9,986 matches
-
Acasa > Impact > Relatare > JUCĂRIA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se însera. Vitrinele începeau să strălucească, magice, în miliardele de lumini colorate și vesele. Moși, îngerași, globuri, steluțe, beteală și jucării, care mai de care mai colorate și mai strălucitoare, împodobeau magazinele forfotind de clienți. Femeia trecu prin parc cu pașii obosiți și umerii căzuți sub greutatea celor două sacoșe care atârnau, de-o
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1418445463.html [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
de pluș de înălțimea lui, două fetițe își plimbau păpușile elegante în cărucioare dantelate și sidefate, alt băiat, cu o pușcă de plastic pe umăr se încruntă la ea, făcând-o să își aplece privirea. Oamenii erau plini de pachete, veseli și gălăgioși. Cristina cântări din ochi sacoșele de la picioarele lor. Prin pânza învechită și decolorată se puteau distinge formele vaselor în care mama aduna mâncarea de la cantina unde lucra ca bucătăreasă. - Mami, crezi că anul acesta Moș Crăciun va găsi
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1418445463.html [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
printre ele! Terra: 85 -O! Ești atât de generos Prea Sfinte În imnuri slăvitoareîmi voi aduce aminte Pe toate în zori și pe-nserat să Ți le cânt Cât va fi lumină și viață pe pământ! (repetă 46) Creatorul: 86 -Sunt vesel și sunt mulțumit De felul cum Te-am împodobit Maramă abia ghicită, de amurg Ți-acoperă șăgalnic rodu-n părg. Terra: 87 -Mi-a răsărit, din dorul meu sihastru În pântec, neștiutul soare albastu, Mi-e o lumină azurie întreg interiorul Vibrez
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
să vadă:/ Baba Iarnă ce mai face,/ Ies copiii să se joace?/ Îl zărește în ogradă și pe omul de zăpadă. / Cu o rază îl răsfață, / doar puțin, căci se dezgheață! / Au ieșit de prin căsuțe / Și mai multe vrăbiuțe, / Vesele, nevoie mare, / Că simt razele de soare”... Cu siguranță, toți cei care vor citi această carte vor simți razele de soare ale scenetelor mângâindu-le sufletul. Emilia Dabu 14 octombrie 2014 Referință Bibliografică: SCRIITOAREA OLIMPIA SAVA ȘI TEATRUL PENTRU COPII
DE EMILIA DABU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416761471.html [Corola-blog/BlogPost/372006_a_373335]
-
la căpița de fân, să ia un braț zdravăn, să-i schimbe culcușul. Pe-acolo curge Glavaciocul făcând un cot mare, ce cuprinde o zonă mai joasă, inundabilă, plină de sălcii și zarzări crescuți în voia lor. Negrici îl însoțește vesel, parcă ar pleca la vânătoare, ca pe vremuri, când bunicul era mai tânăr. Ar vrea el să mai tragă o fugă pe câmpul spre pădure, ducându-se și întorcându-se pe lângă dragul lui stăpân, dar acum sunt alte vremuri, altele
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1425411424.html [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
clipe să pui umărul la descifrarea acelei chei magice. Tania venise lângă Maria și o ținea de braț. Nu se dezlipea de lângă sora ei. Lăsa impresia că așa fuseseră dintotdeauna, că se răsfățase alături de ea, prin toate etapele vieții. Era veselă, spontană, plăcută. Nici Maria Cristache nu se dezmințise. Deschisese pentru sora sa, în oraș, un magazin de desfacere a produselor alimentare. Nu mai era nevoită să lucreze pentru alții, era singurul ei stăpân. Urmau să se întâlnească cu avocatul ca să
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xxi_gina_zaharia_1374172724.html [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
atunci au devenit importante pentru mine prin unicitatea și intensitatea privirilor celor doi. O zi de iarnă fără viscol, cu multă zăpadă , într-un sat de munte din Dâmbovița. Eram invitată de o prietenă , acasă la ea, pentru două zile. Veselă și foarte volubila, bucuroasă că pot petrece la munte sfârșitul de săptămână , o urmăm pe Izabela prin nămeți . Era timpul când lumină pierde din putere în fața întunericului nopții ce va veni. Ne-am oprit în dreptul unei porți și atunci mi-
