43,157 matches
-
nopți ce sunt brăzdate de plugul cântecelor vremea-i fără sfârșit și totuși plină de nevoia de-a visa care-mi refuză piatra morții. * Doamne lasă-mă să-mi uit sufletul și chinul ochilor și pumnalul buzelor obosite și focul verde de pe colinele îndepărtate fiecare gură de mocirlă uitată Doamne Dumnezeul meu ziua care-mi spintecă țipătul pe care-l scot și cârdul multor păsări ciopârțită îmi este mânia și sângele meu năvălește liber. Din volumul In hora mortis, în curs
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
iubirea, tandrețea, protecția unor părinți formidabili. Clădirile, pietrele, Castelul Peleș poartă și poveștile mele. Foșnetul rochiilor de regine și prințese s-au amestecat cu freamătul pădurii anunțîndu-mi prezența, prieteni și prietenii care au răsărit din trecut, din pămînt și iarbă verde în recenta mea fugă de București, acolo, la Sinaia. Diferite etape ale existenței mele și-au găsit, în fiecare zi, cîte un reprezentant: din mașina personală a apărut, deodată, chipul lui Purcărete, pe care îl știam în Norvegia, la Cazino
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
savant și jucăuș, broderii la broderia în sine, ducând fantezia și înțelegerea cititorului în sfere unde niciodată un exeget hugolian n-a îndrăznit să le poarte. Iată, de pildă, adnotarea la Écoute-moi, Madeleine (Ia aminte, Magdalină): �Primăvăratecă, adică reavănă și verde, poezia e o reverdie (și în sens tehnic, și la propriu), altoită pe o pastourelle. Cu tot motto-ul din Ronsard (ce are noima unui carpe diem), una din �sursele" baladei pare a fi truverul Huon de Saint-Quentin..." Brocartul �primilor
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
prefectului de Timiș a proferat prin telefon amenințări la adresa gazetarilor de la �Focus Vest" care semnalaseră cumpărarea ilegală de către diverși �baștani" a vilelelor din cartierul rezidențial al orașului. Încă o dată: comportamentul odios al șefilor locali n-ar fi posibil fără focul verde arzând triumfător la centru. Ani de zile, preocuparea miniștrilor și a parlamentarilor a fost să se mute - nu contează procedeul - în vilele de pe străzile exclusiviste ale Bucureștiului. Când zona Primăverii și Cotroceniul s-au umplut, aceleași lepre, sau altele, convertite
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
moarte de sine, va accepta verdictul legilor umane: ștreangul. APRILIE, 1989 Lumina începe să se ridice peste întunericul de cenușă, și asta se întâmplă ca în fiecare an: cu o violență nouă, plină de energie. Totul poate deveni peste noapte verde, acel verde numai al Nordului din Nord. Un verde cu irizări puternice de albastru, din cauza cerului parcă aplecat în oglinda apelor dulci și sărate din frumosul oraș Stockholm. Atmosfera mea mentală e suedeză, trăiesc cu oamenii de aici, mănânc hrana
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
sincere" care scapă vanității auctoriale și elaborării programatice: "5. Drumul care mă ține pe genunchi și călătoria păstrându-mă-ntre brațe de tablă sau aripa de sticlă-a ferestrei: nu pot să nu lase prin ele să vină înșiruirea copacilor verzi străbătută de-asfaltul șoselei" (Serbările). Deși reclamă mereu existența unui dialog prin diverse mărci retorico-textuale, poetul nu simte acut nevoia interlocutorului. Nepăsarea pentru coerență este, până la urmă, și consecința unei tragice înstrăinări într-o lume a cărei realitate nu mai
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
că, și ieri, și azi, berea "Bucegi" i-a fost aproape românului. Este înduioșătoare preocuparea pentru puritatea limbii de care dă dovadă C.N.A. Ea îmi aduce aminte de un profesor de română care nu se împăca deloc cu limbajul mai verde al personajelor lui Preda și ne întreba retoric: Ați remarcat voi ceva asemănător la Sadoveanu?". Totodată îmi amintește de comportamentul cenzurii comuniste din ultima perioadă a regimului, cînd nu mai avea în vedere "abaterile" de la norma ideologică din reviste și
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
cheia bătăii de joc, câștigă îngerul de fete bătrâne, virgine si poeți, contra unuia de pisici abandonate. De data aceasta mi se pare nostimă soluția, precum nostimă mi se pare și acea povestioară sentimentală cu o enigmatică Iulie cu ochii verzi și părul lung, în contrast cu alte personaje de o căutată și supărătoare abjecție, ce fac parte din amintirile din copilărie, fictivă sau nu) ale lui Dorin Spineanu. Ca și Nică a Petrei, copilul din povestire are melodrama lui și un limbaj
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
