294 matches
-
care o practicau confrații săi din brigăzile agitatorice, dând tonul în literatura proletcultistă a românilor din Iugoslavia. A doua cale era dialogul cu poezia din România. Modelele din țară erau însă și mai dezamăgitoare în anii 1948-1949, când începea ofensiva versificării lozincard- agitatorice pe care o propuneau, conform comenzii ideologice, Mihai Beniuc, Eugen Frunză, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu ș.a., iar din literatura română fuseseră excluși toți scriitorii pe care el îi admira. Suprarealiștii erau vânați cu necruțare, Arghezi intra sub interdicție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
sînt utile și pentru cunoașterea ambianței istorice, nu numai a celei intelectuale, din Franța secolului al VI-lea, chiar dacă ar fi simplist să considerăm poezia lui Venantius doar o reflectare a istoriei francilor. Să spunem mai degrabă că, la el, versificarea fluentă și îngrijită, disponibilă în orice ocazie, este predominantă în raport cu profunzimea sentimentelor și cu angajamentul poetic deplin; printre calitățile sale se numără capacitatea descriptivă, grație căreia Venantius depășește monotonia ce caracterizează majoritatea poeziilor sale. în afară de compozițiile ocazionale din Miscellanea, Venantius
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care îmbracă înclinațiile naturiste și bucolice ale tinereții într-o reflexivitate inteligentă, cărturărească. Cu volumul din 1980, Duminica absentă, se experimentează un plonjeu brusc în optzecism, care nu va avea însă consecințe pe termen lung. În loc de prefață este, de pildă, versificarea unui bilet lăsat de mama, care începe cu „Păpușa lu mama”. Un fundal de romantism ușor cabotin, asumat și exterior, nu numai ca stare de spirit, aduce acum versurilor o cantabilitate aparte, care și-a găsit deja sunetul personal. Dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
minte, inimă și literatură”, „Buciumul”, „Reforma”, „Familia”, „Ghimpele”, „Secolul”, „Curierul”, „Amicul familiei”, „Timpul” ș.a. - cu versuri în care susține ideile pașoptiste. Unele poezii vor constitui și cuprinsul volumului de debut, Poezii, apărut în 1862. Prima culegere a lui T. conține versificări ocazionale, având ca teme anumite momente istorice sau contemporane. Într-un spirit entuziast și grandilocvent, cu un stil discursiv și emfatic, el înșiruie principii politice și de morală socială, pentru a adopta, în cele din urmă, tonul satiric sau indignat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
noi perspective, cu noi imagini, mai vaste și mai profunde. Concluzia pe care o oferă cercetătorului materialul studiat apare cu totul firească: acesta cuprinde „un bogat material lingvistic, arheologic, istoric, practici ale slujbelor religioase, date privind arta iconografiei poezia duhovnicească, versificarea duhovnicească, săvîrșirea ritualurilor în biserică, cîntarea corală în îmbinarea elementelor ei laice cu cele religioase“ (p. 13). Toate aceste aspecte „au fost legate de studierea procesului istoric de dezvoltare a genealogiei ucrainene, de afirmare a creștinismului, a ortodoxiei, de formare
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
regimul "mărturisibilului", enunțarea provizorie menită să dispară prin mărturisire. Biograful subliniază, în reconstituirea tabloului istoric, un mod al creației care e specific lumii vechi și care e amenințat în permanență cu pierderea: Toate aceste scrieri au meritul lor în privirea versificării și a limbei, ades mlădietă cu mult talent; dar nu a putut exercita vreo influență salutară asupra gustului pentru literatură în epoca de care vorbim fiind nerăspândite în public. Ele probează că pintre părinții noștri existau spirite cultivate distinse ce
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
noi perspective, cu noi imagini, mai vaste și mai profunde. Concluzia pe care o oferă cercetătorului materialul studiat apare cu totul firească: acesta cuprinde un bogat material lingvistic, arheologic, istoric, practici ale slujbelor religioase, date privind arta iconografiei poezia duhovnicească, versificarea duhovnicească, săvîrșirea ritualurilor În biserică, cîntarea corală În Îmbinarea elementelor ei laice cu cele religioase. Toate aceste aspecte au fost legate de studierea procesului istoric de dezvoltare a genealogiei ucrainene, de afirmare a creștinismului, a ortodoxiei, de formare și dezvoltare
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Veac nou” și „Ronsard” -, C. își reeditează Peste mări și țări (1936-1937) proza scurtă sub titlul Schițe (1936) și primul volum din Însemnările lui Safirim (1936), sfârșitul prematur împiedicând definitivarea scrierii. Volumul de debut al lui C., Din lacrămi, adună versificări de adolescent, inspirate de trăiri în parte reale, în parte imaginare, toate exagerate până la marginile neverosimilului. Nici poeziile publicate între 1901 și 1909 în reviste, deși relevă mai mult discernământ și capacitate de expresie, nu ajung să impună o voce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
