734 matches
-
E. Baconsky - Opere, I. Poezie, II. Proză. Versuri, ediție îngrijită de Pavel Țugui și Oana Safta, introducere de Eugen Simion, Academia Română - Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2009, 746+967 p. 1990) - și, ca Addenda, destul de bogatei producții de versificație realist socialistă de până în 1956. Secțiunea din urmă este alcătuită din volumele anilor '50 și din 36 de texte pe care Baconsky, din motive astăzi obscure, le-a uitat în paginile publicațiilor vremii, texte recuperate acum de editori. Astfel, se
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
cu siguranță și că A. E. Baconsky era un „matein": editorii au constatat că poeziile au suferit modificări importante, la trecerea din reviste în volum. Rubrica Note. Comentarii. Variante, de la finele fiecărui volum, menționează toate aceste transformări, chiar și la versificațiile realist socialiste. Aceeași acribie a vegheat și în cazul prozei. Textul tipărit al volumului Echinoxul nebunilor și alte povestiri a fost confruntat cu manuscrisul, față de care nu s-au constatat decât intervenții ortografice și de punctuație. Biserica neagră a beneficiat
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
ceva mai puțin bine turca și rusa, poseda rudimente de italiană și de latină. În aceste condiții, a făcut instinctiv apel la poezia străină ce îi era accesibilă, încercînd să creeze un instrument cu totul nou. Din tratatul grecesc de versificație cunoscut la acea epocă în Principate, aparținînd lui Hristopulos, a extras regulile de bază pentru constituirea sistemului versificației noastre, principii pe care le-a ilustrat apoi cu exemple proprii în Meșteșugul stihurilor românești. Dîndu-și seama că unica sa vocație este
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
făcut instinctiv apel la poezia străină ce îi era accesibilă, încercînd să creeze un instrument cu totul nou. Din tratatul grecesc de versificație cunoscut la acea epocă în Principate, aparținînd lui Hristopulos, a extras regulile de bază pentru constituirea sistemului versificației noastre, principii pe care le-a ilustrat apoi cu exemple proprii în Meșteșugul stihurilor românești. Dîndu-și seama că unica sa vocație este poezia de iubire, s-a îndreptat spre inspirația erotică din alte limbi, încercînd să-i surprindă acesteia dialectica
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
de la modelul francez, Conachi îl adaptează sub forma unui vers românesc amplu și permisiv, apropiat de proză: alexandrinul românesc de 15-16 silabe. Versul prelung și tărăgănat i-a îngăduit poetului să descrie în cuvinte românești iubirea, pasiunea, speranța ori disperarea; versificația românească a intrat astfel în posesia unui instrument redutabil, utilizat pe parcursul întregului secol al XlX-lea, pînă la Eminescu. Versurile lui Dorat, de exemplu, corecte și seci, capătă sub pana lui Conachi moliciuni inedite: Mă lași, crudule, în focul așteptării
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Zulnia, dialogul ceremonios al celor doi în Amoriul din prieteșug, poartă marca tragediilor în versuri ale lui Voltaire, pe care poetul român le-a transpus în limba noastră (mai ales Alzire, devenită în varianta lui Conachi Arzili). Autorul tratatului de versificație românească a procedat apoi instinctiv la o repartizare funcțională a metrilor tot de el creați: alexandrinul românesc, versul de bază al tuturor traducerilor, devine versul poeziei grave, versul prin excelență „serios”. În el vor fi scrise poemele tragice (Moartea părintelui
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
în aria semantică a căruia întîlnim: surioară, ochișori, veriguță, sărmănel, guriță, țîțîșoare, fetișoară, copilaș, floricică, inimioară, umbreluță, obrăjel, frumușel, suflețel etc. O anumită subtilitate dobîndită prin îndelungat exercițiu ridică însă textul, pe neașteptate, la altitudini nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa) și comparația („asemăluirea”). Figura lui preferată va fi însă hiperbola, utilizată sub cele mai variate forme; iar din aria semantică va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
ideea unei colaborări între cei doi, care să apropie BD de lirica modernă și să le permită cititorilor accesul la o zonă de expresie inovativă. Hibridizarea estetică dorită devine mai clară în timpul celei de a doua întîlniri, cînd, între tehnica versificației scrise și cea a bulei desenate, nu pare să mai existe nici un obstacol: „șNichitațAvea pe masă ultimul lui volum de poezii, Noduri și semne. Începuse lucrul la următorul volum și mi-a mărturisit că dorea să fie ceva deosebit de cele
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
