1,466 matches
-
115 DOAMNA POTOȚKI La ora când scriem aceste rânduri, bătrâna doamnă Potoțki, tenacea locuitoare a aripii de vest a castelului, va fi fiind de mult oale și ulcele. Nepăsătorul timp a trecut peste amintirea domniei-sale, albindu-i oasele, șlefuindu-i vertebrele, subțiindu-i imperceptibil metacarpienele. Ierburi înalte, flori de românită, fragile păpădii au crescut rând pe rând din mormântu-i, spulberându-se cu plecarea fiecărui anotimp. Generații întregi de rozătoare, de rândunele care, o vreme, i-au supraviețuit, au pierit și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aerul Înghite cu nesaț doza letală strecurată perfid În lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sa. O moarte care se Însuflețește pe zi ce trece Într-o nouă formă de viață, rece, nesimțitoare, arogantă, ostilă. Dar deodată vocile Încep să arunce umbre dezordonate, confuze, pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a umplut de entuziasm. Avea în sfârșit un sens, era un pas înainte în viața mea. Frunzele îmi foșneau sub picioare. Mi-am adâncit mâinile în buzunarele de la jachetă și mi-am îndreptat umerii pentru prima dată, auzind cum trosnesc vertebrele din zona gâtului și coloana cum se destinde. Voiam să merg până la cel care dormea dus sub copaci și să văd dacă e în regulă, apoi să iau mașina și să mă duc acasă, să opresc pe drum pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ține-l tu! S-ar putea să ai nevoie de el. Se aplecă apoi peste corpul bătrânului. Își introduse mâna sub creștetul acestuia, ridicându-l ușor. Nu întâmpină nici o rezistență, capul se mișca extrem de ușor bălăngănindu-se în toate părțile. Vertebrele cervicale erau rupte. Îi îndepărtă cămașa din jurul gâtului, luminând cu lanterna partea de sus a gâtlejului. Nu se vedea nici o urmă a lațului traumatic, șanțul de spânzurare nu era prezent. Cercetă îndelung dar în treimea superioară a gâtului nu văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dar cum a fost ucis? Trebuie să fi fost nevoie de o forță enormă. Acum, când rana fusese spălată de sânge, iar capul Îi fusese repus În poziția sa naturală, urma loviturii aplicate apărea impresionantă. Prin fâșiile de carne luceau vertebrele cervicale. Poetul Își trecu degetul arătător peste marginile gâtului retezat. - E ciudat... murmură el. - Ce? - Aici sunt urmele a două lovituri adânci. Spada a intrat cu vârful, traversând gâtul. Apoi, asasinul a mișcat-o spre dreapta, smulgând carnea și oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar e un monstru! strigă el cu silă. Apucă spada de la șold cu ambele mâini, ridicând-o deasupra capului și apoi coborând-o cu toată puterea. Lama o lovi pe Amara În dreptul rinichilor, pătrunzând În carnea delicată și sfărâmându-i vertebrele. O ploaie de sânge și de măruntaie se coborî. De pe buzele ei larg deschise ieși doar un geamăt, urmat de slabul behăit al unui miel tăiat, pe când un râu de sânge Îi scăldă pieptul. Își agită de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
primită cadou, un fel de relicvă a zilelor decadente de la colegiu, ca și numărul mare de sfeșnice desperecheate și scaunul sculptat Louis XIV, În care nu putea ședea nimeni mai mult de cinci minute fără să sufere o dislocare a vertebrelor - Tom pretindea că asta se Întâmpla din cauză că ședeai În poala fantomei marchizei de Montespan. În orice caz, se hotărâseră să rămână din cauza mobilierului lui Tom. Ieșeau extrem de rar - la vreo reprezentație teatrală sau ca să cineze la Ritz sau Princeton Club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și îi făcu semn cu mâna uneia dintre fete să iasă în față: — Asta și Esther seamănă foarte mult, zise ea, luând-o pe fată de spatele dezgolit și răsucindu-l spre fața mea, netezindu-l cu palma: Are două vertebre în plus, așa încât fundul ei e la mare distanță de mijloc. Foarte frumos, nu crezi? — Foarte frumos, am întărit eu și am bătut ușurel cu mâna, politicos, fundul rece ca marmura al fetei. Dar ca să fiu sincer, eu sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
latente, Vieții universale, adânci, ne vom reda; Iar nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Crotona, cu zidul dorian, M-au despărțit de-a pururi de glaucul noian... O, Iön... Duhul Spartei încruntă strâmta zare; Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai sever - Cetatea siderală în stricta-i descărnare Își dezvelește-n Număr vertebra ei de fier... PEISAGIU RETROSPECTIV I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veștede sub greaua turmă Pe nori haotici și obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-așeze, de pe-acum În dantelări de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în chiciură și zguri Pe trepte de vertebre pătrunde-o noapte groasă. Tipsia luminoasă a gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fost declarată ,,unică''. Sunt corali a căror acoperire e rezistentă, fiind chiar de o duritate aproapemetalică, datorită erodierii externe, pe care stă polipul viu. Pe majoritatea coralilor se află polipi numeroși. Deasemeni, se află o seamă de corali lipsiți de vertebre precum la uniitrandafirii de mare. În apele rezervației din Golful Eilat putem observa o varietate deosebităde animale marine care ajută la păstrarea unei ecologii importante. Mărefer la pești vegetali. Hrana acestora sunt plante care nu au flori și nicifructe. Practic
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]
-
am avut o grea încercare, printr-un accident al băiatului nostru. Era la mare, împreună cu soțul meu, și a căzut de pe un dig, de la 1,80 m, pe spate. La Spitalul de Urgență i s-a spus că are o vertebră fisurată și există riscul de a nu mai umbla sau poate de a nu mai vorbi. Au trecut aproape 48 de ore, până când a fost transportat în Timișoara, unde locuim. ?n acest timp eu eram singură acasă cu fetița noastră
