217 matches
-
siddhiț, deși atestate În textele literare, trec pe planul al doilea: rezultatele tehnicilor yoga erau cele care pasionau «publicul» obsedat de imaginile mitice ale libertății absolute și ale nemuririi. Nicăieri nu surprindem mai bine decât În folclor și În literaturile vernaculare adevărata funcție pe care o Îndeplinește Yoga În economia spirituală a Întregii Indii”1. Mai important este că Eliade știa că un fenomen similar este și adopția europeană (inclusiv românească) a temei (ceea ce ar merita un studiu separat, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
semnificații noi, plasându-și frecvent contribuțiile în perspectivă comparată. În Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți pornește de la prima versiune în limba română a acestei cărți populare și relevă că traducerea de la mijlocul secolului al XVII-lea reproducea în limba vernaculară un text care, în versiunea slavonă, intrase de aproape două secole și jumătate în circuitul culturii românești, păturile sociale cultivate cunoscându-l și difuzându-l intens. Sunt trecute apoi în revistă principalele versiuni ale cărții: medio-persane, arabe, persane, ebraice, grecești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
prin raportare la hierós, „sacru“, „sfânt“, „consa crat“, și arché, „principiu“, „origine“, „început“, „cauză primă“. „Sacrul“, ca termen utilizat conceptual în filozofia religiei, istoria ideilor religioase sau religie comparată, nu se regăsește cu aceleași determinații în utilizările comune (textuale ori vernaculare) ale termenului din limbile indo europene, pentru a nu mai vorbi despre termenii considerați similari ori corespondenți în limbile non indo-europene, deși pretenția academică este aceea că termenul evocă ceea ce diferite tradiții religioase doresc să exprime, indiferent de spațiul lingvistic
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
omului, a deschis larg calea modernității; însăși Biblia primește noi interpretări, perioada Renașterii și a Reformei marcând o ruptură de interpretarea tradițională, specifică epocii Părinților și scriitorilor bisericești. Apariția tiparului, discuțiile filologice purtate în jurul variantelor manuscrise, traducerea Cărții în limbile vernaculare conduc la democratizarea textului și, implicit, la scoaterea Bibliei din spațiul eclezial care o valoriza ca obiect-simbol și obligând exegeza la interpretări "liturgice". Sfânta Scriptură intră într-un nou ciclu al interpretării sale, iese din sfera sacralității scrisului, nu mai
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
virtual și să facă accesibile colecțiile dispersate în Evul Mediu târziu și epoca modernă timpurie. * Itinerarii Balcanice. Colecții digitale online Proiectul își propune realizarea unui corpus documentar francofon digital de cărți rare și prețioase din bibliotecile regiunii balcanice * VERMANEL sau Vernacular Manuscripts în European Libraries; un proiect ce are ca scop digitizarea și crearea de metadate pentru manuscrise medievale vernaculare * Biblioteci județene, muzee și arhive * EDL Local Europeana Local; proiectul și-a propus să susțină bunele practici ale activităților de digitizare
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
online Proiectul își propune realizarea unui corpus documentar francofon digital de cărți rare și prețioase din bibliotecile regiunii balcanice * VERMANEL sau Vernacular Manuscripts în European Libraries; un proiect ce are ca scop digitizarea și crearea de metadate pentru manuscrise medievale vernaculare * Biblioteci județene, muzee și arhive * EDL Local Europeana Local; proiectul și-a propus să susțină bunele practici ale activităților de digitizare și să ofere acces la conținutul local sau regional prin Biblioteca digitală europeană. NOTELE CAPITOLULUI Este pentru prima oară
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
observarea faptelor sociale reale, ceea ce permite accesul la faptele lingvistice și discursive autentice, care nu ar putea fi nici inventate și nici obținute prin autoanaliză. Cercetătorul sociolingvist încearcă să aibă acces la formele autentice ale limbii, la tipurile de discurs vernaculare, pe care le produc locutorii în mod obișnuit, dar în prezența observatorului. În principiu, terenul nu este decît un loc obiectiv și exterior cercetătorului. Dar, cînd își construiește datele plecînd de la materialele brute pe care le culege, cercetătorul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
of Teachers of English, Washington, D. C., 1969; The Study of Non-Standard English, National Council of Teachers of English, Champaign, Illinois, 1970; Sociolinguistic Patterns, University of Pennsylvania Press, Philadelphie, 1972; Language in the Inner City. Studies in the black English vernacular, University of Pennsylvania Press, Philadelphie, 1972; What is a linguistic fact?, Peter de Ridder, Lisse, 1975; Principles of Linguistic Change. Internal Factors, vol. 1, Basil Blackwell, Oxford, 1994; Principles of Linguistic Change. Social Factors, vol. 2, Blackwell Publishing, 2001, Oxford
