161 matches
-
la tenis și, câteodată, la baschet Nepofii mei, botezafi Tom și Jery, la fel ca eroii lui Disney, împrumutaseră părea -mă asigurase el - ceva din iuțeala și istefimea celebrelor personaje. La două-trei săptămâni, se-ntâlneau cu verișorii Ștefan Dimitriu Porumbelul vestitor sau de ce iubim America lor, Pompilian și Maura, fie acasă la ei, fie „în deplasare“, într-o localitate din împrejurimi unde se stabilise Danusia. Îmi adusese fotografii de la to(i. Privindu-le, mi se aburiseră puțin ochii, dar n-am
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Dragul meu - îi spusese el - suntem foarte bucuroși de vizita dumitale, ca oaspete venit din cea mai puternică țară a lumii. Deie domnul să fii porumbelul vestitor al venirii americanilor, pe care cei din generafia mea au murit asteptându-i... - Porumbel vestitor!?... repetase Daniel vorbele domnului Guta, încheindu-le cu un semn de mirare și cu unul de întrebare. Un porumbel primit cu slana și palinca... se înveselise el apoi. §i la Timișoara, m-au luat în primire cu toții: în sfârșit, au
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
personificării. De mult singur și de mult pierdut Bărbatul se identifică cu moartea într-o periculoasă încleștare, într-un periculos război al cuvintelor. Tînăr și grăbit, eul poetic își familiarizează trăirile cu echivocul trăirii iubitei care nu e alta decît vestitoarea, tînără și nefericită, a morții. Ca să fie mai la obiect, Paul Vinicius nu lasă domnișoria cuvintelor să-i împieteze ceasul și merge cu inima înainte spre noi descoperiri lirico-poetice aderante la sens, la sexualitatea consubstanțială experimentului poetic, la conceptul pe
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
deși Biserica Catolică nu este de acord cu existența lui. În mitologie, există ființe fabuloase și uneori înspăimântătoare care vestesc venirea ceasului morții. De obicei, în multe superstiții, păsările strigiforme cum ar fi bufnițele și cucuvelele sunt considerate a fi vestitoare de acest tip. În mitologia irlandeză, există niște zâne înspăimântătoare la chip numite "banshee" care se arată înainte să moară cineva. Uneori moartea este vestită prin vise, premoniții sau viziuni. În "Miorița", elementul premonitoriu este oaia năzdrăvană.
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
Manoleanu a avut prudența avertizărilor, anunțând simbolul-temă al fiecărui lied, netezind calea înțelegerii lor. Mai întâi, meditații shakespeareene din orizonturile trăirilor Opheliei, fiecare ascultător închipuindu-le în felul său. Interpreții sau întors apoi spre peisajul sentimental al naturii și sunetul vestitor de duioasă bucurie, cu Kling (op. 48 nr.3), zâmbind; mergeau împreună pe calea sentimentelor, la fiecare clipă găsind nuanța deosebirii versurilor cântate, pe sugestiile lui Feliz Dahn, Julius Dahn, Gustav Falke, călăuziți de Strauss spre limpede sau trist sau
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
n-aș fi dat, acolo, pentru o suprafață - fie și numai de un centimetru pătrat, iluminată de razele soarelui! Cît n-aș fi dat doar pentru cîțiva centimetri pătrați de geam prin care să văd lumina zilei sau niște crengi vestitoare de anotimpuri! Cît n-aș fi dat să am și o plăntuță căreia să-i port de grijă!". I se face "onoarea" de-a fi anchetată de un colonel ori general, șeful Departamentului Anchetelor pe țară, "un domn mic, brunet
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
n-aș fi dat, acolo, pentru o suprafață -fie și numai de un centimetru pătrat, iluminată de razele soarelui! Cît n-aș fi dat doar pentru cîțiva centimetri pătrați de geam prin care să văd lumina zilei sau niște crengi vestitoare de anotimpuri! Cît n-aș fi dat să am și o plăntuță căreia să-i port de grijă!". I se face "onoarea" de-a fi anchetată de un colonel ori general, șeful Departamentului Anchetelor pe țară, "un domn mic, brunet
Mărturiile Doinei Cornea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7152_a_8477]
-
fructe, de păsări exotice, căi spațioase numite aici Ramblas. Ceva mirific. Nu mă mai aflu în Europa. Mă aflu în mijlocul unei utopii materializate, în lumea imaginară a conchistadorilor... Catedrala arhitectului Gaudi... E ca o poveste populară de turtă dulce. Cocoșul vestitor al abjurării. Aici, un element de bază, uman... Animale domestice descinse și ele din fabule țărănești. Credința este simplă, naivă, la îndemâna tuturor, ca pentru un regim politic ce nu s-a născut încă niciodată în lumea dominată mai curând de
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