cunoaște că autorul Panos Ioannidis are școala de ziaristică și abilitatea simbolului individual, ori aceea a abordării simbolurilor în sistem de parabolă. Limbajul jurnalistic dă credibilitate de reportaj, perdeaua de simboluri dă trăinicie, durată, perspectivă. Ciprul e deja împărțit." Linia verde" care desparte populația greacă de cea turcă e deja supravegheată de căștile albastre /evenimentele se petrec după 1974/ , numită involuntar ironic "strada libertății", e frecvent traversată de rafale de mitralieră, de răspunsurile firave ale puținelor arme grecești. Pe această linie
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
o sinteză și producînd o tensiune care-l singularizează. O altă imagine obsedantă e aceea a nucului, a amarului, a umbrei și a florilor discrete. O poezie discutată tocmai pentru ludicul ei lăutăresc poartă în titlu ciudata imagine a nucii verzi (Cântec de nucă verde). Tulburător e un fragment cu aer testamentar din poemul Daruri, fragment ce poate fi citit în cheie simbolică cu referire la locul pe care acest poet îl are între poeții vechi și cei noi: Ah, sărac
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
o tensiune care-l singularizează. O altă imagine obsedantă e aceea a nucului, a amarului, a umbrei și a florilor discrete. O poezie discutată tocmai pentru ludicul ei lăutăresc poartă în titlu ciudata imagine a nucii verzi (Cântec de nucă verde). Tulburător e un fragment cu aer testamentar din poemul Daruri, fragment ce poate fi citit în cheie simbolică cu referire la locul pe care acest poet îl are între poeții vechi și cei noi: Ah, sărac sunt, puțină mi-a
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
în favoarea lor. Grila luptei de clasă e înlocuită cu cea a disocierii naționale, ura proletară face loc xenofobiei, fără nici o pierdere de sumbră substanță umorală. Schimbîndu-și obrăzarul, Caliban rămîne neschimbat în fondul său dizolvant. Înscriindu-se benevol în rîndul "românilor verzi", adică al acelor concetățeni ai noștri în conștiința cărora naționalismul suferă o autodesfigurare caricaturală, neegalată de nici un blam ce i s-ar putea aplica din exterior, diriguitorul, de pînă în 1989, al hebdomadarului rău famat, Luceafărul, răsfrînge în paginile sale
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
convins, care, răpus de boală să reîntors În Craiova natală, unde, s-a stins lent că o lumânare lângă rude și apropiați: Hai acasă, hai cu mine/ Hai cu mine să pornim la drum./ Ne aștepta casă nostră dragă/ Iarbă verde și poteci de drum./ Munți și vai, munți și vai/ Mori de vânt, râuri repezi, trecători/ Ne aștepta mama, tata/ Prieteni dragi, frați și surori. Hai acasă! Dar marea dilemă este când? Când, oare spațiul mioritic va intra În normalitate
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
te culci ziua?" Iar el o ține pe-a lui: să ne culcăm și gata. Și, într-adevăr, soției profesorului i s-a făcut somn. Merge ea pe stradă și i-e somn. în jur aleargă oameni oarecum albaștri și verzi, dar ea vrea să doarmă. Merge și doarme. Și visează că parcă îi vine în întîmpinare Lev Tolstoi, care are în mîini o oală de noapte. Ea îl întreabă: "Ce-i asta?" Iar el îi arată cu degetul la oală
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Constantin Țoiu Domnul Garabet, chiriașul nostru, cafegiu, era un om de cincizeci de ani, foarte înalt, foarte gras, cântărind peste o sută douăzeci de chile; știam, că se cântărea des verificând sacii cu boabe verzi de cafea. Dacă împlinisem opt ani și ceva... Vorbea turcește, rusește, fiind din Odesa, mutat în Ibraila, arăbește, ebraica și armenește, limba natală. Pe chepengul dublu al pivniței de sub șopronul de-afară, cu ușile de tinichea ruptă, de care mereu
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
ca pe nici o ființă din lume. Când mă vedea, mă lua în brațe și mă pupa cu foc. Avea o energie înfricoșătoare, rar întâlnită la vreo femeie. N-avusese copii. Mă considera poate un băiețel de-al ei... Ochilor ei verzi pe fața smochinită ca de maimuță bătrână cu greu puteai să le faci față... Garabet o răsfăța cumpărându-i de toate: cercei, rochii, o dată și-un gramofon cu pâlnie, cu un câine care asculta ce cânta... Garabet a murit tot
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
2002 ediția începută în 1994 cu vol. I Nuvele (Bisericuța din Răzoare, Clopotele din Mănăstirea Neamțu) și continuată cu regularitate de metronom de Teodor Vârgolici, în calitate de editor, după cum urmează: 1996, vol. II Proză scurtă (La țărmul mării, Răboji pe bradul verde, Toamne de odinioară, Caligraful Terțiu); 1997, vol. III Însemnări de călătorie (Scrisori către Simforoza, În Pământul Făgăduinței, În Grădina Sf. Antonie, La Mangalia); 1998, vol. IV Romane (Roxana, Papucii lui Mahmud, Doctorul Taifun); 1999, vol. V La răspântie de veacuri