În spiritul lui Béranger, izvodește un cântec ușor, sprințar, susținut de refrene, cu unele inflexiuni de satiră socială. Este o lirică simplă, de oarecare grație, uneori didactică, slăvind fericirea în mijlocul naturii, în mediul pastoral sau chiar în sărăcie. În afara unor versificări prolixe pe subiecte din „romanțuri” străine, R. a tradus și a imitat (sau prelucrat) din Byron, Lamartine, Victor Hugo, Béranger, Metastasio (printr-un text intermediar francez), Pierre Daru. Cu ajutorul profesorului Bernhardt Stolz, s-a apucat să tălmăcească, direct din englezește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
ieșene (1911-1920), persiflarea „eroilor” care doreau intrarea țării în conflict doar pentru a-și dezvolta afacerile, prezentă în ciclul Războiul (1914-1919), satirizarea plată a moravurilor din Viața politică, socială, culturală (1920-1945) nu justifică gestul autorului de a încerca salvarea acestor versificări, rămase fără efect prin scoaterea din contextul generator. Iar în secțiunea Lirice, în afară de imaginea reușită din Sentimentală - „Ca lacul înghețat, inert,/ Adoarme sufletu-mi deșert/ Și toate gândurile tac./ Icoana ta doar, neclintită,/ Stă ca o lebădă-mpietrită,/ Surprinsă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
toate în operă. În 1877 se înscrie la Facultatea de Drept din București. Este și anul debutului literar al lui D., cu o poezie publicată în „România liberă”, sub semnătura Barbu, folosită și pentru debutul său literar, cu volumul de versificări Poiana Lungă - Amintiri, din 1878. Pleacă în 1882 în Franța, pentru a-și pregăti doctoratul în drept, dar arta, literatura, filosofia îl acaparează, experiența pariziană fiind trăită intens, cu o permanentă nevoie de exteriorizare patetică. Întors în țară după doi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
de la Războieni (1882) are ca model Dumbrava Roșie, dar și legendele istorice ale lui D. Bolintineanu. Scriitorul s-a făcut cunoscut însă mai ales prin „poeziile eroice și naționale” din Pui de lei (1891). Foarte răspândite prin intermediul școlii, majoritatea sunt versificări didactice ale unor episoade din istoria națională, cu utilizarea, de preferință, a versului de factură populară (Voievodul Ștefan, Vlad Țepeș, Moartea lui Decebal). Patriotismul autorului era real, însă convenționalismul naiv al personajelor istorice, dilatarea hiperbolică a portretelor duce, fără intenție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
Ion Theo (prescurtarea i-a fost sugerată de Al. Macedonski) debutează în poezie, tăios, cu acuzatoarele strofe din Tatălui meu; le urmează compuneri când instrumentaliste, când parnasiene, când purtând amprenta elegiei eminesciene. Macedonski elogiază cutezanța cu care tânărul „rupe” tehnica versificării, însă acesta nu suportă amestecul „peniței” patronului său literar și părăsește cenaclul macedonskian. Colaborează totuși la sateliți ai „Literatorului”: „Revista modernă” (1897) și „Viața nouă” (1898, semnând Ion Th. Arghezzi). Leagă prietenii trainice (nici ele scutite de încercări) cu Gala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
sunt utile și pentru cunoașterea ambianței istorice, nu numai a celei intelectuale, din Franța secolului al șaselea, chiar dacă ar fi simplist să considerăm poezia lui Venantius doar ca o reflectare a istoriei francilor. Să spunem mai degrabă că, la el, versificarea fluentă și îngrijită, disponibilă în orice ocazie, este predominantă în raport cu profunzimea sentimentelor și cu angajamentul poetic deplin; printre calitățile sale se numără capacitatea descriptivă grație căreia Venantius depășește o monotonie difuză care caracterizează majoritatea poeziilor sale. În afară de compozițiile ocazionale din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un fel de reclamă, zgomotoasă și prozaică, a unor priveliști care îl încântă pe călător, dar nu reușesc să-l și inspire. El își adună produsele poetice într-un op intitulat Modeste încercări poetice, „originale și traducțiuni” (1873). Sunt aici versificările unui amator, care, propunându-și nici mai mult nici mai puțin decât să elibereze poezia din „sclavia rimei”, scrie adesea în versuri albe. În traduceri se folosește, obstinat, de ortografia italienizantă propusă de Heliade. A tălmăcit din Schiller, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289395_a_290724]
-
și orientarea spre modernismul de esență citadină. În intervalul unui deceniu, metamorfoza poetului e spectaculoasă, atât în modul de înțelegere a poeticului, cât și la nivelul constituirii imaginarului. Primele două plachete, Drumuri și Zilele care cântă (1957), conțin aproape integral versificări modeste, cu motive și ecouri ritmice din V. Alecsandri, G. Coșbuc sau I. Pillat, compuneri tematice specifice proletcultului, în care prevalează reportajul „liric” și satira. Referentul dominant rămâne natura tratată de regulă în manieră convențional bucolică și, totuși, apar câteodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