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de către profesorii de limba franceză, dar care nu acoperă vidul comunicării autentice ocazionate de conversația cu nativi, o călătorie în Franța sau mobilitățile studenților sau elevilor. Această franceză standard nu este o varietate printre celelalte, nici folosire efectivă, nici o limbă vernaculară oarecare, ci o construcție lingvistică și discursivă omogenizantă. Dat fiind că este preferabilă în mod intrinsec, formă prin excelență a limbii, chiar singura, limba standard face ca celelalte varietăți să fie privite drept deformări. În acest context, indivizii care și-
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
unui Leonardo da Vinci -, simt tot mai acut nevoia împărtășirii achizițiilor unui cerc cât mai larg de receptori, aparținând unui popor decăzut acum, dar care odinioară, prin strămoși, fusese purtătorul unei strălucite civilizații. Transmiterea cunoștințelor (de orice soi) în limba vernaculară le apare cărturarilor drept capitală pentru eliminarea „neînțelegerii” (barieră creată de limba străină), inteligibilitatea (cerută de renascentiști) fiind apoi premisa eradicării „neînvățăturii”. Nici un lucru nu li se arată mai „jalnic” și mai „plânguros” decât absența instrucției. Pentru acești cărturari, laici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
că sunt Eu?” (Mc 8,29; întrebarea apare la toți sinopticii: Mt 16,15; Lc 19,20) - trebuia desfășurată exegetic. Urma apoi momentul articulării teologice, în care înțelepții Bisericii s-au folosit de structurile de gândire și limbaj ale culturii vernaculare. Prin forjarea unui limbaj ontologic în Crezul nicean, de pildă, Biserica n-a intenționat decât să transmită Revelația la nivelul exigențelor unei gândiri marcate de moștenirea culturii filozofice grecești. Ortodoxie: posesie ori participare?tc "Ortodoxie \: posesie ori participare ?" Pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sinteză care nu doar că îl conspectează în multe cazuri pe Aristotel, dar și colportează multe legende, "zvonuri", acordând o pondere mai mare elementelor exotice, pitorești, "fabuloase"). În afara Bibliei, dar sub directa sa influență, apar și circulă în toate limbile vernaculare și nu numai diferite tratate care doar aparent sunt de zoologie: exemplul cel mai ilustru este cel al Fiziologului, lucrare care a influențat decisiv și pentru o perioadă lungă imaginarul animalier european. Redactată, după toate probabilitățile, în secolele II-III d.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cel mai probabil în secolul al IV-lea, deși primele manuscrise păstrate datează din secolul al IX-lea, acest tratat atrage imediat și influențează decisiv întreaga cultură europeană, fiind tradus, prelucrat, transformat, imitat, într-un cuvânt adaptat în toate limbile vernaculare și slave ale Europei creștine. Simplitatea sa, continuarea unei tradiții perene, a fabulei, căreia i se extinde de acestă dată morala, care devine mai explicită îi asigură un succes extraordinar. Puține cărți ale Evului Mediu au fost atât de traduse
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
XE "Bariț" i se va spune, În Ardeal, „O’Connel-ul românilor”. În al cincilea rând, apropiindu-ne concentric de Transilvania, se cuvine să analizăm receptarea problemei irlandeze În contextul general-românesc. Irlanda intră În atenția românilor odată cu apariția presei În limba vernaculară. Începând cu primul său an de apariție (care coincide cu adoptarea „Actului de emancipare a catolicilor” În Marea Britanie), Curierul românesc din București inserează În paginile sale comentarii cu privire la acest aspect din viața politică a Irlandei, preluate din ziarul Times. Informațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru bere (Holinshed 285-86). Berea a fost examinată de dragul ei și din acel motiv s-a opus tipului de simbolism ideologic care a dominat mult din discursul "oficial". În final, recipientul acelei rezistențe, tiparul, reflecta o lume care vorbea limba vernaculară, o limbă care putea la rândul ei să fie verificată și îmbunătățită prin cercetări ulterioare. Indiferent de acest lucru, formele și felurile mai vechi de a vedea lumea care reflectau o lume simbolică drept realitate au fost inițial forțate în
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aceste figuri de stil erau folosite în exces iar rezultatul riscă să fie pur stilistic, aproape lipsit de conținut. Drept consecință, o realitate simbolică elaborată a pus în umbră încercările de a reflecta o realitate temporală, în ciuda dezvoltării prozei în vernacular. Am făcut doi pași înainte în vernacular, doar pentru a face un (cel puțin unul!) pas înapoi într-o realitate lingvistică elaborată care nu se aseamănă foarte mult cu lumea temporală. Eufuismul nu era nou; avea rădăcinile sale clasice. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
