15,817 matches
-
venele-mi de împrumut se scurg lichide infestateIar în nucleul de celulă se-aud timid voci de păcatePe-altarul sufletului greu, sunt lumânări din lut prea negruPe buzele prea des închise văd umbră gândului nespusUn demon orb din micul înger, citește verbul, clar , integruIar infinitul de durere acum se-arată descompus Respectul ultimei silabe își cere dreptul prin tăcereIar forță primului cuvânt e imobila temporarAm fost închis în libertate pentru o clipă de plăcereDar viitorul plin de raze trecutului i-e adversar
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
nu a putut produce în arhitectura lui lăuntrică decât o anumită formă agresivă de șoc cultural, element contributor în mod decisiv la construcția viitoarei sale maturități, una de natură protestatară, unde spectrul complex al memoriei, dar și semnificația corectă a verbului încărcat de suferință „a neuita”, s-au regăsit întotdeauna pe afiș în rol principal. Cu toate că filmul, despre care am făcut vorbire anterior, nu e turnat încă pe banda de celuloid, actorul invocat în scena întruchipării reale a substantivului feminin libertate
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1435833134.html [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
tragic, ca un philippidian Prometeu înlănțuit în vârf de Caucaz, o istorie depozitată integral în perimetrul vast al memoriei personale - sălaș al unor adevăruri mereu țâșninde cu vioiciune la suprafață dintre cutele pânzei sale pline de criticism obiectiv și expresivitate. Verbul de pe hârtie al lui Paul Goma nu este aidoma unui foc de paie mocnit, care-și rumegă cu încetineală rostul, ascunzându-și în spatele îndelung căutatelor metafore adevărurile concrete ale propriei viețuiri. Dimpotrivă, avem de-a face aici cu un verb
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1435833134.html [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
Verbul de pe hârtie al lui Paul Goma nu este aidoma unui foc de paie mocnit, care-și rumegă cu încetineală rostul, ascunzându-și în spatele îndelung căutatelor metafore adevărurile concrete ale propriei viețuiri. Dimpotrivă, avem de-a face aici cu un verb trăit în totalitate onest și veritabil, nu până la despuierea lui de ultima posibilă interpretare logică, ci, tocmai fiindcă e viu și tăios ca o lamă lucioasă de cuțit (cu viața regăsindu-se în carnea lui exact așa cum apare ea în
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1435833134.html [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
Secundețea) Și-ntr-această și din această „zvârcolire”, în mod cert, se naște opera de artă: „Ce frumoasă poate să fie piatra / când mâna omului fluidă o face / aidoma unui cub./ Ce frumos poate să fie gândul / când fulgerătorul de verb îl face cub...” (Acasă) Invocația e sublimă, sacrală: „Stea streină de lumină, / vindecată de cuvânt, / de mai poți să poți, revină / cu un murmur, murmurând, / cu o piatră pietruind, / cu un verde înverzind...” De la Nichita aflăm și ce înseamnă puritate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
iar nu slăvindu-l de neînțeles / căci ce-a fost el, n-a fost eres / și sărutare de pământ îi fuse mersul”) și - pe ARGHEZI („El este o arcă / a cuvintelor desperecheate, / a substantivelor cu gât de girafă / și a verbului / înșurubat pe ghinturile / gâtului de copil nou născut / urlând și cerând lapte...”) Dacă pentru Nichita, poeticul unduiește-n revărsări de tremolo: „Străvulturul / vulturelui / Străiarba / ierbii / Ochiul deschis / în pântecul / Verbului...” (Teremia), pentru noi, cititorii săi, El, Raza Nichita, rămâne un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
cuvintelor desperecheate, / a substantivelor cu gât de girafă / și a verbului / înșurubat pe ghinturile / gâtului de copil nou născut / urlând și cerând lapte...”) Dacă pentru Nichita, poeticul unduiește-n revărsări de tremolo: „Străvulturul / vulturelui / Străiarba / ierbii / Ochiul deschis / în pântecul / Verbului...” (Teremia), pentru noi, cititorii săi, El, Raza Nichita, rămâne un nobil, „un cascador / al cuvintelor...”, străluminând universul poetic românesc, și-ntr-acest an (la trei decenii de la plecarea sa în universul care l-a transformat într-o stea) și-ntotdeauna. La ceas
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
stihurilor o structură originală, deopotrivă cursivă și statică. În acest sens, e de reținut numărul mare, în idiolectul autorului, de termeni circumscriși văzului, privirii (contemplative): substantive - ochiul, imaginea, oglindirea, reflexul, vederea (“jindul, care-i o formă/ a vederii”), vizibilul etc; verbe sau locuțiuni verbale - a descifra, a ieși la iveală, a întrezări, a orbi, a privi, a răsări, a reflecta, a vedea, a nu vedea, a zări etc. În acest periplu, adjectivului orb, cu sinonimul său, lipsit de vedere, are o
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