colegialitatea, respectul față de cei ai breslei. La urma urmei, suntem colegi cu toții, cu bucuriile și necazurile care nu ne ocolesc”, e convins Oprina. Poștașul, iată, e omul, oaspete drag în casa gazdei, indiferent de unde ar veni. El e mai mereu vestitor de noutăți și bucurii și tolba lui le oferă cu dărnicie. O noutate în domeniul de activitate al societății, ofertă inedită, o constituie și surpriza „flori la domiciliu”, la ocazii festive, ca nunți, simpozioane, conferințe sau aniversări. Toate livrările se
Agenda2005-22-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283755_a_285084]
-
auzit glasul judecătorului, nici a văzut pe călău, nici a fost spânzurat pe lemn, și nici coastele i-au fost împunse. Și cu toate acestea, a pătimit cu mult mai grele patimi decât mulți dintre mucenici, căci și glasurile acelor vestitori, ce veneau unul după altul, îl izbeau și-l împungeau din toate părțile cu mult mai puternic decât gurile acelor viermi care-l rodeau din toate părțile. Așadar, cum nar fi vrednic a fi numit mucenic acest sfânt bărbat? De
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
copilăriei mele, catargul, cu brațele lui întinse, desenându-se tot mai clar, prinzând corp tot mai aievea, - simbol al deplasării lente, a cărei realitate îți scapă, în ciuda evidenței ei din ce în ce mai concrete, - părea să se insinueze spre țărm ca un sol vestitor al parcurgerii infinitului. Nu știi niciodată de unde sosesc corăbiile, nici încotro se duc. Sunt simple și mișcătoare apariții în lumea reculeasă a visării. Vin de la infinit și pleacă spre infinit... într-o noapte orașul a răsunat din adâncuri. De jos
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
mine, pământ ai acum! ^necate-ai cu ce ți-am dăruit eu!... Ochii celui astupat cu acest cep al mâniei lui Năsturel începuseră să se facă cepe în cap și să-și adune de pe margini, spre mijlocul luminilor șuvițele de sânge, vestitoare ale înecului grabnic. însă pofta de viață, setea de viață a mădularelor tinere, a copacului tânăr care deși doborât de furtună nu fusese răpus, începu să gâlgâie prin toți porii deschiși acum spre scăpare, spre scăparea cărnii. O întorsătură ca
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
prieten ce părere ai tu despre viața unei buburuze? -De ce mă-ntrebi ? -Pentru ca eu nu-mi cunosc rostul pe lume ! -Bubo, să fii buburuză este minunat. Tu ești prima gâză care vestește primăvara ! -Atunci, a înțeles Buboera o vestitoare a primăverii... Primul ghiocel Canton Florin, S.A.M. Valea-Seacă Era înca zăpadă, da soarele își mai trimitea timid raze blânde spre pământ. Într-o dimineață, am observat că își trimise și primul vestitor. Mic și plăpând și-a scos capul
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
la fiecare nouă înjosire, o întreba în gînd: „Mă vezi oare, Mașa?". Astfel ședea el alături de soția sa, vorbea cu ea, depănîndu-și în taină gîndurile ascunse. Deodată, sună telefonul. Acum apelurile telefonice îi descumpăneau, așa cum se întîmplă cu telegramele nocturne, vestitoare de nefericiri. - A, știu cine e. Mi s-a promis c-o să mă caute în legătură cu angajarea la o cooperativă, murmură Liudmila Nikolaevna. Ea ridică receptorul, își înălță sprîncenele, apoi spuse: - Vine îndată. Și, întorcîndu-se spre Strum, zise: - Pe tine te
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
cea mare. O vestește, o anunță ca pe o regină frumoasă, inocentă, blîndă și înțeleaptă, că este aleasă să poarte în pîntec pe fiul lui Dumnezeu. Viața. Și ea se pleacă ușor, tot cu mîinile împreunate pe piept, ca îngerul vestitor, ca să primească vestea cum se cuvine. Verdele consistent al pădurii din spate se-nfioară de plăcere... și pădurile de la Sibiel îi preiau taina și fiorul în mișcări, sunete, mirosuri și culori. Care-mi redefinesc viața cea adevărată. Anna Karenina l-a
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
credință, pornește din spirit și mișcă materia, o modelează și o supune. Există în creier o pompă de vid metafizică, o inimă neurală care, prin lungi furtunuri de lumină de aur, trimite în toate provinciile, departamentele și cantoanele corpului nostru vestitori grațioși, înotînd în serul credinței. Și ei, androginii, cu testicule de zirconiu și sânii de ametist, se reped spre grămezile de fibre striate, le contractă și le relaxează, le-ndreaptă către ce vrea ființa noastră adâncă, și degetul se mișcă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tine-o dobândii. Eu credeam că mă apropii chiar de soare, și găsii O ființă ca de gheață, răspândind o strălucire Orbitoare dar lipsită de căldură. Nălucire Ca din munții mei tesalici, când, din zarea cea senină, Iese