222 matches
-
orice fel de idee și nici una dintre ele nu mai poate fi verificată dacă e adevărată sau falsă. Valoarea logică a Ideilor platoniciene era asigurată de statutul lor transcendent, precum și de arhitectonica lor. Imuabilitatea lor asigura constanță sistemului de referință; veracitatea era consecința nemijlocită a transcendenței lor. Nevoit să renunțe la dihotomia platoniciană, Sfântul Augustin Încearcă să identifice sursa ideilor. Recurgând la metoda autoreflexivă el stabilește că ideile noastre se datorează „...unei Prezențe mult mai profunde decât noi Înșine”. care nu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
la metoda autoreflexivă el stabilește că ideile noastre se datorează „...unei Prezențe mult mai profunde decât noi Înșine”. care nu poate fi decât ființa supremă, Dumnezeu. În acest fel, Într-un mod indirect, e adevărat, Augustin consideră că poate asigura veracitatea ideilor deodată cu valoarea lor logică, având În vedere că În filosofia de la Începutul creștinismului valoarea morală era asimilată valorii logice: ceea ce era bun era implicit și adevărat. Așadar, Sfântul Augustin stabilește că Dumnezeu este principiul intelecțiilor noastre, iar prin
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
uneori și imperativă, cum ni se întâmplă nouă de la un timp. Adevăr imediat, în legătură cu evenimentele în curs, dar și adevăr istoric, relativ la un trecut mai aproape sau mai departe de noi. Prea puțini au reușit să respecte această normă a veracității înainte de răsturnarea tiraniei. Mă gândesc îndeosebi la sfera social-politică, cea mai expusă la contagiunea alterantă a discursului puterii și cea care a suferit distorsiuni mai grave în timpul dictaturii comuniste. Adevărul aproape că își pierduse oficial dreptul la existență. Întemeiată din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu există libertate, nici democrație autentică. Am citit undeva, pe frontispiciul unei venerabile universități, acest îndemn evanghelic: Adevărul vă va face liberi!" În societățile mai stabile, unde asemenea îndemnuri trec de la o generație la alta de secole, fără hiat, regula veracității e de la sine înțeleasă, iar rezultatele ușor de observat. La noi, tendința de a scuza abaterea de la regulă ("Bietul om sub vremi"!) e încă vie, ca și aceea de a repartiza culpa socială uniform, ceea ce echivalează practic cu negarea oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pasaj). Schematizând, am doar două opțiuni: * Cea simbolică în ordinea freudo-lacaniană73 în speță narcisismul; soluția poate stârni mulțumirea celor vizați de vorbele grele ale lui Elpi timp de un sfert de veac (de singurătate) întrucât poate pune sub semnul îndoielii veracitatea rostirilor autorului scrierilor "incriminate"; nimic mai greșit, după cum vei vedea, stimate Cititor, de vei avea paciența de a merge până la capăt ("Patience, patience, patience dans l'azur", clama creatorul lui Monsieur Teste); * Cea pragmatică: efortul depășirii de sine la înot
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
exclusivismului, intoleranței și fanatismului. La sfârșitul voluminoasei sale istorii a filozofiei, Russell observa că față de acel „vălmășag de fanatisme învrăjbite între ele“, care domină istoria intelectuală a omenirii, una dintre puținele forțe care îi apropie pe oameni este ceea ce numește „veracitatea științifică“, „deprinderea de a ne sprijini credințele pe observații și inferențe atât de impersonale și atât de lipsite de înclinații locale și temperamentale cât este omenește cu putință“. Este forța care poate contribui la „o diminuare a fanatismului printr-o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
narativ. Evident, Costin nu și-a propus în nici un moment să scrie literatură artistică. Totuși, există cel puțin două pasaje în Letopiseț care îmi permit să intuiesc, în narator, un posibil autor de texte ficționale trepidante, în care nu simpla veracitate istorică, ci, mai degrabă, pregnanța atmosferei tensionate reprezintă cuvântul de ordine. Primul dintre aceste episoade, prezent în capitolul al treisprezecelea, constituie o descriere a uciderii omului de încredere al domnitorului Alexandru Iliaș, grecul Batiște Veveli, iar al doilea, prezent în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
totul. O lume văzută de departe nu are aceleași criterii de adevăr când e văzută de aproape: fiecare format își formează credințele (iar marele cadru al picturii istorice avea, fără îndoială, alte exigențe, nu mai puțin arbitrare decât ale noastre). Veracitatea noastră este localizată în gros-plan, planul mediu fiind deja mai puțin autentic. De aceea se crede că televiziunea revelează textura morală a persoanelor, inclusiv latura cea mai privată a oamenilor publici. Nu-i un lucru fals, ca dovadă, în Statele Unite
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