exces iar rezultatul riscă să fie pur stilistic, aproape lipsit de conținut. Drept consecință, o realitate simbolică elaborată a pus în umbră încercările de a reflecta o realitate temporală, în ciuda dezvoltării prozei în vernacular. Am făcut doi pași înainte în vernacular, doar pentru a face un (cel puțin unul!) pas înapoi într-o realitate lingvistică elaborată care nu se aseamănă foarte mult cu lumea temporală. Eufuismul nu era nou; avea rădăcinile sale clasice. Dar a fost practicat în exces de către scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
constituit din mecanisme structurale sau din "istoria nenaturală", ci din utilizarea constantă a ambelor. Noutatea o constituie excesul: eufuismul oricărei compoziții este o chestiune de măsură" (313, sublinierea autorului). Problema unei retorici corespunzătoare a continuat să bântuie evoluția prozei în vernacular, chiar și după ce eufuismul secolului al XVI-lea a fost respins de cei care au crezut că puteau ajunge la ceva mai bun și prin aceasta la o retorică mai corectă, o circumstanță evidentă în prezent în numeroasele noastre manuale
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ajuns să fie numit un "stil simplu", modelat în așa fel încât să poată relata despre lumea înconjurătoare. Afirmația lui Anger poate fi înțeleasă ca semnul istoric al unei tranziții ce a avut loc în scrisorile englezești - și în proza vernaculară - și care va avea consecințe pentru stilul jurnalistic modern. Aici ilustrează Jane Anger un alt punct referitor la evoluția formelor nonficționale. Deși o nouă conștință critică era reflectată în dezvoltarea formei prozaice a eseului atunci când Francis Bacon a publicat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în evidență natura senzațională a acestor relatări fățiș încadrate de ideologie, mai ales de pietăți morale. Relatările erau multe și variate, scrise pe teme precum dezastrele, crimele, călătoriile de descriere, vrăjitorie și ceea ce era ciudat, toate hrăneau un public comun - vernacular - și dornic (Shaaber, 141-65). Printre exemple se numără "Pocăința domnului Turner, care a fost executat pe 14 noiembrie deoarece l-a otrăvit pe Sir Thomas Ouverbury" în 1615 (142); Forma unui copil monstruos, născut la Maydstone în Kent... octombrie, 1568
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și memorii ale secolului al XVII-lea, o grupare de forme nonficționale a căror amploare poate fi explorată doar în mod succint în această carte. O analiză etimologică relevă faptul că "istoria" a avut de mult timp un loc în vernacular, conform Oxford English Dictionary (Compact Edition 1:1515). Pe de altă parte, cuvintele "carte de caracter", "biografie", "anale", "jurnal intim" și "memoriu" au căpătat în secolul al XVII-lea sensul pe care îl au și astăzi. ("Autobiografie" este un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
184, 330 Bennett, James Gordon, 165 Berger, Charles: Handbook of Communication Science (în colaborare cu Stephen Chaffee), 302 Berger, John, 86, 187, 241 Bernays, Edward, 293, 330 Berner, R. Thomas: "Literary Newswriting: The Death of an Oxymoron", 330 Biblie, traduceri vernaculare ale ~, 28, 141 Bickerstaff, Isaac (Richard Steele): Tatler, 155, 331 Bierce, Ambrose, 64, 331 biografie: ascensiunea ~, 146- 148, 267-268; ~ ca jurnalism literar, 147, 161 Black, Winifred ("Annie Laurie"), 66 Blackmore, Richard D.: Lorna Doone, 282 Blair, Hugh: Lectures on Rhetoric
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi corupția la vârf sau educația tinerilor și a adulților din Biserică, au rămas subiecte aproape neatinse. În cazul ultimei exigențe - obligația catehizării propriilor credincioși - Biserica Ortodoxă din România a eșuat. O „buturugă mică” precum Malta ar putea răsturna orgoliile vernaculare, dacă luăm în calcul că un sfert din populația activă a acestei țări face parte din programul de neocatehumenat postbaptismal al Bisericii Romano-Catolice inițiat în ultimele decenii. Reintroducerea „religiei” în școli nu poate reprezenta, în sine, o izbândă. În fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
proiectului colonialist. Păstorii ortodocși - mulți dintre ei monahi, precum Sf. Herman din Alaska (1756-1837) - au știut să adopte un limbaj dezinteresat, punând accentul pe bunătatea Evangheliei lui Iisus Hristos și pe virtuțile iubirii și iertării. Ei au arătat cum cultura vernaculară nu poate fi disprețuită din considerații dogmatice zeloase, care pun „acribia” înaintea „dragostei”. Confruntați cu problema primirii altor neamuri la credința pravoslavnică, nenumărați preoți misionari au înțeles că ortodoxia nu poate fi redusă la sinteza liturgică bizantină din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și bucovinean lângă hibrizi bizari făcuți din aluviuni slave, maghiare, nemțești, evreiești etc., neaoșisme coexistând cu vorbirea gazdelor, care nu sunt din partea locului (căci „noi vobiăm limbiele toatie, numai franțuzeinește spețial mă abțin”). Și limbajul naratorului se împănează cu forme vernaculare, unele poate chiar proprii creații: abârglă, beancă, butdulă, ciupos, găpurele, gogleț, hutupește, pirș, zgumți ș.a.m.d. Astfel, excursia cinegetică pare doar un prilej pentru o incursiune de arheologie lingvistică fabulos-ilară. Lupii stabilește un pattern stilistic care poate fi regăsit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]