129 matches
-
terestre! Atât pe Terra cât și pe Venus, au existat cantități de bioxid de carbon comparabile într o epocă mai timpurie, dar, pe Pământ, bioxidul de carbon a fost captat în scoarță. Acidul sulfuric e important în interacțiunea dintre atmosfera venusiană și rocile de pe fața planetei; el este prezent într-o formă concentrată, în picăturile ce alcătuiesc straturile noroase, astfel existând cinci învelișuri de nori și ceață pe Venus. Lumina difuză a Soarelui, străbate toată grosimea norilor, ajungând și la suprafața
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
timp de “zi” și pe timp de “noapte”, la vârful norilor, temperaturile pe timpul nopții coboară până la 173°C, doar cu puțin deasupra temperaturii la care are loc lichefierea azotului. Ne punem întrebarea cu ce formațiuni din meteorologia terestră seamănă norii venusieni? Știm că pe Terra norii apar cel mai frecvent ca rezultat al răcirii și condensării vaporilor de apă într-o masă de aer transportată rapid în sus. Din acest motiv, materialul condensat se generează la baza norului, cu alte cuvinte
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
într-o masă de aer transportată rapid în sus. Din acest motiv, materialul condensat se generează la baza norului, cu alte cuvinte norul “se clădește” de jos în sus. Totuși, nu aceasta e situația și pe Venus, specialiștii comparând nebulozitatea venusiană cu norii cafenii ce acoperă unele orașe supra-industrializate, deci cu ceața produsă prin poluare și efecte fotochimice, ce pe Pământ se cheamă foto-smog (smog chimic). * Vor ajunge oamenii pe Luceafăr? Se mai numește și Luceafărul de dimineață sau de seară
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
cea mai înceată planetă, Saturn. Totul, absolut totul, a fost supus zodiilor și planetelor: mineralele, vegetalele, animalele, oamenii, procedîndu-se prin analogii. Tot ce ete combativ, dur, sângeros (fierul, rubinul, tigrul, focul) sunt marțieni; tot ce este lasciv, plăcut, mirositor, este venusian (cuprul, smaraldul, porumbelul, verbina...). Cele opt ramuri enumerate mai sus, ne oferă o idee despre viabilitatea, forța de penetrare și importanța pe care a luat-o în cursul veacurilor superstiția planetară în cugetul antic, medieval și modern. Dacă atâția potentați
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
de prostituate din acel gen mărunt și obișnuit pe atunci, o plevușcă de prosti tuate foarte tinere, aproape niște copile, depravate Încă de mici, din stupiditate sau rele năravuri de acasă; cu totul improprii oricăror Îndeletniciri, și mai ales celor venusiene, pentru care nu aveau de oferit decât o bucată de trup omenesc Încă inform, Întârziat și rămas locului În creșterea lui naturală, chircit și pipernicit, ca de pitic bătrânicios, și asta numai din practica, prea [de] timpuriu, a funcției sexuale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În urma utilizării efectului Doppler-Fizeau, s-a ajuns la concluzia unei rotații retrograde de 243 de zile. Atmosfera planetei este de 30 de ori mai densă decât cea terestră și este formată din 4 straturi, cel interior fiind foarte limpede, atmosfera venusiană prezentând fulgere foarte frecvente, contracții și dilatări regulate cu o perioadă de 4 zile. Venus este cea mai apropiată planetă de Pământ. Ea stralucește puternic pe cer, fiind numit în popor Luceafarul de seară și de dimineață. Se poate vedea
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
global, un pic mai ridicată decât cea a tranziturilor văzute de pe Terra. Desigur, nimeni nu a văzut niciodată un tranzit al lui Mercur de pe Venus. Și, de altfel, condițiile observării lor nu vor fi niciodată reunite, atât din cauza „ostilității” suprafeței venusiene cât și din cauza stratului gros și permanent de nori din atmosfera planetei. Perioada sinodică a lui Mercur de pe Venus este de 144,5664 de zile; ea poate fi calculată simplu, cu formula 1/(1/P - 1/ Q), unde P este
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
este adesea descris ca „sora" Pământului, sau "fratele geamăn". Diametrul planetei Venus este de 12,092 km (cu numai 650 km mai puțin decât cel al Pământului) iar masa sa este 81,5% din cea a Pământului. Condițiile de pe suprafața venusiană diferă radical de cele de pe Pământ, din cauza densei atmosfere de dioxid de carbon. Atmosfera planetei Venus este formată din 96,5% dioxid de carbon, restul de 3,5%, fiind azot Suprafața venusiană a fost subiect de speculații până în secolul al
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