urm.); „Cunoaștem începutul și originile unora din limbi, spune, Cantemir, ca fiind o corupție din altele, dar, în afară de ceea ce ne învață istoria sacră, cine au fost inventatorii atâtor de multe și însemnate limbi nu știm să fi spus cineva undeva. Veracitatea celor spuse de istoria sacră se arată așa de evident, încât ea nu are trebuință de altă explicație decât de aceea a sa...” (p. 184). Se știe „aproape de toți” originea științei omenești și a genurilor de artă, „iar despre limbile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii în subconștientul și inconștientul individului, Philippide afirmă că „limbistul cu logica trebuie să-și dea socoteală de operațiile de care s-a servit limba pentru a se reface și a se reînoi”, având pentru aceasta „două propoziții, a căror veracitate trebuie oarecum admisă de la capăt, fără să mai existe nevoie de a fi probate”. Este vorba 1. De existența legilor fonetice și 2. De faptul că „o limbă oarecare are firea ei proprie” (I, 384 urm.). În finalul acestor indicații
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
avea, cu energia aproape demonică și cu mijloacele lui extraordinare? Te 'ntrebi ce n'ar fi putut să facă dânsul, care pornind de la o premisă falșă poate, a izbutit să clădească un edificiu așa de paradoxal, împrumutându-i toată aparența veracității? De unde atâta ordine în atâta dezordine? Cum putea să stea atâta naivitate alături de atâta putere de sistematizare? Unde ar fi putut să ajungă și ce ar fi fost astăzi Eduard Gruber, dacă nebunia nu venea într'o seară tristă să
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pe care le va formula, cu aproape două sute de ani mai târziu, Stendhal despre "iluzia perfectă" și "iluzia imperfectă", în Racine și Shakespeare. Tocmai pentru a trezi o astfel de reacție de îndoială din partea spectatorului, care ezita să conchidă asupra veracității spectacolului la care asista, își vor concepe piesele reprezentanții barocului. Convinși, invers decât Platon, că nu putem scăpa de iluzie, ei vor exploata sistematic în teatru aceste jocuri de oglindă între realitate și imaginile ei. Plecând de la aceste presupoziții filosofice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tiradei și a versului, emfatice și prea măsurate. Mercier consacră un întreg capitol din Noul Eseu despre arta dramatică pentru a se ști "dacă drama admite sau respinge proza"25. Lui i se pare imposibil ca spectatorul să creadă în veracitatea unui personaj care se exprimă în versuri. "Versurile frumoase, producând un alt fel de încântare, distrug încântarea reală, scrie el în capitolul 26. Eroi care împerechează rime! Acest ciudat limbaj ar fi lucrul cel mai de neconceput, dacă toți ceilalți
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cuvintele cum trebuie ele spuse în funcție de piesă." Stanislavski compară fenomenul de reminescență cu construcția unui film compus din imagini mentale, de viziuni interioare, pe care actorul le va putea trezi la viață în jocul său pentru a-i conferi o veracitate emoțională intensă. "Pe scurt, dumneata trebuie să inventezi un adevărat film din imagini mentale, imagini interioare, scrie el: un subtext continuu (...) Aceste imagini interioare vor crea în noi sentimente imprevizibile. Știi bine că viața reală este încărcată de toate astea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în sfera activismului politic a fost cea a lui Sorel, care "adaugă la analiza seacă a lui Marx dinamismul antiraționalist al romantismului radical", și care susține că miturile eroice și violența sunt izvoarele transformărilor sociale, care nu trebuie judecate în funcție de veracitatea lor, ci în funcție de uzul lor ca arme de luptă. Pentru el, miturile sunt "sisteme de imagini" care îi fac capabili pe oamenii care iau parte la lupta socială să își conceapă acțiunile ca bătălii ce se vor încheia în triumf
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Gernsback în 1926, și a dobândit ea însăși o încărcătură mitică în ultimul secol în care, deși a fost izolată la marginea literaturii, a generat nu doar dezbateri pătimașe, dar și moduri de viață. Sorin Antohi observă că neîncrederea în veracitatea istoriografiei tradiționale, "marea garantă a adevărului", i-a determinat pe intelectuali să caute confirmarea prezentului nu în trecut, ci într-un viitor prezumat, "fie prin primitivele scenarii viitorologice, fie prin profețiile dezinhibate ale SF-ului", nefiind exclusă nici dimensiunea teologică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
într-un câmp semantic larg, structurat pe trei elemente majore: economia de linii (dar încărcate de idei puternice), reprezentarea exagerată sau absurdă a personajelor și a evenimentelor, și expresiile narative care rezidă în gândurile pe care le stimulează, nu în veracitate ori fidelitate față de modelul real.722 În 1927 deja se constituie Asociația Desenului, Manhua Hui, care solidifică activitatea dezordonată a desenatorilor, ridicând și standardul artei, cu scopul educării populației, al promovării ideilor revoluționare și al rezistenței la influențele străine, manifestându
