128 matches
-
cioburi, o imagine, trecînd-o, ca pe-o fotografie, în atelierele de demult, prin ,ape". Mi-am amintit de-ntrebarea asta și de bătrîneștile ,filozofii" care căptușesc basmele citind, de curînd, o carte cu copertă verzuie (după obîrșia-i franțuzească, vert Nil, vernilul e-un verde de apă...): Oglinzile, de Petru Creția, în reeditarea recentă de la Humanitas. În cui, peste spinarea arcuită a vreunui scrin, atîrnă un zăgaz de vanitate și melancolie. Apa de sub luciu, care se face tot mai gris souris, cu
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
de ani, acest unchi (baba murise, cafeneaua și biliardul se desființaseră) mi-a dat o bilă galbenă, de fildeș, și una albă, de marmură. Roșie nu mai avea. Cele două bile sau rămas la Dolhasca. Le țineam în două pahare vernil, cu picior înalt! Să nu uit, între cele două pahare vernil ce-mi țineau în gură bilele, aveam un ceas vechi, de buzunar, marca Roskopf (s-ar putea să fi scris greșit, voi verifica). Nu mergea. Cu stimă și grație
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
carnea sîngerîndă se freca, sub hainele mincinoase, se măcina... urma să-mi ascund scheletul de neliniștea celorlalți, să viețuiesc pudic, aparent vioi, în mijlocul urbei împodobite cu sărbători...Urechile îmi erau înfundate, căptușite cu cîlți de ceară mov, ochii extenuați lăcrimau vernil, nările se lărgiseră păros, gura rătăcea, buimacă, știrbă, pe-o față bolborosită,cu buzele mototol... Ridurile își dezarmonizau rafinamentul vechimii austere sau, hm!, destrăbălate... se întretăiau aiurea, nemaisemnificînd decît debandadă și delir.Și-atunci? Căzneam întruna, nu mă interesa finalul
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
mult timp, cu aviditate, păstrând doar pentru ea descoperirea asta. Nu i-l arătă nici măcar lui Costel, de al cărui braț se agățase ca să nu-i despartă mulțimea. Părea că nimeni altcineva nu mai vedea minunea catifelată, pată sîngene pe vernilul jegos al țevii, de parcă el n-ar fi fost acolo, ci pe retinele fetei, de unde, răsucindu-se în viitoarea chiasmului optic, și-ar fi întins aripile în ambele emisfere cerebrale din craniul ei. Și, într-adevăr, numai la trecerea Mariei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce mai găteam și io, el, cu nasu-n farfurie, nu zicea decât atît: "Cum să fie? Mîncare!". Muream de necaz când îl auzeam așa..." Am rămas, în fine, singur cu asistenta medicală, umblând de mână cu ea pe alte coridoare vernil, cu podeaua de mozaic roșu cu alb, ca o tablă de șah. Am trecut prin holuri reci și vaste, am suit alte scări de marmură și-n cele din urmă am ajuns într-o aripă a clădirii total diferită de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-le jocul cu un fel de-ncîntare prudentă. Mă uitam curios la piepturile lor subțiri și la linia fină a păsăricilor pe pubisurile lucioase. La vilă mă mai jucasem de-a doctorul cu Anișoara și, la subsol, în cămăruța vopsită-n vernil, ne dădusem de multe ori chiloții jos, dar acum mi se părea altceva, pentru că fetițele care dansau acum prin camera întunecată nu păreau să încurajeze acea complicitate în pericol și rușine a întîlnirilor mele cu Anișoara. Fata vulgară și proastă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
realitate: ficușii în cutiile lor de conserve, mucul de țigară de pe mozaicul podelei, numărul etajului scris cu șablonul pe un perete, ușile cu vizorul așezat mai sus ca un stat de om și cu soneria inaccesibilă. Aerul, colorat într-un vernil etern, era mai înghețat și mai tare decât oriunde. De nenumărate ori în visele mele mi-a apărut scara blocului din Ștefan cel Mare, unde ne-am mutat pe când aveam cinci ani și câteva luni, într-o toamnă lăptoasă care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de înalte. Merseră un timp nedefinit pe culoarul transversal, până ajunse-ră-n capăt, la draperia grea de catifea stacojie. Pătrunseră-ntr-o odaie întunecată, ale cărei ferestre aveau obloanele trase. Aici tapetul de pe coridor lăsase locul unei vopsele grosolane de ulei, vernil, aidoma celor cu care se vopsesc pereții spitalelor și-ai închisorilor. Vopseaua era coșcovită, și grămăjoare de pelicula, jupuită de pe pereți, se-nșirau