637 matches
-
le fac un elogiu criticilor majori și realmente luptători pentru valoare în literatură și în anii teribili ai deceniului șase și șapte la noi. Propun și portrete ample făcute cu priceperea mea, câtă o am, de creator de tipuri umane verosimile, a cinci critici și istorici literari, inși fără de care literatura noastră a „creatorilor”, poeți și prozatori din acei ani, nu ar fi fost posibilă. Nu, nu în sensul producției ei originare, ci mai ales în ceea ce privește unul din rolurile majore ale
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
prințul Nicolae și pînă la fostul mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu, de la intelectuali ca Octavian Vuia, Horia Stamatu sau Paul Costin Deleanu și pînă la grupul parizian din jurul Monicăi Lovinescu - Paul Miron le surprinde identitatea și biografia, conturîndu-le o imagine verosimilă. Dar spiritul care i-a marcat existența a fost celebrul Ernst Robert Curtius: „Decizia de a face literatură - Literele - mi-a fost inoculată de Ernst Robert Curtius. Care, după ce l-am cunoscut și m-a acceptat ca pe un fel
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
aproape tandru, să o învelească în straturi de pastă colorată, anume exemplificînd diverse stadii de diluție. Menajează alcătuirilor sale un fel de planturos ingenuu, una lîngă alta, ar compune o neștiută scenografie, ce nar avea a se dezice de imbolduri verosimile, dinspre un Dubuffet cordial: plapumă de nori care se bulbucă după impulsiuni inocente, care coboară fără amenințare printre noi. Desene aluzive, poposind pe suprafețele de textură și incurvare diversă, dau glas, și ele, unui apetit de cuprindere ce nu se
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
greu să ajungă de unul singur. De aceea, sub pana lui, fiecare gînditor cercetat se exprimă clar și precis, senzație pe care o pierzi de îndată ce parcurgi cu ochii proprii volumele la care Flonta face trimitere. De aici virtutea de comentator verosimil și demn de încredere, care nu pledează și nici nu repudiază ceva din secrete porniri personale. Profesorul Flonta nu e militant, dar nici conciliant, ci rece ca un bisturiu și pregnant ca un vîrf de spelcă, avînd ceva din aerul
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
mass media? De o depersonalizare, de o reducție a ființei lăuntrice în favoarea unor prestații uscate, mașinale? De o depreciere a valorilor „înalte”, ducînd la un egotism cinic? Greu să mă opresc la una singură din asemenea cauze, la urma urmei verosimile, ori la altele ce s-ar mai putea dibui. Prefer a socoti că e o criză de creștere pe care, ce e drept, noi am străbătut-o cu totul altfel, dar care s-ar putea încheia într-un chip culturalicește
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
legitimeze Il Gattopardo, datoriile noastre față de eroismul tutelar întrupat de Gustave Flaubert, față de opțiunea lui tardivă, generînd capodopera, inefabilă și totuși programatic voluntară, Un coeur simple. Solidari în această admirație, am declarat-o ca un punct definitoriu dintr-un credo verosimil, de estetică, dar și de etică a creației, - o consemnează astfel un intervieu deloc convențional din Secolul 20. Prin hățișul unor drumuri oricît de labirintice, la acele pagini flaubertiene te întorci să le dai înconjur, cu gratitudine; căci îți apar
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
oferind amantului plătitor dulceață făcută gospodărește cu mîna ei. Emilia are totuși principii: nu se culcă cu niciun coleg de teatru pentru a nu stîrni invidii. Mi se pare nu numai evident, dar și admisibil că Emilia este cel mai verosimil personaj al romanului, mai mult decît selenara Doamnă T. Această afirmație, cu care, în liceu, am stîrnit contrarietatea excelentei mele profesoare de română, este susținută și de observația că, în general, personajele negative sînt cele memorabile. S-ar putea reproșa
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
după opinia noastră, libretul permite cu ușurință o adaptare temporală și spațială necesară receptării publicului contemporan de operă. Și din aceste considerente, abordarea poveștii de dragoste a lui Nemorino pentru Adina, transpusă în lumea tinerilor de astăzi, mi se pare verosimilă, ba chiar convingătoare. Așa cum o mărturisește chiar regizorul „montarea respectă raporturile dintre personaje, dinamica lor, relațiile de dependență și influență dintre ele, care definesc dezvoltarea poveștii într-un spațiu atemporal”. Regia este slujită de contribuția scenografică a Adrianei Urmuzescu, o
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