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
corpurilor genizate", prezentând perturbări ale fizicului cu care suntem familiari, dar și ale pozițiilor subiecților de gen (banda desenată este o literatură care prezintă "punctul de pornire pentru moduri tipice de gândire și de categorisire pentru corp", căci neconstrânse de veracitate, corpurile desenate sunt maleabile, plastice, pretându-se la tot felul de reconfigurări și metamorfoze, chiar dacă tehnic ele sunt statice, obiectivate, iar animarea lor se înfăptuiește doar prin efortul imaginativ, care le disipează și le reconstruiește de la cadru la cadru în funcție de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
curiozități sau să câștige timp, și n-a lipsit nici câte un Iuda, de al cărui nume nu vreau să Îmi aduc aminte, care a sugerat că Bianchi sau Giusti ar fi refuzat colaborarea. Dar Loomis, bărbat de o recunoscută veracitate, o ținea una și bună: repeta surâzător că lucrarea fusese publicată fără ca noi să fi observat; În confuzia noastră, am ajuns să ne imaginăm că revista scotea numere ezoterice, inaccesibile abonaților obișnuiți sau mulțimii care infestează, avidă de cunoaștere, bibliotecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și o făcea eficientă; discipolii (scolasticilor) au continuat să o reducă, trunchiind-o de tot ce avea mai profund, mai intim, mai esențial, și evitînd să vorbească de marile sale principii, sub pretextul de a-i înlesni studiul, dar cu veracitate pentru că nu o înțelegeau nici ei înșiși. Astfel, au redus-o în mod meschin la formule materiale, la consecințe izolate, la știri practice, de care ierarhia nu se poate lipsi, dacă vor ca în ochii popoarelor să conducă religia în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de alianță. C-o lovitură ea avea de gând să înlăture și nemulțumirea țării contra răscumpărării și prevențiunile Europei contra roșiilor. Să nu se uite că avem a face cu o școală de politică esențial bizantină, pe care până azi veracitatea înnăscută a caracterului românesc n-a fost în stare s-o nimicească și că acea școală e mai departe decât oricând de a îngriji de interesele țării, ci se servă de ele numai ca de pretexte pentru realizarea de ambițiuni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
politice pentru emancipare petiționarismul s-a dovedit a fi un instrument steril, efectele sale pe planul cristalizării conștiinței naționale a românilor din Transilvania a fost decisiv. În lupta sa politică, elita ardeleană, prin elaborarea de argumente istorice sofisticate a căror veracitate au susținut-o cu pasiune monomanică, s-a conectat ferm de trecut, construind pe parcurs liniile de forță ale unei memorii colective ce avea să devină memoria națională a neamului românesc. Necesar de subliniat este faptul că pe tot parcursul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche (historia militans) și facțiunea istoriei critice, neangajată politic, reprezentată de școala nouă (historia cogitans)20. Între "militantism și veracitate", astfel poate fi descrisă zbaterea de aripi a istoriografiei interbelice românești (clio inter arma) (Zub, 1989, pp. 256, 83). Plasăm în sarcina capitolului următor rolul de a arăta modul în care memoria națională românească se configurează pe coordonatele definite de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu este absolvită sau nu poate fi admisă finalmente fără concursul lui Dumnezeu. Îndoiala persistă fără o convingere prealabilă că Dumnezeu nu poate fi înșelător. În orice caz, numai concepția despre Dumnezeu și despre absoluta lui bunătate din care rezultă veracitatea divină garantează adevărul ideilor clare și distincte și pun capăt îndoielii hiperbolice. Ce rămîne atunci din voința de a îndepărta adevărurile dogmatice dacă se folosește numai lumina naturală? IV.2. Tradițional și modern în principiul Cogito-ului Filiația augustiniană a gîndirii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
spune de aceea că el a rămas la un stadiu primar al metafizicii, la o metafizică oarecum primitivă, căci cogito-ul singur nu poate susține trecerea de la esența subiectivă la existența obiectivă. Pentru aceasta sunt necesare deopotrivă argumentul ontologic, existența și veracitatea lui Dumnezeu, ori acestea nu sunt legate între ele într-o structură intimă și subtilă care să întemeieze “o identitate funciară între ființare și cunoaștere.”) IV.3. Desăvârșirea individualizării prin Cogito Primul «produs» al îndoielii hyperbolice este cogitoul. «Dubito ergo
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]