Ce dulce e sub cer lumina! Îmi vine să mă duc la Târg, De unde a fugit găina... Când eram tânăr, pe sub nori Zburam ca fulgerul de-acasă Mai plec și-acum adeseori Să-mi caut în cuvânt mireasă! Și dacă verbul mi-e rotund, Poemul meu e plin de-afine, Tu iartă-mă de sunt „bolund”, A câta oară vin la tine Să le-adunăm acolo sus, Prin roua plânsă de pe creste? Urc tot mai greu pe drumul spus Din începutul
LA TÂRG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_1405792457.html [Corola-blog/BlogPost/349345_a_350674]
-
ERA POETULUI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 408 din 12 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ERA POETULUI Pășește singur printre versurile - pulbere de stele, Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor De la răscruci din piatră. Adăpostind verbele grele, Ale izvoarelor. În noaptea - mireasă din pridvorul cuvintelor. Și-a legat visul de cifra opt, la adăpost de stâncă Prin limbajul strămoșilor. În sălașul lunii Poezia i-a rămas speranță, călătorind, încă. Are cheia secretelor - formula filozofală a cununii
ERA POETULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 by http://confluente.ro/Era_poetului_elisabeta_iosif_1329057034.html [Corola-blog/BlogPost/346762_a_348091]
-
și a demnității civice, cu puterea vindecătoare a dăruirii de sine. Toate acestea având ca vehicul de exprimare - Cuvântul. Desigur e vorba de cuvântul omului, al Omului însă aflat în grațiile Domnului, căci puțini sunt cei care pot face cu verbul ceea ce face poetul, prozatorul, eseistul, publicistul, oratorul, gânditorul care, repet, azi își adaugă încă o filă anuală la Cartea propriei vieți. Ceea ce reprezintă pentru mine personalitatea la care mă refer - în înțelesul meu mult limitat de modesta-mi alcătuire socio-culturală
OMAGIATUL DE AZI DIN INIMA MEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_parlea_1405405883.html [Corola-blog/BlogPost/349280_a_350609]
-
a fi cinstit și a te sacrifica în numele unei idei benefice pentru tine și pentru ceilalți nu are o valoare reală majoră decât în propria-ți conștiință și în ochii apropiaților tăi. În rest, pentru foarte mulți dintre semeni, aceste verbe - a fi cinstit și a te sacrifica - nu comportă niciun statut aparte. Nici măcar unul de simbol oarecare. Ceea ce nu a regretat însă nicio clipă a fost un singur fapt, anume acela că a avut de la bunul Dumnezeu șansa să-și
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1425135998.html [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
se pierde în noianul de amintiri. Dacă însă reporterul î-mi reproșează că nu știu românește, pentru o cratimă la s-a, mă revoltă neștiința lui în probleme tehnice. Gheața fumegând nu se „stinge” cu apă! Tot așa la un verb „de a doua” mă pot face înțeles și folosind terminații mai puțin academice! Nu m-am instituit drept vânător de greșeli. Dar această lucrare este rodul unor „perle” tehnice culese din noianul de știri mas-media, inclusiv „lumea credinței” Relația Natură
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1397038554.html [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
te ții: privești lumea, de sus, nu de alta, dar nu mai știi să cobori! Oricum, și dacă o faci, pe cont propriu, o faci doar o dată:la ultimul zbor! - - - - - - Numele tău sună a dragoste și durere, a coastă de verb, a plânset de cerb; înaintezi prin hățișul cuvintelor cu stele de mare, de cer,... pe umeri, pe brațe, pe tâmple, întorci strigătul în val de neliniști și în stamină de cântec,... nu vreau să murim în curcubeie de-amurg purtându
PARALELISM VIZIONAR (POEME) (1) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Marinela_preoteasa_paralelis_marinela_preoteasa_1376529503.html [Corola-blog/BlogPost/340437_a_341766]
-
Toate Articolele Autorului DOUĂ INIMI Inima mea, desigur și a ta Ca la atâtea milioane Sau miliarde, În pieptul de miner Neîncetat îmi bate. A bate, a pulsa Cu multe bătăi pe minut, Te miră? Ce-i anormal În aceste verbe? E ceva de neconceput? Dimpotrivă, e ceva atât De obișnuit încât Nu știu ce-ai găsit În asta neobișnuit? Dar eu acolo, în abatajul, Din mină am o a doua inimă, Care alături de mine În ritm mai susținut Se cheamă
DOUĂ INIMI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Doua_inimi.html [Corola-blog/BlogPost/357156_a_358485]
-
de aprigă. De înfocată, Puternică Și neastâmpărată? Vreo vrăjitoare? Ursitoare, Sau poate hurii Mi-au adus-o De la Mama Pădurii? Nu, nimic și nimeni Din lunga pledoarie Ce mi-ai înșirat, Două inimi nu mi-a dat. Da, acesta este verbul, Ascultă-l! A munci, e ceva. 1963 Referință Bibliografică: Două inimi / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DOUĂ INIMI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Doua_inimi.html [Corola-blog/BlogPost/357156_a_358485]
-
