177 matches
-
adecvată. 2.1. Volumul sangvin Volumul sangvin total, care poartă numele de volemie, deține 8% din greutatea corporală iar plasma 4%. Volumul sangvin nu este repartizat uniform, 85% aflându-se înntr-un sistem de joasă presiune alcătuit din inimă, vene mari, venule, capilare și circulația pulmonară ce se constituie într-un rezervor de capacitate, iar restul de 15% în rezervorul de presiune reprezentat de aortă și artere. În repaus numai 54% din volumul sangvin este antrenat în circulație (volumul sangvin circulant); restul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
întoarcerea la cord prin sistemul venos. Din ventriculul stâng sângele este împins prin sistolă în aortă iar de aici se răspândește în toate ramurile acestei artere, ajunge apoi în capilare unde au loc schimburile gazoase și nutritive, trece apoi în venule, apoi în vene, iar prin venele cave ajunge în atriul drept. Din atriul drept, în cursul sistolei atriale, sângele ajunge în ventriculul drept, urmând să fie antrenat în mica circulație. Mica circulație sau circulația pulmonară: din ventriculul drept sângele este
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
ceea ce produce distensia venelor mari și implicit scăderea presiunii intravenoase, contribuind la aspirați sângelui spre cord. Coborârea diafragmului provoacă și creșterea presiunii intraabdominale, realizându-se împingerea sângelui spre inimă. c) Presiunea sângelui din capilare realizează o împingere a sângelui din venule spre venele mari. Tonusul capilar acționează doar atunci când este crescut. d) Forța gravitațională favorizează circulația spre inimă a sângelui doar pentru venele situate deasupra cordului, pentru cele situate dedesupt efectul fiind invers. e) Contracțiile musculaturii scheletice a membrelor împing sângele
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sângele din vene spre inimă, deoarece aceste vase au valvule ce nu permit decât circulația centripetă a sângelui. f) Pulsațiile arterelor satelite reprezintă un alt factor de împingere a sângelui spre cord. Presiunea sângelui este de 12-18 mm Hg în venule, 5,5 mm Hg în venele mari extratoracice și 4,6 mm Hg la deschiderea venelor cave în atriul drept (chiar 0 în clinostatism). Interdependența dintre viteza de circulație a sângelui, presiunea acestuia, rezistența și suprafața de secțiune vasculare este
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
a le menține sănătoase. Bioflavonoidele au tocmai proprietatea de a restabili flexibilitatea și elasticitatea colagenului din vasele sangvine și chiar de a restaura impermeabilitatea pereților vaselor sangvine. Majoritatea oamenilor descriu sistemul sangvin ca un ansamblu de țevi (artere, arteriole, vene, venule) legate la o pompă (inima). Nu este o definiție întru totul falsă, dar este incompletă. Transportul sângelui este important, dar el nu mai are nici o importanță dacă nutrimentele și oxigenul transportate nu ajung la celule și dacă deșeurile nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
alimente și se menține crescut timp de trei ore. Circulația intestinală este capabilă de un proces extins de autoreglare. La baza pliurilor arteriolele dau naștere unei bogate rețele capilare anastomotice care ajunge până la vârful vilozităților. Sângele capilar este colectat prin venule care se reunesc formând vene mezenterice, ca punct de plecare al venei porte, permițând ca mare parte din sângele încărcat cu substanțe absorbite la nivel intestinal să se îndrepte direct spre ficat (vezi cap. 9.1.). O circulație limfatică bogată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
cu rol în semnalizare de la locurile de producere la celulele țintă. Sistemul circulator este alcătuit din inimă și vase: artere ce primesc sângele pompat de ventricule, vene ce aduc sângele la atrii și capilare ce asigură legătura dintre arteriole și venule, precum și schimburile sanguino-tisulare (tab. 4). Ca sistem funcțional major al corpului uman, sistemul circulator este specializat pentru livrarea de substanțe către țesuturi și preluarea deșeurilor de la acestea. Dacă cele două procese ar avea loc numai prin difuzie, în special aportul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
steroidieni se opun acțiunii lor. Angiogeneza este stimulată de heparină și inhibată de protamină. Deschiderea vaselor colaterale se produce în decurs de minute iar creșterea vasculară are loc în interval de câteva zile (coronare). Proliferarea începe prin înmugurire la nivelul venulelor, cu disoluția membranei bazale și proliferarea celulelor endoteliale și continuă cu formarea chemotactică a unor extensii de tip cordon celular, urmată de plierea acestora în formă de tub și conectarea lor în anse de diferite lungimi. Uneori are loc și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
mm3 în miocard; 400-3000/mm3 în mușchi scheletic și piele), dar în general fiecare celulă se găsește la distanță maximă de 60-80 μm față de cel mai apropiat capilar. Mai multe capilare rezultă dintr-o metarteriolă și sunt colectate de o venulă, în multe țesuturi capilarele având aspect de rețea anastomotică. Peretele muscular al metarteriolei este discontinuu, iar la emergența unui capilar poate exista un inel muscular ce se comportă ca un sfincter precapilar (poartă de intrare). Venulele sunt vase mai largi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