5% din cea a Pământului. Condițiile de pe suprafața venusiană diferă radical de cele de pe Pământ, din cauza densei atmosfere de dioxid de carbon. Atmosfera planetei Venus este formată din 96,5% dioxid de carbon, restul de 3,5%, fiind azot Suprafața venusiană a fost subiect de speculații până în secolul al XX-lea când unele din secretele sale au fost descoperite de știință. Venus a fost în cele din urmă cartografiat în detaliu de sonda Magellan în anii 1990-91. Solul venusian prezintă dovezi
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
azot Suprafața venusiană a fost subiect de speculații până în secolul al XX-lea când unele din secretele sale au fost descoperite de știință. Venus a fost în cele din urmă cartografiat în detaliu de sonda Magellan în anii 1990-91. Solul venusian prezintă dovezi extinse de activitate vulcanică, cu prezența sulfului în atmosferă, ceea ce poate indica faptul că recent au existat unele erupții vulcanice. Aproximativ 80% din suprafața venusiană este acoperită de câmpii vulcanice netede, formate din câmpii în proporție de 70
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
cele din urmă cartografiat în detaliu de sonda Magellan în anii 1990-91. Solul venusian prezintă dovezi extinse de activitate vulcanică, cu prezența sulfului în atmosferă, ceea ce poate indica faptul că recent au existat unele erupții vulcanice. Aproximativ 80% din suprafața venusiană este acoperită de câmpii vulcanice netede, formate din câmpii în proporție de 70%, 10% câmpii plate. Două ținuturi muntoase "continente" alcătuiesc restul de suprafaței acestuia, una situată în emisfera nordică a planetei, iar cealaltă la sud de ecuator. Continentul din
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
Iștar, după Ishtar, zeița Babiloniană a dragostei și este de aproximativ de mărimea Australiei. Muntele Maxwell este cel mai înalt munte de pe Venus, se află pe Ishtar Terra. Vârful său este cu 11 km mai sus decât cota suprafeței medii venusiene. Continentul sudic se numește Terra Afrodita, după zeița dragostei din mitologia greacă și este cel mai mare dintre cele două regiuni muntoase, având aproximativ dimensiunea Americii de Sud. O rețea de erupții și falii acoperă o mare parte din această suprafață. Lipsa
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
a prezenței lavei care însoțește orice flux de vizibil de caldera rămâne o enigmă. Planeta are câteva urme de impact de crater, care demonstrează că suprafața este relativ tânără, de aproximativ 300-600 milioane de ani. O mare parte din suprafața venusiană pare să fi fost modelată de activitatea vulcanică. Venus are de câteva ori mai mulți vulcani decât Pământul, având 167 de vulcani mari, cu diametrul de peste 100 km. Pe Pământ singurul complex vulcanic de această dimensiune este Insula Mare din
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
momentului de inerție, există puține informații directe despre structura internă și geochimia planetei Venus. Similitudinea în dimensiuni și densitate între Venus și Pământ sugerează că împărtășesc o structură internă similară: miez, manta, și crustă . Ca și cea a Pământului, miezul venusian este de cel puțin parțial lichid, deoarece cele două planete au fost răcite cu aproximativ aceeași viteză. Dimensiunea ușor mai mică a lui Venus sugerează că presiunile sunt semnificativ mai mici în interiorul său decât în cazul Pământului. Principala diferență dintre
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
sunt văzute de deasupra polului nord al Soarelui, dar Venus se rotește în sens orar (fenomen denumit „rotație retrogradă”) o dată la fiecare 243 de zile pământene—de departe cea mai lentă perioadă de rotație a oricărei planete cunoscute. Ecuatorul suprafeței venusiene se rotește cu 6,5 km/h, în vreme ce rotația Pământului la ecuator este de 1.670 km/h. O zi sidereală venusiană durează, astfel, mai mult decât un an venusian (243 de zile pământene prima, față de 224,7 al doilea
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
243 de zile pământene—de departe cea mai lentă perioadă de rotație a oricărei planete cunoscute. Ecuatorul suprafeței venusiene se rotește cu 6,5 km/h, în vreme ce rotația Pământului la ecuator este de 1.670 km/h. O zi sidereală venusiană durează, astfel, mai mult decât un an venusian (243 de zile pământene prima, față de 224,7 al doilea). Ecuatorul planetei Venus se rotește cu , în timp ce cel al Pământului are circa . Rotația planetei Venus a încetinit cu în fiecare zi siderală
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