DOUA PRIVIRI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1408870403.html [Corola-blog/BlogPost/340149_a_341478]
-
din partea femeilor la daci. Și atunci, cel sortit, Tehomir îmi este Chiar dacă în inimă a încolțit o altă poveste. Voinței tatălui meu a mă împotrivi Eu nici în gând nu ași îndrăzni. Nunta poate, deci, să urmeze ... Tehomir să fie vesel, să viseze ... Înainte de aceasta, însă ... Nu-mi este dat Licinius. O știu. Sunt învinsă. (În timp ce Zada privește pe fereastră.). Dar cui să-I spui Că mă îngrijorează viața lui!? ZADA Sunt aici toți! DOCHIA 20 E și temnicierul la porți
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_tabloul_2.html [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
ZADA ( Privind pe fereastră.). E vessel, se uită pe drum. Alături e vraciul, ghicește la toți pe rând, Așa că nici o bănuială nu le trece prin gând. DOCHIA Atunci ... fie ce o fi! ( Își aruncă pe umeri o mantie neagră.). ZADA ( Veselă. Se înveșmântă la fel.). Alături de tine, Dochia, și-n ultima zi! DOCHIA Iartă-mă iubite tată! Îți încalc judecata dreaptă. M-a sărutat pe obraz o rază de lună, Zefiru povestindu-mi în plete îmi pune cunună, O rândunică în
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_tabloul_2.html [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
cu țărmul încremenit veșnic, netrezit la aspirația și iubirea largului, ori cu netezimea câmpiei, ca o frunte sub care nu sunt gânduri! La țărm și în câmpie dormitează libertatea, pe când, pe valuri cutreieră nedomolitele vijelii ale vieții! Numai o inimă veselă e desăvârșită, iar inima actorului Cristian Simion e întocmai. Ea contempleză prietenia și căldura umană. Se vede aceasta și se simte în plăcerea cu efect instant a actorului, de a întâlni oameni! L-am întâlnit și cunoscut în spatele scenei la
CRISTIAN SIMION. PLĂCEREA INSTANTĂ DE A ÎNTÂLNI OAMENI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420011954.html [Corola-blog/BlogPost/374394_a_375723]
-
Când ne întorceam acasă, traistele erau doldora de nuci, mere, covrigi și colăcei... Iar în noaptea de Crăciun, ce bine mai era...Stăteam toți, la gura sobei, tata făcea friptura la grătar, tataia scotea vinul in ulcele și toți eram veseli și fericiți, povestind și gândindu-ne cu drag la Domnul nostru Iisus ce s-a născut într-o seară într-un staul din Betleem... Și întotdeauna mi-a plăcut iarna, cu haina ei albă și cu bucuriile ei multe... Acum
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_iarna_ca_n_povesti_cristian_gabriel_groman_1351706663.html [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
Țara Loviștei, cu un relief variat, cu sate răspândite până pe cele mai înalte coline, așa cum este o vorbă lovișteană „până acolo unde întoarce uliu!” În acest areal românesc întâlnești obiceiuri, tradiții, datini și un folclor specifice plaiurilor muntenești cu oameni veseli, harnici, ospitalieri și dârzi. Chiar la confluența Lotrului cu Oltul se desfășoară, atât spre nord cât și spre apus, orașul Brezoi, care poate fi numit capitala Țării Loviștei. Acest orășel de munte își are legenda și istoria sa. Numele i-
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1396202198.html [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
în situația când trăim într-o permanentă mare de amar. Aplaudată a fost și revederea cu rapsodul din Voloca, profesorul școlar Nicolae Mintencu, vechile sale cântece așternându-se ca balsamul pe rană, la fel ca și melodiile (una tristă, alta veselă) interpretate de tânărul talent răsărit la Ropcea, Ilie Caraș. Domnișoara Marinela Nedelcu din Carapciu ne-a convins, doinind duios, că „dorul e mai greu decât un sac de sare”, iar de la Mihorenii Herței, o frumoasă copilă, Adriana Lupu, cu memorie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/trista-zi-in-joc-si-cantec/ [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