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]
-
sârma cu vrăbiile albe care nu-și mai aduc aminte de prima zăpadă căzută pe sânul iubitei e-atât de pustiu încât se aud păcatele sărutându-se unul cu altul ceara se prelinge peste ceară unindu-și bocetul până la ultima vertebră flacăra se prelinge peste flacără precum ceasul al doisprezecelea peste ora a douăsprezecea oamenii se preling peste oameni înfundându-și gândurile strălucitoare în buzunarul îngerului și pe cele negre în fiecare fisură din flacăra aceasta trecătoare Referință Bibliografică: lumânărar / Vasile
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
Todică Publicat în: Ediția nr. 1599 din 18 mai 2015 Toate Articolele Autorului Inel Din când în când dangătul timpului mă face să tresar, Și-ți simt privirea udă printre genele de jar Ce-mi numără globulele ce aleargă printre vertebre Transpirând senzații de celeste verbe. N-am timp pentru a mea nemurire, Mă simt dator s-o las moștenire, Dar sângele-mi zvâcnește din apa vie, Însetat după vibrațiile din copilărie. Aș curba timpul ca s-o iau de la capăt
INEL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368053_a_369382]
-
nu fusese chiar o fantasmă... Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie.» Acvila sau pajura reprezintă în simbol, un spirit protector al lumii, începutul, arhaicul, primordialitatea. “Lumea din care plecase” Dacia are parte de un “dincolo” și un “dincoace
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DEPENDENT Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne-am regăsit la început de vară plângeam întortocheatele vertebre le ascundeam cântai valsai cu fluturi de cuvinte în vălul tău des încurcat descoperisem glasul îngerului de sub mări iubirea continua dansul ei neîntrerupt absurd, orb și crud topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile dragostea.... veșnică auroră boreală
DEPENDENT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367294_a_368623]
-
în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Inteligența mea a devenit ca o închisoare din care încerc să evadez, declarându-mi erorile, prostia născătoare de măsele stricate. Gânduri negânduri se înfiripă și strâng între cot și vertebrele metaforelor cuvinte pe care uneori le uit anume pentru a nu-mi imploda în venele timpului ca niște acuze interminabile pe care judecata pământului nu înțelege Tremur ca un câine în ploaie și agăț covrigi singură în coada încercărilor crezându
CA O SABIE TĂCUTĂ VISUL DEVINE REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368591_a_369920]
-
de calpe adorații mai spânzură o rană veniți să-ntârziem în rondul mineral delir amar de tainic al frunzelor de toamnă Cerul, ca o furie oarbă în sufletul tău pur miroase-a sănii arse prin cheutori de stele incendiem iubito, vertebrele de-azur când fumegă în păsări zăpezile rebele Referință Bibliografică: Cerul, ca o furie albă... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
CERUL, CA O FURIE ALBĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364648_a_365977]
-
O dansatoare-i dezgolita. Sub versantila Luna vin, Mici spiriduși cu barbă sura, Țiganii beau rachiu din ploști, Fără regrete sau măsură... Nu au nici țară, nici trecut, Monarhi sau dinaștii celebre, Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Sunt fiii buni ai unui timp Apus, demult, cu nepăsare... În ritm de tobe, vis trecut, Se arcuiește-o dansatoare. Simt adieri de vremuri vii, Se prăbușesc vechi catedrale, E-un timp păgân, lud, fericit, Religii noi devin formale. Țiganii
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
formale. Țiganii?... Dorm sub coviltir, Spre dimineață, după nuntă, Pășesc tăcuți cu-al morții gir, Cu-n secol lumea-i mai cărunta... Nu au nici țară, nici trecut ( Monarhi ori dinaștii celebre ), Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografica: ȘATRA ( trec țiganii ) / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1901, Anul VI, 15 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
vii pentru că pot muri sau le pot aduce nenorociri în gospodării. Cine sunt strigoii? În viziune concepției folclorului românesc, întâlnim atât strigoi vii, cât și strigoi morți. Strigoii vii sunt persoanele care se nasc cu un fel de coadă - o vertebră în plus, din legături incestuoase. În noaptea Sfântului Andrei, sufletul le iese din corp și merge să se lupte cu ceilalți strigoi. Se spune că a doua zi, aceștia se cunosc după zgârieturile de pe față. Strigoii morți sunt spiritele celor
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344523_a_345852]
-
din ele sar scânteile și lumina aceea mă sfidează când accept întunericul limbilor de pământ din inimile orbilor. mă răscolește timpul ăsta fără adăpost. mereu mereu mă ridic din târâre comoda târâre printre limanuri false. încerc să-mi arcuiesc fiecare vertebră a coloanei când privesc ceramica ridicându-și fibra vie din palmele artistului. îi gust cu privirea viața aroma îmbătătoare a lumilor prin care fiecare fărâmă a trecut. fiecare fâșie de istorie își are freamătul ei. gândesc piatra ca pe o
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
de simboluri bine alese și cu multă atenție inserate creându-ți impresia că ai de-a face cu un autor cu state vechi în breaslă, dar descoperit de tine târziu. „Târziul întârzie să calce lasciv, În ritm de sarabandă Pe vertebre, pe timpane, pe plămâni... Îți ofer-un răgaz de a coase Cu albatroși spintecați fisura realității, Un răgaz de a crede că ești nemuritor.. Moartea-i înscrisă-n celulele noastre!” (din poemul Armonia contrariilor) De fapt, vorbim despre o poetă
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]