946 matches
-
a șocului, este, de fapt, această ,întocmire" a lumii. Totul se cojește, dînd la iveală un miez rînced, moale, întins ca un elastic vechi și "copt". "Matricea", spațiul ordonat, "șirurile clare" nu-i mai rezistă unei "creațiuni" care înaintează în vertije, în ciocniri de semne mult prea numeroase pentru un atît de sărac înțeles. Poezia lui Valentin Iacob vrea, si reușește, să fie "complicată", să provoace prin sofisticare, adică să-și atragă cititorii într-un joc de cărți din care jokerul
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
Jean Elby, apoi o trăiește pe propria-i piele și o povestește în al doilea roman, Noul mancurt. Planurile se întrepătrund, așa cum dialogurile din roman nu sunt delimitate, ci se înlănțuiesc într-un continuum, în care poți fi cuprins de vertij, încercând să deslușești cine vorbește, dacă vorbește cu glas tare sau își vorbește sieși, cine (de)scrie pe cine și în ce fel de text o face. ,Vocile" se amestecă, deci, în aceste discursuri halucinante, devin interșanjabile, într-un cerc
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
C. Mihăilescu vrea s-o facă, în '93, mimînd citirea unei hărți de navigație: 360 de grade est... De parcă mai contează că te-ntorci la stînga sau la dreapta cîtă vreme stai, în fapt, pe loc... Rău e că-n vertijul acestei piruete care te-aduce tot acolo unde erai au căzut baricade, s-au amestecat ,combatanții"și, pe principiul numai cine nu muncește, nu greșește, atît trebuie, să strigi hoții!, ca să fii luat drept vinovat. Mai degrabă o epenteză decît
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
o năzuință a eliberării de conveniențe precum ridicarea unui zăgaz ce dă drumul euforicului flux asociativ, un flux puternic, în stare nu doar a înlătura toate piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepții, delimitări. Stihialitatea imaginarului pare sans rivages. Și totuși o asemenea poetică dezlănțuită tînjește după formă. în pliurile referențialității sale expansive se pot găsi notele unui ideal formal acut, matematizant. Note îndeajuns de numeroase spre
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
Lucrări ale artistei timișorene se regăsesc în mari galerii de artă, în expoziții sau colecții private din întreaga lume „Efectul unei lucrări de Nora Blaj Demetrescu este captatoriu. Absorbant și seducător datorită sangvinității uriașei pete de culoare și pulsiunii ei, vertijul pictural se transferă din zona impactului vizual în cea a turbulențelor interioare. Nora Blaj Demetrescu(...) sondează continuu, în căutarea unor paradigme noi. Nu am nici o îndoială că le va descoperi și că ele îi vor purta numele”. Robert Șerban „Mi-
Agenda2005-20-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283699_a_285028]
-
Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar după ce făcu nici măcar o sută de pași, o slăbiciune neașteptată, Însoțită de amețeală, Îl sili să se rezeme de zid. În timp ce Încerca să Își revină, cu ochii Închiși, așteptând ca vertijul să se oprească, Își aminti că nu pusese nimic În gură de o zi Întreagă. În afară de vinul lui Baldo, Își zise el clătinând din cap. Agitația spiritului datorată ultimelor evenimente părea să fi șters cu totul exigențele trupești, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ka, al cărui palat de aur și nestemate Împodobește centrul capitalei fabulosului meleag. Derutantă, orice s-ar spune, includerea misticei Kapala Într-o enumerare de regiuni aparținând geografiei reale. Derutantă, dar și Întâmplătoare? - this is the question. După momentele de vertij satisfăcut În care mă aruncase teribila revelație (sau ceea ce mi se păruse mie a fi o revelație teribilă), mi-am dat seama că nu avansasem nici măcar un milimetru pe drumul elucidării enigmelor ce mă Împresurau la fel de compacte și de aberante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o poveste care sfidează normele realității, cel mai greu este să depășești primul hop, să accepți Întâia abatere de la regulile firescului; restul vine de la sine. Iar când șocurile se succed cu repeziciune, practic nici nu mai realizezi rostogolirea iremediabilă În vertijul noii realități. Nesfârșită este capacitatea noastră de adaptare, scuză-mi tonul prețios. Și adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai exiști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