caricatura de salon, adresată unui public mai instruit și educat. Misiunea lui nu-i ușoară, mai ales când trebuie, nu de puține ori, să „furnizeze" într-o singură zi, două sau trei desene. Care desene să arate într-o manieră veselă că ceva nu-i tocmai corect. Temele caricaturilor semnate de Costel Pătrășcan sunt politice și sociale. Ele trebuie să exprime reflectarea intelectuală și emoțională a unor realități pe care o constată mulți, dar numai puțini știu s-o pună în
SAREA ŞI PIPERUL DESENELOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_schor_1483414472.html [Corola-blog/BlogPost/362841_a_364170]
-
soare, trași de picioare pe plajă de cei care doreau să mai pună șezlonguri în loc. Ca în fiecare an am văzut și buze umflate fie de la căzături sau bravade, fie de la altercații pe bază de alcool. Și puști frumoși și veseli, am văzut și îndrăgostiți cool și părinți cool cu copii mici. Vama e la fel. Desigur nu e la fel cum și-ar fi dorit-o cei care pe vremuri sperau ca ea să rămână wild, hippie și nepopulată. Mulți
Asta-nseamnă să fii vamaiot: refuzați serviciile proaste și lăcomia patronilor din Vamă! by https://republica.ro/asta-nseamna-sa-fii-vamaiot-refuzati-serviciile-proaste-si-lacomia-patronilor-din-vama [Corola-blog/BlogPost/337764_a_339093]
-
să revină, nu vor mai accepta golăniile din aceste zile. În fine, dincolo de aspectele concrete și enervante am văzut Vama și marea ei la fel de pline de farmec, de libertate și de prietenie și comunicare onestă între oameni. Am văzut oameni veseli și am văzut oameni triști, care nu mai disimulau ca la un interviu pentru angajare. Asta e viața Vămii, are o mie și una de povești reale fericite sau triste. Vă sugerez însă ca atunci când mai treceți pe la Vamă, să
Asta-nseamnă să fii vamaiot: refuzați serviciile proaste și lăcomia patronilor din Vamă! by https://republica.ro/asta-nseamna-sa-fii-vamaiot-refuzati-serviciile-proaste-si-lacomia-patronilor-din-vama [Corola-blog/BlogPost/337764_a_339093]
-
tot ascund, încercând să ne facă să uităm că de fapt fiecare secundă de comunicare își are magia ei, imensitatea ei. Ochii lui par uneori să vadă infinitul, alteori o lumină jucăușă, ștrengărească aș spune, răsare cu un zâmbet ironic, vesel, senin.” „Ați atins vreodată zidurile unui teatru?” Ineditul acestei colecții de interviuri se concretizează ca un element de valoare ce recomandă prezenta carte oricărui cititor, oferindu-i ocazia de a fi părtaș gândurilor, impresiilor pe care actorii români le transmit
ATUNCI CÂND SECUNDA SE TRANSFORMĂ ÎN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMÂNESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_secunda_se_transforma_in_eternitate_pe_scena_teatrului_romanesc_0.html [Corola-blog/BlogPost/364727_a_366056]
-
a tatălui meu, a adăugat Ovidiu, absorbit de idee. - Super! am răspuns încântată la gândul că va fi o excursie cu inedită, de care îmi propusesem deja să profit din plin. Și astfel, în vinerea următoare plecam împreună la Urluiu, veseli, de parcă mergeam la Ibiza. - Pe la ce oră ajungem? întrebasem, în timp ce mâncam niște saleuri, luate în drum, căci la prânz dejunasem la restaurant cu niște clienți, comandasem o saramură de pește, dar mă enervasem îngrozitor, așa încât, mai mult am răsfirat peștele
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485540681.html [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
mama lui Ovidiu, care venise în bucătărie să ia un prosop și ieșise la fel de repede precum intrase, aruncând o privire fugară spre albinuțele de la capitală. Pe la zece s-a întors și tatăl lui Ovidiu, bucuros că are casa plină și vesel, ca după un pahar de vin. - Bine v-am găsit! ne-a salutat domnul Moise, roșu la față și zâmbitor, semn că eram bine venită în casa sa. -Bună seara, domnule Moise! am răspuns eu pe un ton politicos. Domnul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485540681.html [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
