285 matches
-
literare”, i-a trimis-o lui Titu Maiorescu doar la insistențele profesorului de estetică Ioan Paul, nepot și prieten al său. Motivul popular al fetei de împărat îndrăgostită de soare și metamorfozată, din pricina curiozității ei, în floare a soarelui, este versificat corect, cursiv, fiind o prelucrare asemănătoare celor făcute de V. Alecsandri, G. Coșbuc sau, mai târziu, de St. O. Iosif. Forma definitivă, cizelată în urma sugestiilor lui Titu Maiorescu, a fost reprodusă de numeroase manuale și antologii, tipărită separat (1910) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
În schimb, „Revista revistelor”, când nu arată spirit partizan, e cvasinerelevantă, de interes redus fiind îndeobște și rubrica „Note și discuțiuni”. În schimb, capitolul „Literatură” se dovedește foarte sărac. Sporadic apar poezii de Radu D. Rosetti și H. G. Lecca, snoave versificate de Th. D. Speranția, câteva proze semnate, printre alții rămași necunoscuți, de Al. Cazaban, Victor Eftimiu, B. Nemțeanu, I. Chiru-Nanov (cel mai fidel, acesta va colabora până la ultimul număr) și N. Pora și o piesă, Domnul Luca, de C. Rădulescu-Motru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist în fond, C. se amăgește a fi un spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă a romanțelor sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări din care nu lipsesc refugiul în visare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
I.2.3. Boileau Cel mai faimos dintre teoreticienii clasicismului francez al secolului al XVII-lea, Nicolas Boileau sau Boileau-Despréaux, își tipărește Arta poetică în anul 1674, într-o perioadă de deplină maturitate a curentului ale cărui principii le-a versificat cu atât de mult talent. Aceasta nu este, desigur, prima operă a autorului care și-a făcut debutul în anul 1666 cu câteva satire îndreptate asupra unor personalități ale vremii, stârnind în acest fel o reacție destul de agresivă, dar făcându
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sub semnul frumosului, al "ideilor morale și divine" se asociază în concepția de sorginte clasică a poetului cu înscrierea artei în atemporalitate, cu dezmărginirea ei, dată de valoare, după cum sugerează finalul fragmentului citat. Ideile sunt reluate, aproape identic, în formă versificată în Epistolă D.I.V.: "Am iubit deopotrivă tot ce mi-a părut frumos, / Tot ce sufletul înalță și e minții de folos".213 Nimic mai clar decât această autointegrare în zodiile clasice. De altfel, Epistolele reprezintă arte poetice, care, atât prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ocupă diverse funcții - cenzor, membru în comitetul de conducere. Cu placheta Foi de toamnă se precizează aspectele dominante atât din poezia, cât și din proza lui R.; volubil, iubitor de improvizație, cu gust pentru registrul dramatic, poetul construiește miniaturi dialogate, versifică anecdote, fie în tonalitate populară, fie în timbrul grav-meditativ din Viața lumii, poemul lui Miron Costin. ,,Morga” psalmistului rămâne exterioară, convențională, vibrația personală este mai aproape de Ion Minulescu și de seninătatea „veselului Alecsandri”. Prozele scurte, inspirate din existența celor umili
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
neiertat dacă am crede că veselia și satira duc bună casă, că spiritul comic nu este cealaltă față a tragicului. Poetul era capabil a se situa în largi registre ale existentului, de la Rodica la Maica Bătrînă, de la Chirița la Ovidiu; versifica „ușor”, în forme folclorice, dar nu se dădea în lături să experimenteze structuri metrice ample în legende istorice, în pasteluri, în drame. Altfel spus, atracția către poezia și către destinul artistic al anonimului (căci de atracție vorbim, organică, necesară), nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
versuri la „Perdaful” (1873). Cea dintâi scriere semnată este anecdota Trei surzi, apărută în 1881 la „Contemporanul”. Folclorul l-a atras din copilărie, dar nu a făcut operă de culegător. Conștient de valoarea psihologică deosebită a creației populare, el a versificat, din ce în ce mai prolific, pe teme folclorice, creând anecdote. Acestea, impropriu numite „populare”, au cunoscut o rapidă difuzare și s-au bucurat de aprecieri favorabile din partea lui B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol, Al. Vlahuță, N. Iorga. Succesul obținut cu primul volum, Anecdote
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