față. Am dobândit acces la sectorul de monitorizare, la laboratorul de analize și, parțial, chiar la biroul de centralizare a datelor și la arhivă. Spun parțial, fiindcă am avut tot timpul Îndoieli că pe centromani i-a lovit din senin vertijul deschiderii sincere și dezinteresate față de intrusul care rămâneam și s-au grăbit să-mi dezvăluie tot. Să fim serioși, strategia racolării și a similării pentru cauza Centrului Își urma impasibilă cursul pe deasupra capului meu care ba sta să explodeze sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pietre prețioase -, le pierde și pe ele, apoi, Împotriva uzanțelor, Începe să se Împrumute cu sume din ce În ce mai mari, pe care, de asemenea, le pierde. Sfârșitul maratonului pocheristic Îl găsește dator cu o sumă enormă, pe care, conform obligației asumate În vertijul jocului, trebuie s-o achite În termen de două săptămâni. Pleacă În România și Își anunță tatăl și fratele că sunt ruinați. Vinde toate proprietățile la preț de dumping, fiindcă vrea banii repede și cash. Revine la Paris, unde Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să găsesc calificativul potrivit. Nu l-am găsit nici la momentul deciziei, iar acum Îmi vine și mai greu s-o fac. Al șaselea simț mă avertizează că suntem cu toții pe punctul de a ne lăsa Învăluiți de imponderabilul unui vertij ademenitor, dar imposibil de stăpânit. Încotro ne Îndreptăm? Ce așteptăm și ce riscăm În așteptarea noastră?” - N-am putut să-i spun decât că, dacă ne păstrăm capul pe umeri, totul o să fie bine, Însă n-aș băga mâna-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aplecat asupra florilor, murmurând formule numai de el știute către vreun bondar năucit de sapientia himenopteră a bătrânului. N-avea un instinct artistic deosebit ca înaintașii săi Nicolae al V-lea, Sixtus al IV-lea, sau Leo al X-lea, vertijul de culori din Capela Sixtină provocându-i, de pildă, doar o persistentă migrenă. Un părinte însărcinat cu ștergerea prafului l-a descoperit sforăind în inestimabila bibliotecă. Compensa însă totul printr-un amestec excepțional dozat de viclenie și seninătate, cum, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca acela de a-și deschide șlițul, fiind obligat să urineze în pantaloni, părea că-l transportase brusc într-o lume foarte diferită, unde devenise pe deplin conștient de vulnerabilitatea lui de neconceput. Anumite persoane sunt afectate de claustrofobie și vertij până la limite aproape iraționale, ajungând chiar în pragul isteriei, iar în zilele acelea, Pino Ferrara descoperise că a fi legat îi producea o senzație asemănătoare cu aceea pe care ar fi încercat-o dacă s-ar fi aflat pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi putut să mă facă competitivă măcar pe piața internă. Și atunci, la ce concursuri aș mai putea ridica pretenții de participare? La un distins concurs de bună cuviință de pildă, la care se călătorește totdeauna cu trenul - ai scuza vertijului - unde ți se servește o cafea cu frișca și o conferință despre poluarea planetei, după care urmează discuții, totul desfășurîndu-se moderato cantabile, se strîng mîini, se promit revederi și vreme de cîțiva ani primești, și trimiți felicitări de Paști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care se trezesc. În sfârșit, un ciocănit în ușă, rar, regulat, insistent, și tușea care-mi zguduie trupul ud leoarcă de transpirație și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
seama că fusese indus În eroare și că monahul ventriloc Îl păcălise. O umbră Îi străbătu câmpul vizual și o lovitură puternică după ceafă Îl nărui. O străfulgerare Îi explodă În cap, ca și când ar fi fost lovit de trăsnet, În timp ce vertijul punea din nou stăpânire pe el. Lăsă să se scurgă câteva clipe cu pleoapele Închise, Înainte să Își poată Învinge starea de rău. Când Își redeschise ochii, călugărul dispăruse. Apoi se ridică, făcând apel la toate forțele, și privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Simțeam ceva asemănător cu senzația irezistibilă de a urina. Ascultând-o pe Keiko Kataoka vorbindu-mi despre orgii sexuale, despre prostituate, despre membrana anală, despre ejaculare și urină, simțeam cum partea de jos a corpului și creierul Îmi intrau În vertij, ca și cum acele unui vitezometru ar fi sărit de limita maximă. O epuizare oarbă În tâmple mă făcea să-mi pierd autocontrolul. Mi-am adunat stropul de energie rămas pentru a-i cere femeii să-și Întrerupă puțin povestea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
