a prelua
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de posibili susținători. Deci participarea a fost și un scop, și un mijloc pentru chavism - o componentă integrală a democrației, concepută că suveranitate populară și ca un mecanism de construire a noi forme de putere a poporului. Sub regimul democratic venezuelean post-1958, participarea populară s-a produs, în primul rând, prin mobilizare electorală - care, așa cum a fost prezentat de devreme, a scăzut semnificativ până în anii 1990 - și prin forme semicorporatiste de reprezentare a intereselor de grup, care au legat asociațiile relativ
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care nu erau legate de partidele tradiționale, mai ales cele din mediul urban sărac, au contribuit la creșterea nivelului protestelor sociale în anii 1990 (López Maya, 2005). Mai simplu spus, în timp ce regimul democratic existent oferea formal dreptul de vot cetățenilor venezueleni, el a lăsat largi segmente ale populației la periferia sistemului politic, dezamăgite de opțiunile aflate la dispoziția lor pentru reprezentarea partinică și electorală și fără vreo posibilitate semnificativă de a participa la procesul de elaborare a politicilor publice. Chavismul a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
radicale, dând efectiv cetățenilor posibilitatea directă de implicare în reformarea ordinii constituționale. Un element fundamental al campaniei electorale din 1998 a lui Chávez a fost promisiunea de a convoca o adunare constituantă a cărei menire să fie reconfigurarea instituțiilor democratice venezuelene, iar proaspătul președinte s-a grăbit să susțină această făgăduință după ce a fost instalat în funcție. În discursul său inaugural din data de 2 februarie 1999, Chávez a emis primul decret, prin care comanda organizarea unui referendum popular consultativ pe
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Chile, Brazilia și Uruguay, unde partidele de stânga mai instituționalizate guvernau, dar asigurau un impuls mai slab pentru participarea celor de jos (vezi Handlin și Collier, 2011). Mai mult, dovezi bazate pe studii indică faptul că "asociațiile bolivariene mobilizează noi venezueleni, mai ales sectoare ale populației, cum ar fi femei și săraci, care au fost, în mod tradițional, excluse din politică" (Hawkins, 2010b: 54). Fără îndoială că CC-urile și alte forme de organizare populară a celor de jos nu au
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de stânga din America Latină și le-au depășit cu mult pe cele existente deja în Venezuela. Mai mult, această implicare la nivel local s-a transformat într-o chestiune și mai vădit partizană. După cum arată Handlin și Collier (2011), cetățenii venezueleni aveau o înclinație de patru ori mai mare de participare la întâlnirile partidului lui Chávez decât la întâlnirile organizate de toate celelalte partide la un loc și erau de aproape trei ori mai predispuși să participe în activități de campanie
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Chávez sau să se identifice cu partidul acestuia. În concluzie, pornind de la dimensiunea dahliană a participării sau a incluziunii democratice, marca populismului stângist a lui Chávez a dus în mod cert la progrese însemnate. Chávez a atras segmente ale societății venezuelene care se simțeau înstrăinate de sau excluse din regimul democratic existent, s-a adresat în mod direct sectoarelor marginalizate ale societății dând un sens mai larg conceptului de "popor", a mobilizat o nouă majoritate populară prin intermediul unor mijloace electorale și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
criză și discreditată a anilor 1990. Într-adevăr, la apogeul popularității sale la mijlocul anilor 2000, regimul Chávez a fost unul de succes în comparație cu alte democrații din America Latină. În sondajele de opinie la nivelul continentului realizate în 2005, de exemplu, cetățenii venezueleni au fost cei mai puțin înclinați, dintre toți respondenții din America Latină, să afirme că politica este prea complicată pentru a fi înțeleasă, s-au clasat pe locul doi (după uruguayeni) în ceea ce privește satisfacția cu privire la mersul regimului democratic din țara lor și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
regimului democratic din țara lor și au fost cei mai înclinați să considere regimul din țara lor ca fiind unul democratic (Latinobarómetro, 2005). Cert este că chavismul a făcut ca suveranitatea populară să aibă însemnătate pentru un mare număr de venezueleni. În același timp însă chavismul a încurajat concentrarea puterii, a sabotat mecanismul de control și echilibru și a făcut ca drepturile opoziției să fie tot mai șubrede. Totuși, Chávez nu a înăbușit cu totul forțele opoziției; el a lăsat competiția
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrației liberale din Venezuela era profund marcată de criza regimului democratic de după 1958 și în oportunitățile pe care aceasta le oferea pentru o mobilizare populistă anti-sistem și anti-establishment. Ideologiile colectiviste tipice naționalismului și socialismului care au fost asociate cu populismul venezuelean nu erau condiții nici necesare, nici suficiente pentru a da forță unei asemenea provocări; după cum arată Levitsky și Loxton în capitolul despre Peru, ideologia populistă care însoțește o agendă pro-piață poate fi la fel de periculoasă pentru democrație ca și cea asociată
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care a arătat puțin respect față de mecanismele de "control și echilibru" instituționale, inerente unui model de democrație liberală, și, în schimb, a susținut o mișcare radicală în direcția încurajării participării în politică. Dar, după cum tot Roberts arată, deteriorarea calității democrației venezuelene a început înainte de venirea lui Chávez la putere, și a fost îndeaproape legată de proasta gestionare a economiei naționale dependente de petrol de către actorii politici "democratici" tradiționali, adică AD și COPEI. Cu alte cuvinte, dacă Roberts are dreptate arătând că
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nivelurile subnaționale și naționale. În vreme ce eforturile lui Jean-Marie Le Pen de a crea un puternic bloc populist al dreptei radicale cu acoperire largă în spațiul UE, care ar putea juca un rol important în Parlamentul European, au eșuat lamentabil, președintele venezuelean Chávez a devenit un jucător regional serios în spațiul Americii Latine. Pe fondul celor mai mari prețuri ale petrolului din istorie, acesta s-a folosit de bunăstarea (relativă) pe care o avea pentru a-i răsplăti pe aliații din alte
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]