colecțiile din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, publicate de I. C. Fundescu, Petre Ispirescu, D. Stăncescu, ca și în cea a lui D. Furtună, s. apare alături de basm și doar rareori separat. O serie de motive au fost versificate mai întâi de Anton Pann în Povestea vorbii, procedeul fiind apoi reluat de Petre Dulfu și Th. D. Speranția. Specia românească este ilustrată de aproximativ patru mii de tipuri de s. propriu-zise și două sute de anecdote. Avându-se în vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
și poemul de meditație, pe care a încercat să îl îmbine cu satira. Meditațiile lui se concentrează cu predilecție pe tema deșertăciunii. Poate și sub influența lui Schopenhauer și a lui Mihai Eminescu, a scris poemul Nirvana. Calea vieții, unde versifică incolor precepte budiste, extrase din cărțile orientalistului francez Eugène Bournouf (din care a și tradus câteva fragmente). Aceleași înclinații transpar și din nuvela Cele cinci surori de la Târgul Neamțului, a cărei atmosferă amintește de Cezara lui Mihai Eminescu. P. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
am...”. De relevat că în poezia scrisă de P. în limba sârbă stilul discursiv dispare, elocvența este asasinată. Poetul învață de la avangardiști subminarea confesiunii, a despletirii lirice, a plângerilor suave. El trăiește implozia, reducția, buna așezare a negației. Nu mai versifică, nu mai utilizează limbajul declarativ. Se oprește asupra unor sintagme, încercându-le capacitatea sugestivă, forța de a ocroti enigma. Apar, prin urmare, negațiile, dar se forjează și un limbaj al pierderii, al retragerii și al absenței, se construiește un discurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
literară și critica și istoria literară, terenul său de aplicație predilect fiind opera literară eminesciană. Într-o primă lucrare, antologia Poezia de inspirație folclorică, B. are în vedere, alături de textul eminescian publicat, analiza: cercetează principalele poeme de inspirație folclorică (basmele versificate), „precum și acele poezii originale a căror legătură cu folclorul este vizibilă «cu ochiul liber»”, și „treptele asimilării folclorului”, pus în raport cu marile teme eminesciene. Autorul crede că „asimilarea folclorului, în sens strict, nu trebuie căutată, nu poate fi urmărită, în postumele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
mai pustie, mai singură, măcinată de regrete și de jale. Este fascinată de pacea și frumusețea cimitirelor - o mare tentație pentru suflet de a evada către altă lume. În zecile de poezii publicate în periodice după 1909, P. continuă să versifice în aceeași manieră simplă, comună și cam vetustă, aproximativ aceleași teme și stări. Hotărâtă să transforme „lacrimile” în „mărgăritare”, alcătuiește compoziții plastice ușor eterate, cu peisaje sub lună, cu edenice înserări în livezi și mici gospodării, cu verdele ierbii stropit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
acest po ai pentru c une câtev adio s-a di iar tinerii tru reușită pe Răducan Cu pri ostul ac i rele, înt rogram m tr-o comp trebuie. st și-a câșt e le oferă a mii de p versificat ș mai schi noutatea implică pasagere lungimi d când, aic locală e oamenii se zbat pe ? marul C. Consta esta este r-un progr ai complet etiție dură igat un loc acestora. E remii anu i gusturile mbă; tot în
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pașii-și”. Sub nivelul cărților de mai înainte sunt sonetele din Patriarhale și exotice (1988), ca și cele imnice, din seria Sport și liră, dedicate pindaric sportivilor: Imnuri olimpice (1975), Sub semnul lui Hercule (1976). O altă serie, Dacica (1984), versifică războaiele daco-romane, originea dublă a românilor și pe cei care au exaltat-o, totul concurând la o „epopee națională în sonete”, relativ marcată de clișeele tracomaniei renăscute în anii ’70 și ’80. Cartea sonetului (1987) - o masivă istorie a genului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
decenii, îi sunt editate, într-un ritm alert, numeroase volume, în limba română, dar și în ebraică, printre care Kova tembel (1987), cu o prefață de Marin Sorescu, Râsete în Olimp (1989), Hotare (1992), Cer cuvântul la diverse (1996). Umoristul versifică dezinvolt, ingenios, produce sau doar transcrie „perle” și „briliante”, dă la iveală în cascadă „umor în pastile”, truvaiuri sclipitoare, întotdeauna percutant actuale. Va obține, de altfel, un premiu la Festivalul de Umor de la Vaslui (1995). Tot acum, publică romanul Scrisori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