de-a lungul odăii. Sub jupuituri, pereții-și arătau adevărata culoare, vinețiu-vișinie, aidoma petelor din naștere pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gravide, o luară de data aceasta la dreapta. Dădură deoparte altă draperie de catifea stacojie și pătrunseră în altă odaie cu tavanul nefiresc de înalt pentru dimensiunile ei. Aici era dormitorul celor două femei, cu aceleași obloane închise ermetic, același vernil uleios pe pereți, în plus cu un damf de mosc aproape irespirabil. Patul dublu, cu tăblii grele la capete, o masă de toaletă cu oglindă gălbuie, ușor vălurită și un mare șifonier erau întreaga mobilă. Taburetul din fața toaletei avea tapițeria
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
minunilor, a tuturor luminilor. De jur-împrejur erau reflectoare îndreptate-n sus, spre bolta unde aveau să se rostogolească zburătorii, pe trupurile cărora aveau să pună spoturi din cele mai dulci și mai tandre nuanțe, trandafiriu glisând în azuriu glisând în vernil glisând în pură și transfigurată lumină aurie... De apexul bolții atârnau trapeze de metal strălucitor, alte proiectoare, cu filtre colorate și apărătoare negre, funii într-o împletire complicată, ciudate și sclipitoare mașinării de zbor... Fâșii extrem de lungi de pânză colorată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se simți deodată în centrul viu și multicolor al lumii, unde nu sperase s-ajungă vreodată. Și acolo, în mijlocul centrului fermecat, îl aștepta neclintit Omul Șarpe. Înain-tînd către el, pe nisipul ce încă mai mirosea a fiară, colorîndu-se pastelat în vernil și bleu și roz și auriu după cum filtrele reflectoarelor glisau lent deasupra luminii, băiatul simțea o exaltare tot mai nestăvilită, bucuria de a fi fost ales, triumful celui care cu o clipă-nainte n-a fost nimic și care-acum era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o coloană de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare cu pudră roz, o periuță neagră și unsuroasă de rimel , un creion dermatograf ieftin, care nu făcea parte din trusă și din cauza căruia cutia nu se închidea cum trebuie și, cine știe de ce, câteva mici garnituri de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plastic pe care erau gravați niște trandafiri, cu o linie sinuoasă, aurie. O deschise, amintindu-și că se găsise în comerț la noi. Se privi în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu avea decât două pătrățele, unul vernil , celălalt rozaliu, ceea ce devenea interesant. Totuși puțin, fir-ar să fie. Din ciurucurile astea trebuia să improvizeze, cum-necum, un make-up onorabil. Deschise una din ușițele laterale ale toaletei, îi veni greu să suporte mirosul de parfum prost, dulceag, de-al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pare de prost gust să începi să comentezi filmul cu prietenul care te-a însoțit. Pur și simplu îl lași să se sedimenteze, imagine cu imagine, albăstriul ftizie al Pădurii de mesteceni, griul perlat al Dueliștilor, roșul murdar al Iluminării, vernilul și sepia și brunul celor Cinci seri. Ei, da. Îmi place să te ascult, poeteso. Țin minte cum la ceaiul ăla de la care ne cunoaștem ți-am zis, ca să fac pe nebunul: "Nu cred că există în lume un lucru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Vica... Nu mai ajunge ea nici să ia cuiburile de păianjeni care se adună prin colțuri... Se trezește de dimineață (așa spune) și stă în pat, cu ochii în tavan. Tavanul înalt, de mult înnegrit. Cândva a fost dat cu vernil și suflat cu praf de mătase, poți să-ți mai dai seama din câte o pată, rămasă cine știe cum. Numai că ea ține minte. Ține minte toate, la rând, cum au fost (așa spune). Altminteri, degeaba se trezește devreme, pentru că rămâne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a deschis ca un fel de borcan. Circumspect, i-am atins marginea... Se simțea o puternică forță de aspirație elicoidală. Mi-am luat inima-n dinți și am pus palma pe gura recipientului-pâlnie. M-am trezit pe o plajă concav-inversă, vernil cu galben granulat, lângă o moluscă portocalie gigant. În depărtare-sus se aude un muget plăcut. Las niște urme, de nici nu vreau să-mi închipui cum arăt!... - Îți place vara? aud ca o melodie dinspre moluscă. - Nu există anotimpuri! Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