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
importanța? În faptul că atrage luarea aminte că volumele intitulate Publicistică au în vedere numai articolele care nu au mai făcut obiectul altor culegeri, constituite, evident, în aceeași direcție chiar de Gala Galaction, La țărmul mării (1916), Răboji pe bradul verde (1920), Scrisori către Simforoza, Pe Pământul Făgăduinței (1930), volume incluse, așa cum am arătat mai sus, în volumele II și III ale ediției Opere. Teodor Vârgolici și-a dedicat o bună parte din viață studierii lui Gala Galaction. Monografia apărută în
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
mai departe? Bunico, nu mai adormi!" Uneori mergeam cu bunica la plimbări mai lungi. Mergeam fără grabă de-a lungul râului, prin Piața Roșie și parcul Alexandrovski, prin jurul Kremlinului. Pe pavajul din piatră cubică al Pieței Roșii huruiau camioane prăfuite, verzi. Bunica îmi spunea că sunt de culoare kaki. Kremlinul se reliefa ca o cetățuie misterioasă, în care era interzis să pătrunzi. Cupolele și turnurile te ademeneau numai de după ziduri. Bunica îmi povestea tot felul de întâmplări din istorie: și despre
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
noastră se explica prin faptul că aici era centrul pasiunilor politice. Erau și altfel de oameni, asemenea autorului unor versuri pe care le-am reținut încă din acea vreme: Nu, pistoalele nu le vom descărca noi În plin, în coloane verzi ce mărșăluiesc! Suntem mult prea poeți, oameni cu nevoi, Iar dușmanu-i puternic, forțele lui cresc. Nu, nu în noi va renaște Vandeiea La momentul stabilit, hotărâtor! Noi suntem mai mult adepții ideii, Iar bâta-i numai argumentul lor. Nu, pistoalele
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
avea aceeași mutră. Douăzeci de ani William îl urmărise tenace cu privirea sa de analfabet ranchiunos. Un altul în locul domnului Carol i-ar fi smuls și mâncat demult ochii porcini. Dar până-n ziua când a descoperit o urmă de mucegai verde pe peretele de pe scara blocului domnul Carol îl lăsă în pace. Nu-și amintea cum își găsise cuib în adâncimea ființei sale gustul pentru fatalitate al destinului său. Putea, fără îndoială, să devină un altul, așa cum putea măcar să-și schimbe
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
baroc și neoclasic. Tot aici se află și prima Universitate din America, fondată în 1551, Curtea de Justiție și Palatul Național, împodobit cu picturi de Diego Rivera. Traficul este inimaginabil, se circulă în autobuze, mașini, taxiuri - mici Volkswagen-uri gri și verzi - biciclete și lectici. Sunt polițiști la fiecare 500 de metri, câte patru, înarmați cu puști mitraliere, polițiști care te sfătuiesc să nu întârzii pe anumite străzi și mai ales să nu folosești taxiul. Aflăm ulterior că în taxiuri se produc
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
în culoare. Viața eroinei din Casa Verdi atinge inevitabil stări și momente (sur)prinse în culori de Cezanne, Manet sau Monet, orele grele de balet își găsesc corespondentul pictural în Degas (un tablou a lui Degas se intitulează chiar Balerina verde), nebunia de la bistro are dinamismul din scenele lui Toulouse-Lautrec, iar mama bătrână și cicălitoare nu poate fi decât mama lui... Whistler. Naratoarea spune la un moment dat: "M-am înstrăinat de realitate. N-o mai percep decât printr-o transparență
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
bună înțelegere pentru simplul motiv că reprezintă generații diferite. Adică grupuri de interese diferite. Dacă până acum premierul își exprima dezacordul față de președinte îndeosebi prin bancuri sau subtile ironii, iată că, în ultima vreme, s-a hotărât să rostească adevărul verde-n față. Adevărul așa cum îl înțeleg el și grupul de sprijinitori, desigur: Ion Iliescu reprezintă trecutul partidului. Nici mai mult, nici mai puțin. Probabil că doar politețea l-a împiedicat să ceară, pe loc, pensionarea septuagenarului ce simbolizează singura piedică
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
Bucureștiului. Parcă ar sta să plouă. Un tip, pe Transilvaniei, unei tipe care încearcă de zor să deschidă o umbrelă veche, defectă: "Tâmpito, închide umbrela, sperii ploaia!" Mitică în piața Amzei. Văzând un Mercedes negru care turtește botul unei Dacii verzi, exclamă vesel: Hai că l-a-ndreptat!" Ticul unui profesor bătrân de franceză care din când în când spune: Verité, pas debout! Adică atunci când stai în picioare, fiind tensionat, de obicei, nu poți rosti calm un adevăr durabil, necesar... De unde obiceiul vechi
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]