2,765 matches
-
fără sunet nu s-a inventat, În trupul greu de patimi duc păcatul de-a fi iscoada cerului Înalt. Se face loc În mânăstirea vremii, la scaunul lui Dumnezeu nu-i nimeni, ciobanul cu oile trece: Împăcat, Împăcat, Împăcat! Și verdictul zeiței Demeter se-aude: vinovat, vinovat, vinovat! În noaptea aceasta de iarnă, când tu ești vie de mine și-mi ningi cu ambrozie viața, când Daniil Îl ține la ușă pe Domn, stau de vorbă cu capra Amaltheia și-mi
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
adică o critică ficționalizată, care recurge masiv la procedee literare. Și în România, Lovinescu, în tinerețe, influențat de impresioniștii francezi, scria foiletoane în care opiniile despre cărți erau redate printrun scenariu dialogat, ca la teatru. Acest dialog nu dădea un verdict despre carte, aceasta era analizată din mai multe perspective. Criticul postmodern nu mai vrea să construiască ierarhii, canoane. Cultura postmodernă este o cultură a pluralităților, a multiculturalismului. Critica trebuie și ea să adopte această poziție sistemoiogicâ slabă, de gândire slabă
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
publice, într-o sinteză scenică, anvergura și adâncimea gândirii eminesciene, atât de ocultată, deformată sau demonizată prin stereotipuri și clișee ideologice, în funcție de interesele politice ale momentului. „Omul deplin al culturii române”- așa cum l-a definit Constantin Noica - a avut, contrar verdictelor care l-au exilat într-o formulă naționalist-enofobă, cea mai cosmopolită viziune politică asupra istoriei popoarelor, dar și cea mai profundă iubire de țara și de poporul său, pe care le-a slujit necondiționat, dar în cunoștință de cauză. Trag
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
soiurile (și cu toate sosurile livrești, senzoriale, emoționale) îi înfățișează pe scriitorii cu obsesiile și fantasmele lor (nu neapărat interbelice). Capitala se oferă astfel ca viață în roz, pe de o parte, și în negru, pe de alta, după cum dă verdictul Ioana Pârvulescu: inteligență, occidentalism, vitalitate; dar și convenții sociale, superficialitate, pierzanie. Strălucire și mizerie. De aceea, Întoarcere în Bucureștiul interbelic este un fel de aromat Tabel Mendeleev și o ikebana balcanică: autoarea își definește cartea ca fiind un "decupaj" subiectiv
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
doar de iradiantele aspecte politice, istorice, sociale și chiar erotice ale Galeriei..., cît mai ales impresionați de felul cum sînt ele extrase din fluxul existențial, gîndite și legate într-o realitate conceptuală cu mult mai subtilă. C. Regman dă un verdict tranșant și insolit: "roman filosofic, în timp ce N. Manolescu observă că "nivelul adevărat la care se desfășoară acțiunea nu este niciodată al faptelor brute, ci întotdeauna acela, superior, al vieții în conștiință. Amprenta acestui tipar intelectual apăsat ( Tiefdruck) se regăsește, inconfundabilă
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
acest idiom franco-român care se scrie acum la noi. Am remarcat că personajele tale apar mai bine, mai autentice, când se servesc de un limbaj de-a dreptul neaoș (!) (3). Îmi dau seama de ridicolul căruia mă expun dând un verdict asupra stilului tău și invitându-te să revii la vocabularul "strămoșilor" noștri. Ca și cum eroii tăi care sunt, de fapt, niște supercivilizați ar putea să vorbească ca niște țărani! Toată prietenia mea ție și soției tale E. C. Cum lipsesc destul de des
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
misterul popularității (pe scenă și în viața privată) unei actrițe precum Leny Caler, retrăiește emoția unui tînăr din Arad, Ștefan Augustin Doinaș care a trimis un poem la „Jurnalul literar" și așteaptă, cu sufletul la gură revista pentru a afla verdictul lui G. Călinescu de la Poșta redacției, dă o raită prin galeriile Lafayette, dar nu ezită să se amestece cu voluptate în lumea pestriță a piețelor, a vînzătorilor ambulanți și a lustruitorilor de pantofi, așteaptă cu sufletul la gură știrile din
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