conjuncturală și de un patetism rizibil. Era în ordinea firească a lucrurilor ca P. să aibă și o producție lirică abundentă, ale cărei trăsături se vor contura chiar din volumul Poemele pădurii (1973): metaforizarea excesivă a banalului, utilizarea febrilă a versificării retorice, preluarea unor elemente din doina sau din balada populară, vădind o propensiune mai degrabă întârziat sămănătoristă decât una clasicizantă. Mitizarea „ținutului pădurenilor”, prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
orizont de vaste zări/ Se perindau ciudatele-i visări”. Între puținele texte rămase de la Tzara cel dinaintea erupției Dada, Pe râul vieții, Cântec, Poveste, Dans de fee dovedesc puțina compatibilitate cu modul poetic muzical, în utilizarea disonantă până și a versificării fără rigori, à la Minulescu, pentru a da expresie unei imaginații marcate prematur de sordid, de prozaic și de absurdul destinului sub iminența morții. Pelerinii către ideal, împrumutați și ei de la Minulescu, sunt descumpăniți de un miraj funest: „Și totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
jucată la teatrul constănțean în anii 1976-1978) este o ficțiune istorică menită să preamărească virtuțile dacilor, demnitatea și spiritul de jertfă al lui Decebal, fericita armonizare dintre învinși și cuceritori, care va duce la formarea poporului român. Simple exerciții de versificare și de imaginație sunt Basmul zmeilor (1969), o culegere de trei „narațiuni” numite „poeme feerice”, dintre care prima, apărută în 1941 sub titlul Fata de împărat, a fost distinsă de Academia Română cu Premiul „V. Adamachi”. Încă de la început S. s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
versuri dădea Mircea Demetriade, alături de care colaborau N. Carageally-Costache, N. G. Rădulescu-Niger, Gh. Bengescu-Dabija - cu câteva scene din Pygmalion -, C. M. Nicolaescu, Th. Dumbrăveanu ș.a. Traian Demetrescu își tipărea în A.l. poeziile Lumea și Două stanțe, Bonifaciu Florescu, mai multe versificări pe teme istorice, precum și articole, fragmente din cursul de literatură, recenzii. Cu articole de critică literară este prezent Anghel Demetriescu, iar alte recenzii, cronici dramatice și note bibliografice aparțin lui L. Șăineanu și C. Drăgulinescu. Poeziile La visul profan și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285337_a_286666]
-
grupează titlurile, în funcție de data elaborării lor, în trei secțiuni: 1937-1940, 1943-1949, 1956-1963. Alături de compoziții cursive, bogate în imagini poetice sau mărturisind influențe folclorice elegant asimilate, sunt incluse pasteluri calme, cu o melodică interioară bine cumpănită, dar și demonstrații ostentative de versificare prețioasă, care elimină emoția estetică. SCRIERI: Fugind de neant, pref. autorului, București, 1946; Versuri din patru decenii, pref. M.R.P. [Miron Radu Paraschivescu], București,1969. Repere bibliografice: Piru, Panorama, 182-184. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
alintă el, introduce accente tragice în clamarea sentimentului. Poate fi stabilită și o legătură între poezii cum ar fi Amoriul din prieteșug sau Scrisoare către Zulnia și poemul Eloiza către Abeliard, din ciclul „eroidelor” de Collardeau, lucrare tradusă de C. Versificările, până acum de circumstanță, se transformă într-un discurs patetic, stând sub semnul unei mari intensități a trăirilor intime. Argumente etice, generate de conflictul dintre sentiment și convenția socială, conferă dicțiunii o anume gravitate, nesprijinită însă și de calitatea artistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
clișee, la alăturări nefericite de vocabule: „mizeria cotidiană, suava mea brâncă”, „dureroasa mea tribulație”, „ineluctabila mea tristețe”, „gâlgâitoare [...] vie”, „să-mi redea elevația” etc. Acela în care mulți critici literari vedeau o speranță a poeziei vremii va scrie după 1947 versificări de circumstanță închinate „clasei muncitoare” și noii puteri politice ori își va reedita în antologii versurile din creația anterioară. Rămân documente pentru istoria literară volumele de amintiri Scriitor și om (1946), Contemporan cu ei (1962), Evocări și dialoguri literare (1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
1946, când D. devine unul dintre heralzii realismului socialist. Prima șarjă (1950) și celelalte volume, încununate cu mari premii oficiale, cântă retoric revoluțiile, comunismul, pacea, asaltul cosmosului (succesele sovieticilor), figuri din istoria națională, patria. În mare măsură ratate artistic, aceste versificări de ocazie lasă, pe alocuri, la vedere pe poetul cântător absolut, autorul însuși fiind conștient, în chip dramatic, de predarea busolei valorice: „Am și hulit, / și mi-am sculptat din clipă zei, / voi știți mai bine ce-am iubit, / prieteni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
la „Lumea românească”, iar în 1945 tipărește gazeta „Vipera”, fiind redactor-șef și elementul catalizator al acesteia. A mai colaborat la „Teleormanul liber”, „Steagul roșu”, „Gazeta literară” ș.a. Poeziile scrise de P. exploatează stângaci un așa-zis sentiment patriotic, fiind versificări facile, în spirit agitatoric: „Cu această dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara lui rege Hopânțol”) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]