știința modernă, cu scepticismul și ou deismul. Thomson poate fi considerat exponentul unui sistem care împletește concepția lui Newton cu aceea a lui Shaftesbury. Essay on Man (Eseul despre om) al lui Pope abundă în ecouri filozofice; iar Gray a versificat teoriile lui Locke în hexametri latini. Entuziast admirator al lui Locke, Laurence Sterne a folosit de-a lungul întregului său roman, Tristram Shandy, ideile acestuia despre asociație și durată, adesea pentru a obține efecte comice. Dintre marii poeți romantici, Coleridge
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
unui moralism ostentativ: aceiași indivizi onești, care reușesc să înfrângă dușmanul de clasă, ori care, neînțeleși de semeni, izbutesc în urma unor îndelungi tribulații, să își dovedească nevinovăția. În Lângă un geam deschis (1955) și în Noi, cei vii (1963), autoarea versifică facil și declamativ teme frecvente în literatura momentului, vădind o atitudine entuziast-idilică în raport cu realitățile. SCRIERI: Cercul alb, București, 1945; Anii iubirii, București, 1955; Lângă un geam deschis, București, 1955; Sub arșița verii, București, 1957; Suită dramatică, București, 1959; Noi, cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
D. Cocea, îl reprezintă volumul Cântece de pierzanie, apărut în 1938, care aduce în atenția publică un rapsod din familia mesianicilor duri, asemenea lui Aron Cotruș, și lansează un autor care inventa alegorii ușor decodabile (ursul românesc, melița războiului etc.), versificate în poeme animate de un puternic suflu interior. După 1944, devenit scriitor prolix și „cântând” în versuri absolut orice eveniment politic la ordinea zilei, B. a știut, în cele câteva zeci de poeme antologice pe care se întemeiază totuși opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Miscellanea, Venantius și-a încercat puterile și cu un scurt poem epic intitulat Distrugerea Turingiei (De excidio Thuringiae) în care el dă glas suferinței reginei Radegonda pe care o și pune să povestească. Și unele vieți de sfinți au fost versificate de acest poet extrem de productiv: Viața Sfântului Martin, scrisă de Sulpicius Severus, este parafrazată într-un poem compus înainte de 576; acesta e compus din patru cărți în hexametri, e dedicat reginei Radegonda și e precedat de o epistolă adresată lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alegoria relațiilor dintre un nepământean și o pământeancă, căutarea idealului; Luceafărul îl înlocuiește pe zmeu definind condiția geniului. Fascinat de creația populară, M. Eminescu a cules folclor și l-a prelucrat, între altele și mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale în "carcera conceptului": "Producție sălbatică a spiritului chiar atunci când secole de clasicism l-au versificat, l-au împodobit tragicul nu este domesticit și nimic nu-i garantează aceluia care se atinge de el că nu va cădea și el victimă a capcanelor lui. Dar înseamnă un risc frumos la care se expune"217. Tragedia reașază
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în presă. În 1917 a fost numit ministru plenipotențiar - cel dintâi - al României în Japonia, unde a și murit. X. a debutat cu versuri la „Convorbiri literare” în 1874, continuând să publice aici până în 1881. În lirica de dragoste el versifică incolor, folosind imagini banale, de un pesimism factice. Tot în revista junimistă semnează și Păsurile unui american în România (1879-1880), încercare de roman social care istorisește pățaniile unui nord-american, J. Blackwurst, în Iași. Intriga e doar un pretext pentru o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290680_a_292009]
-
realitate mitropolitului Teodosie Veștemeanul; a susținut ideea că Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595) în forma în care s-a transmis a fost întocmit de Simion Dascălul, nu de Grigore Ureche; a soluționat problema paternității unor cronici și povestiri versificate din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și i-a atribuit dascălului brașovean Ioan Duma cronica în versuri Plângerea sfintei mănăstiri a Silvașului; a identificat autorul primei piese de teatru românești, Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
cuvintelor (1979) reia, masiv, poeme din volumele anterioare, adăugând câteva, puține, piese noi. Poetul cultivă mai accentuat, dar și foarte convențional mândria patriotică și se simte dator să se arate preocupat de devenirea țării. Cântec de mai (1989) cuprinde compuneri versificate conform consemnurilor propagandistice ale oficialităților momentului (glorificarea convențională și mitificarea Partidului Comunist, cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu), fără interes estetic. Convorbiri, interviuri și declarații ale unor personalități artistice sau culturale, consemnate în spațiu parizian și prevăzute cu mici introduceri eseistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]