vecinul său este supărat pentru că iată tocmai vecinul i-a făcut un rău; un țăran își ucide calul pentru a-i lua măcar pielea, calul fiind bătrân și inutil acum; alt țăran, bolnav de plămâni, își pune ultima speranță în verdictul unui medic și, cum acesta este negativ, își iese din minți. La temelia acestor povestiri stă uluiala. Cel care povestește este vorbit de întâmplări comune în lumea din care provine. Ceea ce dă întâmplărilor prospețime este aceea că ele iau prin
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
omul potrivit la locul potrivit. Orice faci, sfidezi ba mișcarea aparentă a timpului, ba încremenirea lui de neatins. "No way, Jose!" Fie. Îmi iau emiratele și plec în Kosturica. Deși nesigur de un asemenea diagnostic, doctorul îmi mărturisea că alte verdicte ar fi și mai hazardate. Este, avea să-mi spună într-un tîrziu, este mai mult decît o boală. Învățați din care-mi citea epuizat și al căror nume îmi sunau ba grecești, ba etrusce, ziceau că poate fi vorba
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
în pragul rinocerizării, Ionescu și Cioran sînt suflete afine): Fie că vreau sau nu, aparțin lumii. Sînt neconsolat din cauza asta." E una din cele mai dure cărți ale lui Ionescu, unul din puținele momente în care își permite să dea verdicte universal valabile: "Oamenii pot să nu fie răi. De fapt sînt feroce. Cred că nici o altă specie de animale nu se urăște atît pe ea însăși.". Prezentul și trecutul n-aduc decît fețe asemănătoare ale aceleiași extreme, care împart umanitatea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
domeniile."6 Prinsă în rețeaua de interese a capitalului internațional, lumea postbelică este, previzibil, paradisul speculei politice, care exilează, pe oameni de rând și artiști deopotrivă, în mizeria lipsită de speranță. Venind din partea unui autor care trăia exclusiv din scris, verdictul este marcat de sinceritate maximă: propriul succes relevă limitele sistemului capitalist, generator de beneficii doar în aparență. Interval populat de siluetele politicienilor veroși, tranzacționând voturi și menținând o stare de retardare semifeudală, România mare este contemplată, retrospectiv, doar pentru a
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
V. E.: - ...Este foarte greu, dar, în același timp, cel mai folositor. Sfătuiesc pe scriitorii care posedă darul teatrului, să scrie teatru, pentru că este genul cel mai generos. Cît mai mult teatru! El trece imediat în conștiința publicului, el primește verdictul pe loc, într-o singură seară. Un volum de poezie, un roman - de cele mai multe ori - nu-l consacră pe un scriitor, decît după ani... Teatrul, însă, este el însuși, el e răsplătit sau nu, imediat, prin reacția publicului spectator. D.
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
un lucru cum nu mai văzusem de mult/ să rămâi în picioare să pari foarte calm și să spui: "mamă ce silă îmi e / Bănuind că nici măcar tu nu ți-ai schimbat viața." Cam atât. Poate dau alți cititori vreun verdict, pe mine ideea de judecată de valoare în poezia actuală mă inhibă. E greu de distins dramul de originalitate în atâta producție destul de eterogenă astăzi. Poezii II De data aceasta, am dat peste un poet despre care mi se pare
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
medicilor, Anton Holban răspundea că, acum, faptul nu mai are importanță... Întrebarea, de la sfârșitul studiului �dacă a fost cumva Anton Holban, chiar și după ce și-a epuizat întregul său bagaj literar, cu adevărat un om sfârșit?" lasă lectorului disponibilitatea unui verdict. 1 În realitate după titlul inițial al unei piese de teatru a lui Anton Holban!
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
sentiment acut de disconfort. Vă invit să vedeți această expoziție ca pe o încercare de a prezenta un trecut problematic, în general neasumat în societate românească, încercând să înțelegem și nu să îndreptăm degete acuzatoare. Sper că am reușit nu verdicte și acuzații. Vă aștept cu drag la vernisaj sau oricând până pe 2 martie pentru a vedea expoziția. Simina Bădică Muzeul Țăranului Român Cum fu? Felicitari pentru articol!