steaua dimineții vestitoare de lumină: Munții-ncep pare c-a arde și e semn cumcă i-a nins. O, nălucă luminoasă ce-ai pierit când te-am atins, De pe stânca cea înaltă unde tu m-ai tot chemat Nu e chip de mântuire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de meditație transcendentală fuseseră asemănate cu o oală cu presiune pusă să fiarbă la foc mic. Și odată cu energia creatoare venea și entuziasmul - de fapt entuziasmele febrile ale unei femei în mod clar neîmplinite, pentru care fiecare idee nouă era vestitoarea zorilor unei etape noi și invers. Ideile cărora li se dedica erau fie plate, fie ininteligibile pentru mintea femeii, prin urmare nici atașamentul Evei față de ele nu putea fi decât de scurtă durată și nu o ajuta să umple golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Temișvarei în toamna ploioasă a anului 1551, în fața ordiei musulmane. Mai apoi, în primăvara anului 1552, adică în luna regeb a anului 959 al Hegirei, s-au adunat o ceată de kapu-kulu (oaste de gardă denumită Oastea Porții) sub conducerea, vestitoare de bucurie, a falnicului vizir Ahmed-pașa dinaintea cetății susnumite care, vorba cronicarului Mehmed bin Mehmed, s-a fost întărită de către afurisiții de dușmani cu un soi de National Missile Defense. Care a fost să fie urmarea? Păi, vă spun care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cuminte deloc, ai să-mi vorbești mâine. - Acum, acum! insistă Felix, împingînd ușa. În întredeschizătură, Otilia apăru în cămașă lungă de noapte, tremurând de frig. Părul avea o desfoiere de înger, părea, cu picioarele ei subțiri și cămașa largă, îngerul vestitor. Scoase pe ușă numai o mână și mângâie ușor pe Felix. - Fii cuminte, Felix, ce mi-ai promis? Poate să ne-audăcineva. - Te iubesc! se tângui Felix și-i sărută mâna. - Te iubesc și eu, ți-am spus, dar ăsta nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
birou, o obeză dizgrațioasă, cu fire lungi de păr pe față și mustață rară. O clipă care se dilată prin trăirea profundă și intensă, devenind coșmar -, Mihai are impresia că și-a regăsit dragostea. Numai că Violeta, asemeni unui arhanghel vestitor, cum erau cei doi zugrăviți pe catapeteasma bisericii din sat, l-a chemat și i-a arătat figura aceasta apocaliptică, extrasă parcă din Hieronymus Bosch: "Ea este Teona pe care o cauți! Ascultă-i vocea cavernoasă și infioară-te la atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că se uită din când în când la premier cu tandrețea cu care acasă îi scapă ochii pe poza de pe etajeră a iubitului, soțului sau copilului plecat în vacanță. Sânt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor și vestitor de cult? Sau de vină e premierul nostru pentru că, mai mult sau mai puțin discret, încurajează în oamenii care îl înconjoară pornirea lor de slugi? Desigur, portretul lui Năstase este mai prietenos decât cel al lui Ceaușescu. Dar dacă într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbesc./ Închid într-înșii taina și pier cu dânsa-n suflet./ Tu ești fiică de rege și poți să spui orice./ Când ei vor fi în tine, va răsuna cetatea/ De strașnică uimire, și toți s-or spăimânta (I 1). Vestitoarea adevărului va fi repudiată de semeni : Te vor urî... De tine ei se vor depărta,/ Îți vor striga : nebuna, cu pietre te vor bate./ Și ai pieri de n-ar fi doar sângele ce-l ai (I 1). În pofida reticențelor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
numește fata mea cuminte, troienii se închină în fața ei, sacră profeteasă a zilelor cumplite, preotul vede în adepta vechilor zei singura scăpare a orașului : O singură ființă îi poate ajuta./ Aceea care zeii cei drepți și vechi cinstit-a,/ Casandră, vestitoarea cea neînfricoșată,/ Încearcă rugăciunea din urmă (IV 7). Apelul celor ce se prosternează spre a-i obține îndurarea (în fața ta cădem/ Și te rugăm, sărmană martiră, de iertare) este primit cu rezervă de tânăra sceptică în privința capacității muritorilor de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sărutarea fericirii. Cartea îi alunecase de pe genunchi și zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț. Ploaia drămăluia mereu țiglele cerdacului cu sunete moi, apătoase. Sus, în spatele crucii pălmuite de stropi năvalnici, între nourii suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare de soare nou. Apostol rămase un răstimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri îi răsăreau în creieri și se stingeau repede, netrebuincioase. Pieptul îi era greu de un simțământ nou și de o năzuință nelămurită și totuși poruncitoare... Îl însuflețea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]