Ca și la Coșbuc, vocația pasională pentru traduceri i-a condiționat însuși regimul creației: Iosif rămîne un poeta faber; poezia a însemnat la el exercițiu zilnic, autoperfecționare continuă, digitație pe modele tot mai dificile pentru stăpînirea la perfecție a artei versificației. Între tehnică și inspirație, Iosif a privilegiat hotărît tehnica. Cantitatea de versuri scrise, originale și traduceri, în intervalul a doar 20 de ani, între 1893 și 1913, face concurență lui Coșbuc și îl situează, ca productivitate, mult deasupra contemporanilor săi
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Caleidoscopului; sudarea inspirației lui Iosif cu aceea a lui Anghel s-a produs datorită chemării amîndurora către modernitate. În opera poetică semnată A Mirea, ideile îi aparțineau, poate, lui Anghel, rezervor inepuizabil de „fantezii", pe cînd de la Iosif venea ingeniozitatea versificației; nu încape îndoială că, de la un moment înainte, sensibilitățile și gusturile celor doi se echilibraseră, iar instrumentele lor poetice ajunseseră acordate la unison. Chiar și în poezia pe teme paseiste ori rurale (din Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
este infinit, și totuși nu generează sațietate: luna, labirintul, limba anglo-saxonă, orașul Buenos Aires, monedele, biblioteca, astrologia, algebra, teologia, istoria, Sherlock Holmes, latina, Joyce, Joseph Conrad, hărțile, șahul, oglinzile, tigrii, ceasul de nisip, enciclopediile, cultul pentru Orient, etimologiile, orbirea, metafora, arta versificației și atâtea altele sunt manifestări, totodată trecătoare și eterne, ale misterului universal, veșnic tânăr. Simboluri, dar și forme ale beatitudinii și ale anxietății, coagulând, sfios, în cuvinte, după cum mărturisește poetul însuși, în prologul la volumul Elogiul umbrei (1969): „Nu am
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
și putea încă spera că le va păstra mai departe. Dacă ne raportăm la celelalte ziare ale epocii, este evident că tematica de Crăciun e firavă în Scânteia; apare mai ales în legătură cu armata, de pildă în Epistola lui Moș Crăciun, versificație a unui plutonier din divizia „Tudor Vladimirescu”: „Tu nu ești capitalist/ Cum te-nchipuiau boierii, Arătândute- n vitrine / Îmbrăcat în blănuri scumpe” (Scânteia, 25 decembrie 1944, p. 7). E relatată, apoi, Serbarea pomului de Crăciun la regimentul de Gardă călare
Scânteia sărbătorilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5021_a_6346]
-
joc de cuvinte tac-Take (Ionescu): „Ce-o fi având tacul ăsta, Sire? Iar dădui chix! - Dacă vrei să câștigi partida la sigur, poftim tomn Carp: asta Tak e bun!” (nr. 37, mai 1910). De multe ori, chix era folosit, în versificațiile umoristice, ca rimă pentru X: „Sperând să-i prinză, păgubașul/ Merge la secție. Dar.... chix! Don comisar zice: «Pungașul / Îl știu: este pungașul X!»” (Furnica, 51, august 1910, p. 8). Cu o asemenea lungă și frumoasă istorie, cuvântul merită oarece
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
îndrăznelii); mai curând, e vorba de coexistența unei folosiri clar peiorative și a uneia (auto)ironice. Există totuși cel puțin un domeniu în care tupeul este sincer interpretat ca un atribut pozitiv: în stilul suburban al unei zone largi de versificație, a textelor, involuntar hilare, de rap („ de borfaș”) sau de manele: „Ești neasemuită, dulceață inedită,/ Ai în ochi lumini de stea,/ Hai cu tupeu, nevastă, dansează pe masă!” (Fii cu tupeu, nevastă); „Ce mă fac, iubire, eu?/ Tu ești hoț
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
etc.) și nici de acel „prozaism ritmat” atât de impropriu exprimării lirice propriu-zise. Sunt locuri comune, sunt ticuri ale întregii producții poetice a momentului 1960 pe care tinerii de atunci încercau să le mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe tehnice. Ilie Constantin e un analist lucid al poeziei din epoca începuturilor și este cu el însuși parcă mai necruțător decât cu alții, sever până la autoflagelare: „Un nesuferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
mi-a spus:/ - Nu vrei să cumperi un câine?”. Dacă o analizezi, o distrugi. Dacă știi lucrul vechi de când lumea, că spiritul coboară unde vrea, îi poți crede poeziei că face minuni. Sau că le închipuie frumos. Tinerețea aceasta a versificației are debit, are ritm, pe care și le susține, fatalmente, pentru un timp limitat. S-a remarcat că, după jumătatea anilor ’70, Nichita Stănescu nu că nu mai este el, ci este, dimpotrivă, prea îmbibat de propria-i rețetă. Dărnicia
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
cum îmi spunea) de la cafenea sau de la bursă, pe care o surprinde trăgând cu urechea în ‘fierberea’ ei, în momente dinamice care sparg legăturile gramaticale și sintactice și plăsmuiesc anarhic limba”. Mă interesează aici cuvântul sparg ; este valabil și pentru versificația lui Kavafis, care este adesea spartă, dacă pot spune așa. Versul lui e plin de sincope sau tăieturi care inserează o clipă de tăcere în ritmul lui, fie prin surmontare, fie prin puncte de suspensie care-l taie la mijloc