Scrisoare de la MȚR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82364_a_83689]
-
toate personajele lui Cehov sunt așa de, cum să vă spun, “metafizice”? De ce-și pun atâtea întrebări, de ce se frământa neîncetat? După o clipă de gândire, răspunsurile curgeau, unele mai iscusite decât altele. “Nu, dragii mei”, venea, după vreme, verdictul profesorului care știa, deja, răspunsul: “Știți de ce? Pentru că n-aveau serviciu.” Povestea ne-a spus-o Oana Pellea la o conferință despre importanța contextului, organizată la București de Amrop (o companie de executive search care pune foarte mult accentul pe
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
ajung pe la ei lately: http://andreeavasile.wordpress.com/2010/11/24/medici-care-mi-plac/. ft frumos! ești norocos că ai putut să ai o asemenea experiență. poate dacă am face-o mai mulți, n-am mai sări așa de repede să dăm verdicte și să plasăm judecați cu privire la doctorii noștri. Felicitări pentru că poti.Pentru depășirea cu succes a limitelor proprii și pentru puterea de a mai găsi loc unui vers în asemenea conditii.Si pentru că ai rămas acolo până dimineata.Si pentru că ne
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
Dragoș Bucurenci Ați afirmat de curând că noi, românii, nu ne așezăm corect valorile. Înclin să vă dau dreptate. Ceea ce ați spus în continuarea acestei propoziții v-a confirmat verdictul. V-a mirat faptul că doar mareșalul Antonescu este făcut responsabil de holocaustul împotriva evreilor și romilor, nu și “șeful statului” de atunci, Regele Mihai. V-ați arătat indignat că “unora le dam averi, iar pe alții îi considerăm criminali
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
a două virtuți elementare: un instinct sigur privind valoarea literară a pretendenților și un fler psihologic infailibil. Adriana simte omul din fața ei după cîteva minute de discuție, iar diagnosticul pe care i-l pune în sinea ei are precizia unui verdict a cărui exactitate va fi confirmată de evoluția în timp a celui diagnosticat. Cît despre instinctul literar, Adrianei nu îi trebuie decît o mostră minimă din scrisul unui om pentru a-i putea intui profilul. 3) Atenția pe care colegii
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
inteligenței pe care nici viața n-o învață minte. Așa se face că deși terorizată de neliniști și griji, intimida la rândul ei fie (în tinerețe) printr-o frumusețe venită parcă din altă lume, fie la orice vârstă prin siguranța verdictelor literare, formulate autoritar. Iar adevărul este că ori de câte ori analiza o carte, numea cu desăvârșită exactitate caracterele, psihologiile, determinările, substraturile. Ceea ce n-o împiedica să fie complet dezorientată în împrejurările de fiecare zi. Îmi amintesc de o seară din 1956 când
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
ar putea să te chemăm de la o zi la alta, de la o oră la alta. Nu putem ști. Depinde ce șansă ai. Obiectiv vorbind, șansele sunt mai mari acum fiindcă începe vara." Folosise câteva soiuri de medicamente în speranța că verdictul ar putea fi infirmat. Dar se dovedise repede că el nu putea fi decât amânat. Și, din păcate, simțea că amânarea nu mai putea dura multă vreme, deși, de aproape un an încoace, își legăna insomniile în susurul aparatului instalat
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
de vorbe. Soliditatea intelectuală și solidaritatea cu valorile, atenția față de generațiile tinere și apelul constant la clasici, acuitatea critică și erudiția: toate aceste linii întregesc portretul unui critic pentru care adevărul există. Un critic obiectiv, din ale cărui analize și verdicte literatura noastră se configurează la scara de 1/1, nici mai mare, nici mai mică decât este în mod real. Pe mine, unul, mă lasă rece elogiile lui X și injuriile lui Y; sunt, în schimb, foarte atent la fiecare
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
a profesionistului, că simbolistica poetică nu are nici o legătură cu simbolistica politică și că prin urmare poemul în cauză nu poate fi folosit ca o probă împotriva autorului său. Instanța, intrigată, dezamăgită, a trebuit să țină seama totuși de acest verdict tehnic și poetul a fost achitat. Forma de apărare a literaturii la care a recurs Gabriel Dimisianu în timpul comunismului a fost acest profesionalism incoruptibil. În momentul de față, când literatura este prejudiciată de alte dictaturi (din fericire, ,dictaturi" în sensul
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
pentru România literară și încă simt un anumit trac când Gabriel Dimisianu, retras în altă încăpere a redacției, ca să aibă liniște, îmi citește articolul, înainte de a fi dat la tipar. Aștept cu emoție, dar și cu un sentiment de încredere verdictul său, de specialist în literatură. Excepție face acest text, pe care - în complicitate cu colegii mei - l-am dat la tipar fără știrea lui Gabriel Dimisianu, fiindcă el, cu modestia-i caracteristică, s-ar fi opus ideii de a fi
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
zîmbet bălai/ Frățînii cu suflete zvelte./ Și cît i-ar fi somnul de lung și de greu,/ Și-n vis el poeme scandează,/ C-așa se cuvine să doarmă mereu -/ Cu goarna și inima trează." Lui Eugen Frunză, încrezător în verdictele viitorului, i se atribuie o dură răfuială cu criticii: V-o spun pe șleau, stimabile amfibii Ce cutezați în roate-a-mi pune bețe: în veci de veci nu mă-nspăimîntă scribii Și de la ei eu nu primesc povețe. Sfărîmînd complotul
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]