fac parte din regula jocului, ca și analogiile multiple, ca și mistica cifrei patru, reluată din emblema Crailor de Curtea- Veche. În plus, tot ce ține de istoriile „realiste” ale eroilor, inclusiv reconstituirea mediilor gazetărești și ecleziastice, e pregnant și verosimil, relatat într-un stil tăios și condus cu mînă sigură spre un dezastru existențial comun, cu deschidere metafizică. O coborîre în abis a unor destine tragice care încearcă, din străfundurile propriei alienări, să-și amintească universul înalt din care provin
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
D. Rosetti, Vintilă Russu Șirianu, M. Sevastos, Ioan Slavici, D. I. Suchianu, Ion Suchianu, A. Toma, V. A. Urechia, Al. Vlahuță și Paul Zarifopol. Cât vor fi de adevărate aceste fotograme, nu putem decide. Destul că foarte multe dintre ele sunt verosimile. Unele redau, de altfel, episoade cunoscute (mă gândesc la faimoasa vizită a lui Delavrancea la Berlin, pe care de altminteri, și Caragiale o consemnează într-o epistolă). Altele păstrează, fără să-l distorsioneze, tonul din Momente (speculațiile despre un anume
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
unei doctrine riguroase. La ei nemulțumirea nu ține de o discordie confesională, ci de o insatisfacție de ordin teoretic: viziunea religioasă li se pare atît de puerilă că nu-și pot reprima imboldul de a o înlocui cu alta mai verosimilă. Și cum nu e nici un motiv să-i bănuiești de intenții ascunse, critica lor se face în numele rațiunii și se poartă în termeni de plauzibilitate. Ei vor cauze și coerențe, nu scopuri și nici revelații. Și cum rigoarea științifică le
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
pension). Dar cunoscută se face mai tîrziu, spre sfîrșitul anilor 90. Scriitorul-fanion al editurii este o micuță Amelie Poulain - Anna Gavalda - și un micuț Boris Vian - Martin Page. Ce a rămas la ei din recalcitranța literaturii de altădat'? Personaje puțin verosimile, uneori inconsistente, ,de hîrtie"; lipsa viziunii totalizante, înlocuită de flash-urile unui puzzle; investigarea unui real marginal, adesea insignifiant. Adică mai nimic, pentru că cele trei caracteristici enumerate pot defini mai mult sau mai puțin aproape orice roman contemporan. Ce-a
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
spațiu colorat și strălucitor atît de străin ei. Băiatului cu undița nu-i reușește trucul, ,iar peștele îi moare-n buzunare". Dacă dintre clasici zeitățile tutelare (mărturisite) ale Ilenei Mălăncioiu sînt Eminescu, Blaga și Bacovia, alături de Rilke sau Poe, par verosimile și unele afinități cu mult mai tînăra scriitoare din diaspora care, într-un interviu luat cu puțin înainte de moartea ei fără sens (adevărată, din păcate !) mărturisea : ,Pot scrie atîta vreme cît rămîn vulnerabilă". Și iată cum mici fragmente din mozaicul
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
reală, resuscită ,o memorie istorică a societății românești". De unde vine atunci impresia puternică de irealitate pe care o emană lumea bănulesciană? Mai întâi, din elaborarea savantă a povestirii, care transmite o plăcere a artificiului artistic, nu sentimentul unei reflectări directe, verosimile. Autorul are foarte clare referințele reale (câmpia, vecinătatea Dunării, oamenii, comerțul cu lână, piei, alifii și marmură), dar efectuează, ca orice mare artist, o mutație estetică în transpunerea lumii. În narațiune, determinările spațiale și temporale stricte sunt șterse, iar scriitorul
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
auzind-o întrebându-l (aluziv? - hi-hi-ha!...) pe primarul Craiovei, invitatul emisiunii: "-Vreți dumneavoastră, domnule primar Antonie Solomon, să vă considerați un armăsar ?", autorul "Catilinam"-elor, ar scăpa doar printr-o minune de preinfarct, abia putând să mai continue într-un verosimil și cucernic grai harghitean: -Noa, Doamne-ajut-o pe doamna, că oblu de fain le mai zâce! Ideea l-a emoționat, însă, chiar și pe Haralampy atât de tare, încât n-a mai percutat decât la știrea transmisă de toate posturile noastre
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
exemplu de cum poți trece de la o banală întîmplare biografică la o strălucită și sarcastică remarcă filosofică. Și aproape că nu e filosof căruia Russell, plecînd de la o anecdotă biografică, să nu-i schițeze în cîteva rînduri un portret plastic și verosimil. În concluzie, o istorie a filosofiei scrisă de un spirit modern și caustic, al cărui ochi teoretic, lipsit de prejudecăți și dogme academice, privește filosofia ca pe un spectacol al marilor inteligențe speculative.
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
exemplu de cum poți trece de la o banală întîmplare biografică la o strălucită și sarcastică remarcă filosofică. Și aproape că nu e filosof căruia Russell, plecînd de la o anecdotă biografică, să nu-i schițeze în cîteva rînduri un portret plastic și verosimil. În concluzie, o istorie a filosofiei scrisă de un spirit modern și caustic, al cărui ochi teoretic, lipsit de prejudecăți și dogme academice, privește filosofia ca pe un spectacol al marilor inteligențe speculative.