lentă perioadă de rotație a oricărei planete cunoscute. Ecuatorul suprafeței venusiene se rotește cu 6,5 km/h, în vreme ce rotația Pământului la ecuator este de 1.670 km/h. O zi sidereală venusiană durează, astfel, mai mult decât un an venusian (243 de zile pământene prima, față de 224,7 al doilea). Ecuatorul planetei Venus se rotește cu , în timp ce cel al Pământului are circa . Rotația planetei Venus a încetinit cu în fiecare zi siderală de la vizita navei spațiale Magellan de acum de
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
siderală de la vizita navei spațiale Magellan de acum de ani. Din cauza acestei mișcări retrograde, durata unei zile solare pe Venus este semnificativ mai mică decât cea a unei zile siderale, de 116.75 zile pământene (ceea ce face ca ziua solară venusiană să fie mai scurtă decât cea a planetei Mercur, de 176 zile pământene); un an venusian durează circa 1,92 zile solare venusiene. Pentru un observator al suprafeței planetei Venus, Soarele pare să răsară la vest și să apună la
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
zile solare pe Venus este semnificativ mai mică decât cea a unei zile siderale, de 116.75 zile pământene (ceea ce face ca ziua solară venusiană să fie mai scurtă decât cea a planetei Mercur, de 176 zile pământene); un an venusian durează circa 1,92 zile solare venusiene. Pentru un observator al suprafeței planetei Venus, Soarele pare să răsară la vest și să apună la est, iar durata de la un răsărit la următorul este de 116,75 de zile pământene. Este
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
mică decât cea a unei zile siderale, de 116.75 zile pământene (ceea ce face ca ziua solară venusiană să fie mai scurtă decât cea a planetei Mercur, de 176 zile pământene); un an venusian durează circa 1,92 zile solare venusiene. Pentru un observator al suprafeței planetei Venus, Soarele pare să răsară la vest și să apună la est, iar durata de la un răsărit la următorul este de 116,75 de zile pământene. Este posibil ca Venus să se fi format
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
lungul a miliarde de ani. Perioada de rotație a lui Venus poate reprezenta o stare de echilibru între blocarea mareică față de gravitația Soarelui, care tinde să reducă viteza de rotație, și una atmosferică creată de încălzirea solară a densei atmosfere venusiene. Un aspect curios al orbitei venusiene și al perioadelor de rotație este intervalul mediu de 584 de zile între apropierile maxime de Pământ, care este aproape egal cu cinci zile solare venusiene. Ipoteza unei rezonanțe cu Pământul a orbitei și
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
de rotație a lui Venus poate reprezenta o stare de echilibru între blocarea mareică față de gravitația Soarelui, care tinde să reducă viteza de rotație, și una atmosferică creată de încălzirea solară a densei atmosfere venusiene. Un aspect curios al orbitei venusiene și al perioadelor de rotație este intervalul mediu de 584 de zile între apropierile maxime de Pământ, care este aproape egal cu cinci zile solare venusiene. Ipoteza unei rezonanțe cu Pământul a orbitei și rotației nu este însă posibilă. Venus
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
atmosferică creată de încălzirea solară a densei atmosfere venusiene. Un aspect curios al orbitei venusiene și al perioadelor de rotație este intervalul mediu de 584 de zile între apropierile maxime de Pământ, care este aproape egal cu cinci zile solare venusiene. Ipoteza unei rezonanțe cu Pământul a orbitei și rotației nu este însă posibilă. Venus nu are niciun satelit natural, deși asteroidul 2002 VE se află acum în relație cvasiorbitală cu ea. În secolul al XVII-lea, Giovanni Cassini a observat
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
în urmă, Venus avea cel puțin un satelit creat printr-un eveniment major de impact. Conform studiului, după 10 milioane de ani, un alt impact a schimbat direcția de rotație a planetei și a determinat prăbușirea în spirală a satelitului venusian care s-a unit din nou cu planeta. Dacă vreun impact ulterior a mai creat vreun satelit, și acesta a fost reabsorbit în același mod. O altă explicație a lipsei de sateliți este efectul mareelor solare, care pot destabiliza sateliții
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
a trăi, apoi îl modifică chiar pe el. Primul om sosit pe Venus decoperă o cutie cu o vopsea perfectă, dar aceasta începe să îi acopere corpul, fiind imposibil de îndepărtat. Se dovedește că acesta este un test la care venusienii îi supun pe oameni înainte de a decide dacă să stabilească un contact cu ei sau nu. O planetă-entitate consideră sosirea unei nave pământene drept un semn de agresiune și, drept răspuns, distruge locul din care aceasta a sosit. Un grup
Destinația Univers () [Corola-website/Science/323851_a_325180]