se conecteze la minte, are de făcut. Este vorba despre Robert Turcescu. El nu știe, mai ales după ce i-au crescut stele pe umeri, fără să facă armata, că una dintre rațiunile de a fi, ale gurii, este vorbirea, iar verbul care înnobilează omul este graiul asociat logicii! Câtă vreme, gura lui Robert Turcescu este un factor de zdrobire a adevărului și ponegrire a unui om frumos și iubit pe planetă, e bună de făptuit ceea ce Robert Turcescu o amenință pe
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
Așa se mai aude stinsul vaier De ciute, de mioare și de iezi. Începe iarna iarăși fără cerb, Cum primăvara fără de magnolii, Măreț nu mai e frigul, doar acerb Și umbre lasă pe nămeți, de dolii. Rămâne iar cuvântul fără verb, S-a dus să se-odihnească sub lințolii. SĂNII FĂRĂ CAI Aleargă săniile noastre fără cai, Printre roiri de fluturi și albine, Din zilele de primăveri senine, În blânda revărsare-a florilor de mai. Plutesc apoi pe valurile fine, Ce
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1452534062.html [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Atitudini > MAGDALENA ALBU - NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ) a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu față de istoria națională.” (Mihai Eminescu) „Eu sunt, tu ești, el
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
creaționist, dar și din necesitatea insalubră din punct de vedere moral a conceperii unui nou experiment global cu grave consecințe pe plan gnoseologic și, deopotrivă, cultural, adăugăm noi, în numele așa-zisului progres colectiv obișnuit) pe solul semanticii puternic restrictive a verbului “a avea”. Scoborârea contemporaneității începutului de secol XXI de pe culmile fascinantelor acorduri muzicale preclasice în mrejele întunecatului vârtej al epocii aceste - o veritabilă „mlaștină a materiei”, dacă ne amintim de mărturisirea distinsului critic literar Zoe Dumitrescu-Bușulenga - a devenit un proces
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
vede cu ochiul și cugetul libere că lucrurile nu au evoluat deloc în sens pozitiv. Ba, dimpotrivă, putem grăi, fiindcă tirania “banului cosmopolit” (obținut prin toate mijloacele machiavelice posibile în contemporaneitate) a ajuns să modifice completamente încărcătura filozofică reală a verbului “a fi” și să o poziționeze pe un traiect atipic, permițând, astfel, un transfer semantic abnorm și extrem de periculos către un alt element gramatical comun, verbul “a avea”. Este aici un semn evident al trecerii Ființei umane într-un nou
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
mijloacele machiavelice posibile în contemporaneitate) a ajuns să modifice completamente încărcătura filozofică reală a verbului “a fi” și să o poziționeze pe un traiect atipic, permițând, astfel, un transfer semantic abnorm și extrem de periculos către un alt element gramatical comun, verbul “a avea”. Este aici un semn evident al trecerii Ființei umane într-un nou palier existențial, ce va cunoaște cu totul și cu totul alte limite stricte de integrare (limite marcate de către corifeii unidirecționali postmoderni, prin manipulare mediatico-publicitară continuu modelată
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
gol timpul măsurabil al Omului lăuntric, agregat care nu își va opri mersul distructiv decât în momentul de grație când Creatorul lumii îi va întrerupe pentru eternitate rotația-i ciclică și aparent haotizantă ... Proiecția destinului Persoanei în viitorul apropiat, atâta vreme cât verbul “a avea” îl îndepărtează cu ostentație pe auxiliarul „a fi” de pe orbita circuitului său filozofic obișnuit, apare aidoma unui cadru filmic dur ce-ți spintecă sufletul ca o lamă tăioasă de cuțit. Deslușind cu puterea propriei minți arhitectura unui asemenea
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
edificiul socio-cultural cu îndelungă minuție înălțat de omenire în vreme se năruie azi, bucată cu bucată, în favoarea unui set prezent de norme cu funcție bine precizată, însă total opozite din punct de vedere ideologic celor ce le-au premers. Cu verbul strivit definitiv în picioare, Omul lui Dumnezeu nu va mai putea fi de acum înainte exploratorul nebănuitelor sensuri adânci ale existenței, deoarece filozofia însăși va deveni în curând acel vehicol din plan secund la care vor avea acces numai autointitulații
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
planetar androgin ... De aici și până la dictatura totală asupra umanității în ansamblu nu mai rămâne decât un unic pas de o irelevanță de-a dreptul înfiorătoare. Exacerbarea fără temei a valorii status-ului social al Persoanei și influența nefastă a verbului „a avea” asupra destinului întregii omeniri contemporane în defavoarea sensului complex al auxiliarului „a fi” prezintă o însemnătate evidentă în viața fiecăruia dintre noi, tocmai fiindcă aceasta afectează enorm în adâncime relațiile interumane, deteriorându-le substanțial, o consecință, dacă vreți, a
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]