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
poate falsifica acest lucru din moment ce lui Guido îi dedică romanul). Imediat după ce a scris că le-a trimis sonetul multor poeți faimoși, Dante oferă o altă informație importantă. Spune că înainte de acel sonet se exercitase de unul singur în arta versificației („eu însumi încercasem arta de a vorbi în rime”), dar că se manifestase public doar cu acea ocazie. În fine, declară că a devenit membru efectiv al societății literare florentine în 1283. Coroborînd datele deduse din Rime cu informațiile presărate
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
și în marile reviste din preajma Primului război mondial; n-o am la îndemână, dar știu că parcurgerea ei confirmă aprecierile lui George Călinescu din Istoria literaturii române. Acesta cita, parțial, și "Ploaia" (din 1912) - un poem delicat unde, parcă în pofida versificației laborioase și a lexicului vestejit, cu epitete automate ("plânsu-i cel zadarnic"), se înfiripa o abstracțiune antropomorfică, cea a ploii văzută ca o femeie elegantă din afișele "de la Belle Epoque": Azi am văzut, înfiripata, ființa ploii mlădioase: avea o haină cenușie
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
activează ca o totalitate omogenă și com pactă. Viziunea individuală a acestor poeți și dexteritatea poetică specifică fiecăruia sunt caracteristica generală a generației, condu când la un mozaic multicolor de valori, orientări, mijloace de expresie, puncte de concentrare și elaborare, versificație și alte «găselnițe», conforme gândirii poetice, temperamentului și experienței fiecărui poet în parte. Pentru o mai reușită precizare a euluI poetic al creatorului, aș vrea să-mi fie permis să adaug aici spusele autorului Cuvintelor Potrivite, T. Arghezi: “Farmecele fiecăruia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și calupurile învechite; în locul lor apare un ritm frugal, dinamic înăuntrul lui, precum și o formă dinamică și deschisă. Limbajul tinde spre cel comun, pe care voiește să-l îmbogățească. Noua generație simte nevoia să elimine toate superfluitățile de limbă și versificație, să impună forțe noi amploarei și entității cuvintelor și să transmită noi funcții și polisemii versului. Inovațiile de versificație ale generației nu a însemnat renunțarea la orice formă poetică ; dimpotrivă, ele constituie restabilirea unei ordini noi. Versul liber sau cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tinde spre cel comun, pe care voiește să-l îmbogățească. Noua generație simte nevoia să elimine toate superfluitățile de limbă și versificație, să impună forțe noi amploarei și entității cuvintelor și să transmită noi funcții și polisemii versului. Inovațiile de versificație ale generației nu a însemnat renunțarea la orice formă poetică ; dimpotrivă, ele constituie restabilirea unei ordini noi. Versul liber sau cel eliberat, precum la Ileana Mălăncioiu ori Gabriela Melinescu, nu trebuie să fie înțeles ca o detașare de la forma poetică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Cu acest poem, poetul român a arătat că și în România există mari creatori care plăsmuiesc opere mărețe. Cei paisprezece poeți români din culegerea de față, cu rarele lor asemănări, dar mai ales cu nu puținele diferențe: de înclinații, stil, versificație, orientare tematică, precum și de nivel de valoare sau consacrare în spațiul literelor, sau de acceptare de către public, sau de profesie, sex, loc de proveniență, dau cititorului o mostră reprezentativă a poeziei românești din acea perioadă și acoperă, în parte, toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
reușește, precum foarte puțini alții, să convingă că sentimentele cele mai adânci poetic nu pot fi cristalizate în cuvinte, dar, dinpo trivă, sunt întrezărite printre ele. Lucia Negoiță - o prezență a ultimei etape a generației șaizeci. Poezia ei, atât ca versificație, cât și ca tematică, se răfrânge și pe spațiul generației următoare. « Poezia Luciei Negoiță poate fi situată în spațiul modernist - o invitație la descoperirea eului într-o oglindă, undeva departe de traficul monoton al rutinei cotidiene. (Arina Lungu) ». « Lucia Negoiță
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
scrie un cuvînt despre V. Alecsandri, așezat în fruntea Direcției noi. în schimb, criticul din fruntea Direcției noi a avut cutezanța să-l citeze ,imediat alăturea, după V. Alecsandri" pe ,genialul D. Eminescu". Analizând poezia Egipetul sub raportul formei (al versificației), Grădișteanu se întreabă: Ce este, însă, D. Eminescu, cu tot bogatul său asortiment de greșale grosolane de gramatică, de prosodie, de logică, cu toate pleoșnițele sale chiar din altă poesie, pe lîngă D. Bodnărescu, un alt poet lăudat al nouei
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]