depăși obstacolele. „Și dacă scrii/ Și dacă ai curajul/ Să intri-n prăpastie/ Cu capul înainte/ Și dacă poți întinde mâna/ Celui ce-ți strigă:/ „Mai scrie acum!”/ Și dacă țâșnești/ Izbutind libertatea/ (O altă efemeră prăpastie)/ Atunci/ Propriul tău vertij poate deveni/ O șansă pentru cuvânt.” „Poezia dospește undeva, în sufletul meu. În viziunea Corinei Petrescu, poezia este”latentă sinucidere/ în timp;/ cap plecat pe/ propriul umăr,/ bolovan atârnând/ de funia sinucigașului.../ descătușare.../ dureroasă povară;/ duminică uneori;/ fântână a singurătății
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
conținut-conținător, ultimul posesor al posesiunii, W.James). Ruptura totală realizată în acest sens de romanul contemporan anulează orice tipare previzibile. Romanul contemporan a trecut această limită, și nu ezită să stabilească între narator și personaje o relație variabilă și fluidă, vertij pronominal acordat cu o logică mai liberă, și cu o noțiune mai complexă a personalității. Altfel spus, dacă în textul clasic enunțurile își aveau o origine bine determinată, la stabilirea drepturilor de paternitate și posesiune nu ridică, în privința lor, nici o
EUL DINTR-O NARAŢIUNE NU SE CONFUNDĂ CU AUTORUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363338_a_364667]
-
exclamă patetic - explicit - demitizant (paradoxal) - un enunț retoric, captând cumva - amețitor, - starea de „nestare”, cosmică: rostul sau nerostul însuși actului de a scrie, într-un timp (summum al duratelor noastre) ce poate fi scrutat doar prin „întrezărire”, așadar în plin vertij al Mutației (memoria teluricului, - zburarea materiei în inefabil, prin Cuvânt (aici cuvinte, scântei ale „norișorului de splendoare” din epopeea Enuma Eliș: astrofizica se-mbină analogic cu psihanalismul actual; (ce tip de revelație este acesta, tatomiric, dacă nu unul de cercetare
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
cerb... Îmi vine să mă scutur de acest februarie respingător însă cuvintele hibernale mă apasă cu o presiune nemaiîntâlnită, cel puțin de mine nemaicunoscută; mai ales substantivele înghețate sub formă de țurțuri mă împung în amintiri, în nostalgii, îmi provoacă vertij în poezii, mă strâng de mâini, de metafore, de mijloc, nu-mi dau pace deloc. Și afară ninge, ninge cu ninsoare de februarie și cu adverbe de timp în avarie... Nu știu ce să mă mai fac, am încercat cu simple pastile
FULGI ŞI CUVINTE DE FĂURAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362544_a_363873]
-
rău. Nu te uit, dar nici nu vreau Să te țin acum în suflet - Deși îngeri te doreau Fără umbre de regret. Deci te du din calea sorții Prăduind murdare griji - Fă cu ochiul chiar și morții Cotropind în plan vertij. Rămâi unica din lume Care n-a murit deloc - Tu, mireasă ... tu, un nume ... Făr' de moarte și noroc. Referință Bibliografică: COLIVIA CU GRATII DE OȚEL (SAU MIREASA AFURISITĂ DE URSITOARE) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2008
COLIVIA CU GRATII DE OŢEL (SAU MIREASA AFURISITĂ DE URSITOARE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367745_a_369074]
-
logica de fiecare zi, printr-o tensiune emoțională neobișnuită și o deosebită capacitate de problematizare. Desigur, există grade de spectaculos, nu de fiecare dată se regăsesc toate trăsăturile enumerate. Reacția noastră în fața unui spectacol poate merge pînă la starea de vertij, de beție intelectuală și spirituală, de smulgere din contingent. O atare înțelegere a spectacolului se degajă din modul în care cuvîntul „spectacol“ este folosit azi în cele mai variate contexte, nu numai în relație cu teatrul, ci și în relație
INSEMNĂRI DE LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE DE LA IERUSALIM de MIREL HORODI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367037_a_368366]
-
depăși obstacolele. „Și dacă scrii/ Și dacă ai curajul/ Să intri-n prăpastie/ Cu capul înainte/ Și dacă poți întinde mâna/ Celui ce-ți strigă:/ „Mai scrie acum!”/ Și dacă țâșnești/ Izbutind libertatea/ (O altă efemeră prăpastie)/ Atunci/ Propriul tău vertij poate deveni/ O șansă pentru cuvânt.” „Poezia dospește undeva, în sufletul meu. În viziunea Corinei Petrescu, poezia este ”latentă sinucidere/ în timp;/ cap plecat pe/ propriul umăr,/ bolovan atârnând/ de funia sinucigașului.../ descătușare.../ dureroasă povară;/ duminică uneori;/ fântână a singurătății
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > VERTIJ Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu știu de ce cred că ziua de azi se va încheia prost că fiecare zi de acum înainte va fi un dezastru nici n-am
VERTIJ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362137_a_363466]