faci ce știi tu că trebuie să faci, mergi liniștită mai departe. nouă în al cincilea loc: semințele de petunie magică, dăruite de prințul tău, shangdi di liwu, se desfac, în pământul tău, printre două coji ies colții fragezi, puri, vernil, cu o putere fenomenală împing grăunții de pământ negru de deasupra, scot capul, pe care și-l desfac, ca pe o poveste mov, în această lume de răz boaie, carne tăiată și așteptări ale purificării. nouă deasupra: tot ce ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Luați-vă de mână! Atenție la sârme! Se supuseră pe loc energiei poruncitoare ce venea din culise, căutându-se cu înfrigurare unul pe altul cu mâinile întinse. Lucian observă abia atunci că fiecare era îmbrăcat într-o altă culoare bleu, vernil, galben, crem și rozul rochiei lui, toate laolaltă precum creioanele colorate orânduite după culorile curcubeului în cutia proaspăt primită în dar de Crăciun. Un hohot de râs se ridică din sală atunci când, la un pas înaintea lui Lucian, îngerul galben
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strângi căuș în palmă două vrăbii geruite-n pribegirea lor cea calmă eu voi cere să se schimbe să se uite neuitarea și să-ți pun în ochi corăbii să ne-aducă depărtarea o să-ți cumpăr flori din gheață și vernil pentru inele o să-ți dărui antipozii și cutii de acuarele azi ne stingem în zăpadă somn cu somn și împletire iar din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină Spre largul iubirilor mele mai este tihnă la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bunica Leah credea că Își recunoaște nepoata așa cum va arăta peste ani, Îmbăcată ca acum Într-un tricou alb din bumbac, cu frunze mici galbene de arțar, și romburi negre, și Într-o fustă lungă, gitane, din pânză de in, vernil. Și a fost iunie, și a fost vară. Ea a intrat la București, la Istorie, În speranța că În timp va trece la Istoria Artelor, iar el, la Cluj, la Geologie. Ani În șir, În memoria sa, Violeta a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lene ca să o vând și rămăsese într-un garaj de pe Union Street, între Sixth și Seventh Avenue, fără să o mai conducă cineva sau să se mai uite măcar cineva la ea de când mă mutasem în Brooklyn. Un Oldsmobile Cutlass vernil, o fierătanie care șoca prin urâțenie. Dar făcea ce i se cerea să facă și, chiar și după două luni de inactivitate prelungită, motorul a pornit de la prima cheie. Tom era la volan; eu stăteam în dreapta; Lucy ședea în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încă nu vroiau să se desprindă de pe ramuri. Soarele generos, ca în luna lui cuptor, își deșerta probabil ultimele sale rezerve de căldură, nu numai asupra orașului, ci și asupra canadienei cu care era îmbrăcat. Nou-nouță, cu două fețe, una vernil și cealaltă gri, deși cu fermoarul descheiat, ca un recipient de mare capacitate, comprimase aproape toate caloriile din atmosferă sub căptușeala ei. După o noapte nedormită, transpirat, îngândurat și fără nicio țintă; negru la față precum "Cavalerul Tristei Figuri", chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de detenție de care nu eram și nu sunt încă sigur), cum n-au fost plăcintele pe garduri niciodată, etc. Avea o duzină întreagă de fotografii prinse cu răbdare și cu mult gust în albume de zile mari, cu coperți vernil și cănaci roșii ca de mărțișor sau roz fără cănaci, sau mov și cu dungi albe, toate în piele catifelată, iar fotografiile aranjate separat pe epoci și însoțite de un scris grozav de frumos: căsătoria la Viena, voiajul de nuntă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fără să-și dea seama, intră În somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel Își ținea, În ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, În camera de lîngă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curînd și canapeaua joasă cu cuvertură lînoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părînd a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau Însă la curent cu Întîmplările cîte erau, cu știrile oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]