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
ficțională a celui dintâi față de liniaritatea celor din urmă). Radu Aldulescu e refractar la formula postmodernă sau experimentală a romanului (practicată, în speță, de optzeciști), optând pentru romanul de tip realist (al romancierilor șaizeciști și șaptezeciști), cu „acțiune și personaje verosimile (...), anvergură epică și tensiune dramatică”. Un optzecist - dar marginal, nu din nucleul bucureștean - precum Petru Cimpoeșu, bine afirmat după ’90, vorbește (în Privirea îndrăgostitului), pornind de la Despre dragoste de Stendhal, de „privirea îndrăgostită”, de „îndrăgostirea” celui care pornește în aventura
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
presupun, în patima lecturii căreia nu i-a mai rezistat nimic. În următorii ani viața mea a rămas ca o haină derizorie pe malul cărților, în care mă scufundam cu sentimentul că erau nu numai mai semnificante, ci și mai verosimile decât realitatea. Nici nu știu când și cum verbul a scrie a devenit complementar și geamăn verbului a citi. (Nu mă refer la scrierea primelor versuri în clasa a doua, circumstanță amuzantă pe care o țin minte bine, dar care
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
Oraș, pe cerul ficțiunii, de cum se instaurează vraja epică atotcuceritoare. Rețeta epică europeană la zi nu este foarte diferită. Protagonistul se poate numi Maria Callas, Petrarca, Caligula, Gauguin sau marchizul de Sade, de pildă: romancierul îl pune într-o poveste verosimilă cu ceea ce consemnează după caz cronicile, biografiile, istoria sau arhivele, îngăduindu-și să „brodeze” în jurul personajului ilustru; în cazul Casei Gorgias ni se oferă frescă, roman erotic, de moravuri, thriller: fratele Veniaminis trimis de Patriarhia Atenei și ucis la intrarea
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
ca-nainte poate nici nu vreau prea multe îndoieli nu sunt bune nici pentru spate, nici pentru minte Mai bine să crezi Descartes avea dreptate dacă ești pierdut și nu știi nimic orișicum alege un drum crede în cea mai verosimilă variantă și mergi înainte îndoiala te ține pe loc și nu-i bine să mori pe loc și doctor Merz îmi spune la fel Herr Professor o să te faci bine și o să pleci în România și la New York Întreg spitalul
Așa cum îngerii curg by Theodor Damian () [Corola-journal/Imaginative/10306_a_11631]
-
om și operă: „Și acest om incoerent, extravagant, fără noțiunea adevărului și a preciziei, a făcut - observa E. Lovinescu - literatură documentară de război și deși vedea în sute de mii și milioane, în povestirile sale se menține, totuși, în date verosimile.” Acestei „nedumeriri” i se alătură, apoi, alta, și anume că „omul nu avea nici cele mai elementare noțiuni de gramatică și de ortografie și mînca silabe mai în fiecare cuvînt”. Și, cu toate că faptul din urmă e interpretat ca „semn de
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
desigur, în absența unei minime valori literare. De altfel, precum s-a văzut, memorialistul admitea că autorul celor două cărți, indiferent cine a fost, „a făcut literatură de război și ș...ț în povestirile sale se menținea, totuși, în date verosimile”. În paginile revistelor citate sau în casa directorului lor să-l fi întîlnit prima dată căpitanul Popa pe Liviu Rebreanu? Numele e întîlnit însă în Jurnalul lui Liviu Rebreanu, la 1.I.1923: “Căpitanul Popa cu locul Bonaparte” (unde autorul
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
bat câte un cui în pom, ceea ce înseamnă că n-au reușit să deschidă lacătul sau, o altă variantă, pentru a-l necăji pe Necuratul. Ormós are însă pentru această poveste, frumoasă prin însăși naivitatea sa, o explicație ce pare verosimilă: „pădurea vieneză ajungea pe vremuri până în locul unde - în amintirea acestui fapt - acum este amplasat trunchiul. În decursul timpului s-a încetățenit obiceiul ca ucenicii care au stat câtva timp în oraș să bată câte un cui în butuc”. Să
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
reușit să deschidă lacătul. Béla Tóth menționează în lucrarea sa „Rarități maghiare”, apărută în 1899, că trunchiul de fier din Arad avea cam 70 de ani. Fusese fabricat, așadar, cam în aceeași perioadă cu cel din Timișoara, apărând astfel foarte verosimilă ipoteza ca lăcătușul Heim să fie și autorul acestuia din urmă. La fel de posibil este ca lui Heim să îi fie făcută această comandă de către comerciantul aromân Trandaphill (probabil o transformare a numelui Trandafir, cu care apare în alte surse), cel
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]