prezente în pielea extremităților, tubul digestiv, plămân. In unele țesuturi (mușchi scheletic) nu sunt evidente căile de șunt, dar acest tip de circulație poate fi demonstrată, fiind numită șunt fiziologic. Cu alte cuvinte, sângele poate curge permanent din arteriolă spre venulă în perioadele de activitate metabolică redusă, când multe sfinctere precapilare sunt închise, reprezentând o sursă imediată de sânge în caz de necesitate. Circulația prin capilarele adevărate fiind subordonată necesităților metabolice tisulare, mai este numită și circulație nutritivă, în opoziție cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
frecvență mare (6-12/min). Umplerea diferită a capilarelor cu sânge a fost numită tonus capilar (stare de semidistensie permanentă a capilarului). Acesta suferă modificări pasive, în funcție de distensibilitatea peretelui capilar și este influențat de modificările de presiune și flux în metarteriole, venule, anastomoze arterio-venoase. Mecanismele nervoase de control al debitului în capilare includ reacții generale (eritem pudic, paloare, congestie după emoții) și reacții locale prin reflexul de axon. Hiperemia reactivă postischemică datorată ionilor de H+ se însoțește de creșterea permeabilității capilare. Mecanismele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
în acest sector (normal 60-70 % din volemie) fără mari creșteri de presiune. Rezistența la curgere în sectorul venos este mult mai mică decât în cel arterial, dar suficientă pentru a determina o cădere de presiune de la ~10 mm Hg în venule până aproape de zero (presiunea atmosferică) în atrii. 16. Circulația limfatică Sistemul limfatic este o cale derivată de drenaj a lichidului interstițial, care este în relație de schimb cu plasma la nivelul capilarelor sanguine, prin difuziune dar și în masă, conform
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
din urină trebuie să rămână la nivelul lichidului interstițial al zonei medulare. Aceasta se realizează cu ajutorul vasa recta, vase lungi, ce coboară de la limita între corticală și medulară și merg în paralel cu ansele. Aceste sunt atât arteriole cât și venule. Vasa recta ascendente sunt capilare fenestrate, iar cele descendente au un endoteliu continuu, cu proteine transportori pentru uree și aquaporine. Vasa recta mențin hipertonicitatea cu ajutorul unui mecanism numit schimb în contracurent. Electroliții și alți solviți, mai ales ureea, cere sunt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
diferențiere al limfocitelor ,,B”) - care migrează profund, formând în submucoasă nodulii limfoizi - care apar după naștere și care conțin limfocite ,,B”. Între dom și coroană și între foliculii limfoizi adiacenți, s-a mai identificat o structură limfoidă - epiteliul cubic al venulelor postcapilare - în care, se află limfocitele ,,T”. Țesutul limfoid intestinal are o semnificație dublă, în care: domul și parțial coroana - reprezintă echivalentul real al Bursei deoarece aici se diferențiază limfocitele ,,B”, în timp ce nodulii limfoizi din apendice și plăcile Peyer cât
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
Țesutul limfoid intestinal are o semnificație dublă, în care: domul și parțial coroana - reprezintă echivalentul real al Bursei deoarece aici se diferențiază limfocitele ,,B”, în timp ce nodulii limfoizi din apendice și plăcile Peyer cât și zonele timodependente din epiteliul cubic al venulelor poscapilare, formează organele limfoide periferice ale tubului digestiv. 2.2.2. Organe limfoide secundare(periferice): reprezintă sediul limfocitelor diferențiate și maturate în organele limfoide primare, considerate focare ale răspunsului imun. Sunt reprezentate de: ganglionii limfatici, pulpa albă splenică, structuri limfoide
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
sunt delimitate de țesut conjunctiv. În locul de întâlnire a doi sau trei lobuli hepatici se delimitează un spațiu denumit spațiu portobiliar (Kiernan) la nivelul căruia, înconjurate de țesut conjunctiv, se află trei structuri: o arteriolă (ram din artera hepatică), o venulă (provenind din vena portă) și un canal biliar. Aceste structuri formează împreună triada portală. Macroscopic, hepatocitul are formă poliedrică, dimensiuni variabile (20-30 μm) și se dispune în plăci sau cordoane celulare (cordoanele Remack) cu dispoziție radiară de la vena centrolobulară către
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
în care presiunea sistolică scade sub 50 mm Hg). Dacă insuficiența circulatorie se datorează descărcărilor crescute de catecolamine, vasoconstrictoarele accentuează ischemia, efectele cele mai grave fiind la nivelul pancreasului, rinichilor și ficatului. a) Simpatomimeticele. Noradrenalina (Levarterenol) provoacă constricția arteriolelor și venulelor, inducând astfel creșterea presiunii arteriale. Este utilizată în terapia șocului, dar numai a cazurilor selecționate, fiind contraindicată la pacienții suferinzi de aritmii, hipertiroidie, la femei însărcinate, sau care urmează tratamente cu digitalice sau chinidină. Adrenalina produce vasoconstricție cutanată, la nivelul