fi observat lipsa ta. Eu eram departe de Ovidiu și profitând de agitația generală, torturată de foame, mi-am pus în farfurie câteva felii de cașcaval, măsline și o roșie, observând, în timp ce mâncam, ce bine se integrase Ovidiu în liota veselă și cheflie de la Urluiu. Masa arăta ca un bufet suedez pentru o sută de persoane, hămesite după un marș al păcii pe străzile Romei: platouri încărcate cușnițele, icre, pateuri, ciuperci umplute, plăcintă cu carne, tobă, șorici, lebăr, alune, sărățele, salată
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485540681.html [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
în fiecare zi, Mărie! răspunsese Primarul râzând, privind-o prietenos. - Dar de regulat, regulați în fiecare zi?, întrebase doamna Moise, cu un zâmbet hazliu ce parcă masca o urmă de reproș. - Mărie, Mărie, a naibii ești! se mulțumise să răspundă vesel, plin de admirație la remarca doamnei Moise, care își propusese să destindă atmosfera, gândeam eu, prin orice mijloace. Grupul nostru care păruse dezorganizat o zi întreagă își căpătase în sfârșit un lider: pe domnul Primar. Toată lumea îi zâmbea, îl asculta
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485540681.html [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
te legeni, cum ești cel mai mult dintre catarge, cel mai plin de povești, și nu-i golf cu sirene să nu-l poată trece ținând fruntea lipită de lemnul tău rece ... Întoarcerea în Ithaca Și parca-a fost mai veselă Ithacha în val privită seară, sub corăbii, si Penelopa mai îngândurata și parcă sânge mai curat pe săbii; și parc-am fost cu toții mai înalți când ne luăm măsură pe catarg; ce ne-a scăzut când am sosit din larg
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Adrian_pintea_poezie.html [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
dar Dablia nu acceptase.Îi era rușine și i se părea că ar intra cineva cu bocancul în intimitatea ei.Maică-sa nu mai insisitase și o lăsă în banii ei... - Pa, Amalia! Ne vedem diseară la film, strigă Dablia veselă cu gândul că-și va vedea idolul în filmul '' Titanic''cât de curând. Era o zi caldă de martie, pe la jumătate lunii; se simțea cum crapă mugurii de pe ramuri și cum se desfac bobocii de flori, sărutați de razele de
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Zbor_intrerupt.html [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
Se ținea cu gheruțele de mâna mea, privia unori pe geam și ciripia . Avea acum 4 zile de îngrijiri. Își ținea din ce in ce mai bine capul, aripile și le aranja frumos în V și continuă să ciripească după ce mânca. Era mult mai vesel. În a cincea zi, s-a trezit de dimineață ,a început să-și facă ,, toaletă” , iar după aceea pentru prima dată și-a reluat zborul. Dino îl urmărea cu mare bucurie și mă întreabă dacă poate să-l păstreze.. Își
BAIATUL RANDUNICA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Baiatul_randunica_cornelia_curtean_1388651443.html [Corola-blog/BlogPost/347492_a_348821]
-
filmele italiene, care precum chinezii din timpul dinastiei Qin ori Ming (cine naiba să-i deosebească!), ca niște pirați din Caraibe, ori precum nobilii de la curtea spaniolă... În cel mai ciudat mod, total deosebit de realitatea verificată istoric, toți erau extrem de veseli, majoritatea cu diferite obiecte aduse ca amintiri din locurile pe unde se vedea că umblaseră, și îi mulțumeau domnului Herman, îi strângeau mâinile, îl băteau pe spate sau chiar îl sărutau pe obraji, funcție de obiceiurile locurilor unde își petrecuseră concediul
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1416764858.html [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]