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
histopatologice: a. biopsia cutaneo-musculo-vasculară. Se practică pentru diagnosticul etiopatogenetic al arteritelor reumatismale, rickettsiene, în boli ale colagenului, în trombangeita obliterantă și în unele formațiuni tumorale (vasculare) la nivelul tegumentelor; b. biopsia din pulpa degetului, pentru studiul histopatologic al microcirculației (arteriole, venule, capilare și anastomoze arteriolo-venulare); c. modificări întâlnite în arterioscleroză: segmentul intermediar devine rigid, încurbat; venele dilatate, celule mioepiteliale rare cu nuclei în picnoză; d. modificări în trombangeita obliterantă: endarterită obliterantă preglomică, hiperplazia conjunctivă elastică; segmentul intermediar, scleros, rămâne larg deschis
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
la nivelul limitei sale proximale se practică o incizie transversală strict tegumentară, prin care se identifică ambii pediculi vasculo-nervoși, ce sunt disecați în proximal pentru a permite avansarea. Această disecție proximală nu trebuie să distrugă grăsimea perivasculară ce conține micile venule volare ce asigură drenajul lamboului. Zona donatoare a lamboului dacă este de mici dimensiuni poate fi lăsată la epitelizare secundară, sau poate fi grefată. O indicație particulară a lamboului O’Brien o constituie amputațiile distale ale policelui la care există
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
tub endoneural - suportul histologic al creșterii axonale. Nervii periferici au o vascularizație segmentară și regională. Vasele sangvine ale nervului sunt orientate longitudinal în epinerv și dau naștere unei rețele perineurale plexiforme. Sistemul microvascular endoneural este format din arteriole, capilare și venule. În ciuda numeroaselor anastomoze vasculare, fluxul sangvin este foarte sensibil la tensionarea longitudinală a trunchiului nervos. Alterarea conducerii nervoase survine la o elongare peste 6%, cu efecte dezastruoase asupra regenerării. Viabilitatea fibrelor depinde nu numai de nutriția asigurată de sistemul microvascular
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
între tractul digestiv și restul corpului. Unitatea funcțională a ficatului este reprezentată de lobulul hepatic sau, alternativ (după Rappaport), de acinul hepatic. Acesta din urmă este o structură tridimensională regulată, în care sângele curge printr-un ax central, format de venula portală terminală și arteriola hepatică terminală, ajungând în calea portă prin sinusoidele acinare și se drenează în câteva venule hepatice terminale situate la periferia acinului [1]. Clasicul lobul hexagonal Kiernan al ficatului și-a găsit echivalentul în mai recent descrisul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
de acinul hepatic. Acesta din urmă este o structură tridimensională regulată, în care sângele curge printr-un ax central, format de venula portală terminală și arteriola hepatică terminală, ajungând în calea portă prin sinusoidele acinare și se drenează în câteva venule hepatice terminale situate la periferia acinului [1]. Clasicul lobul hexagonal Kiernan al ficatului și-a găsit echivalentul în mai recent descrisul lobul secundar al lui Matsumoto, care este compus el însuși din șase până la opt lobuli primari. Pe când acinul este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
afectate contrar în domeniul țesutului conjunctiv. De aceea, leziunile gingivale timpurii pot reprezenta un țesut limfoid de trecere, măi degrabă decât un înfiltrat leucocitar, atâta timp cât în toate componentele tipice pentru asemenea țesuturi sunt prezente, incluzând variate tipuri de celule Ț, venule endoteliale înalte, celule care prezintă Ag, ca macrofagele activate și celulele cu interdigitații. În consecință, acumularea leucocitara în epiteliul joncțional și majoritatea țesutului conjunctiv din interiorul gingiei nu ar trebui să fie privit fără echivoc că prim pas spre gingivite
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
vorba de fenomenul de „marginație“ a leucocitelor, care nu este altceva decât o ancorare a lor la locul unde vor realiza ieșirea din vasul de sânge și migrarea lor ulterioară în țesutul afectat (inflamat, neoplaziat etc.). Ancorarea limfocitelor la endoteliul venulelor (homing, în literatura de limba engleză) nu se face la întâmplare, ci ține seama de două condiții esențiale: una care se referă la receptorii de pe suprafața limfocitelor, alta care se referă la unele molecule de adeziune prezente pe celulele endoteliului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sub numele generic de CAM = Cell Adhesion Molecules. Receptorii de tip CAM sunt exprimați atât pe suprafața limfocitelor (limfocite homing receptors), în care caz poată indicația L, precum găsim la L-Selection, cât și „la țărm“, adică pe suprafața celulelor endoteliului venulelor, caz în care înaintea numelui respectivei molecule de adeziune apare litera E (Endotelial Selection). S-a mai descris și o P-Selectina (Platelet-Selection), receptor exprimat pe suprafața trombocitelor, factor implicat în agregarea plachetară. În ciuda numelui, P-Selectina nu este exclusiv trombocitară, ci
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]