12,295 matches
-
păstra din acel cântec năuc al primei lor nopți erau atingeri și șoapte, o electricitate a trupurilor, care răspândise scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise. Era mai mult de atât - o lăcomie a fugarului, când își caută un refugiu. Veterinara vorbea puțin. Cel mai mult se trăda prin gesturi, prin felul de a-și scutura părul, dacă era despletit și lăsat pe spate. Corpul ei era vibratil și făcea să sune voci din ea de neauzit, dar pe care Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tăceri, din absențele ei fără explicații, din gelozii care îl frigeau. După iarna sosirii lui, în care nu dăduse un semn până nu se topise zăpada, încercase să fie mai precaut: îi smulgea angajamente și promisiuni pentru întâlniri următoare, fiindcă Veterinara își respecta fiecare cuvânt și Omar învățase asta. Ea și Zet făceau o pereche misterioasă. Omar adora să se uite de-aproape la caligrafia mișcării lor, femeie și cal, în același avânt. Godun îi spusese că Veterinara și el erau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întâlniri următoare, fiindcă Veterinara își respecta fiecare cuvânt și Omar învățase asta. Ea și Zet făceau o pereche misterioasă. Omar adora să se uite de-aproape la caligrafia mișcării lor, femeie și cal, în același avânt. Godun îi spusese că Veterinara și el erau buni prieteni, de zece ani. O mărturisire ca asta îi urcase sângele în cap: așadar, grăsunul o văzuse mai tânără și încă pe-atât poate mai frumoasă, o văzuse înaintea lui. Încerca să își țină firea. Întâmplări
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prieteni, ca și cu ea, nu? — Homare, te porți chiar ca un apucat, dacă vine vorba de doctoriță! Până și copiii aflaseră. Isabelle-Anais își făcuse un leagăn sub pomi și de-acolo strigase în gura mare, într-o zi când Veterinara se-apropia: — Omar, vino repede, îți sosește iubita! Era o femeie prea liberă ca să pară că tocmai pe el l-ar fi așteptat. Omar născocea scenarii posibile despre zecile de bărbați care îl precedaseră și apoi, cu sufletul ars, își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îți sosește iubita! Era o femeie prea liberă ca să pară că tocmai pe el l-ar fi așteptat. Omar născocea scenarii posibile despre zecile de bărbați care îl precedaseră și apoi, cu sufletul ars, își jura să o părăsească. Dar Veterinara era ca un vis din zori: nu puteai să îl prinzi, nici să-l pierzi. După primii doi ani ai lui la Godun, casa ei era gata. Nu mai ocupa doar salonul din apartamentul-vagon, unde îl chemase odată, ci se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la Godun, casa ei era gata. Nu mai ocupa doar salonul din apartamentul-vagon, unde îl chemase odată, ci se stabilise în ranch-ul aflat dincolo de cartierul de vile, la capătul lanurilor de orz. Niciunul din grup nu-l văzuse încă. Veterinara păstrase misterul, așa cum făcea cu orice al ei. Era o clădire robustă, cu grajduri și cu un careu de manej, cu spații de locuit încastrate în bungalouri, ca într-o stațiune de agrement. Omar cântări că amenajările valorau milioanele unui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aici, stă cu mine. Cu alte cuvinte, nici ranch-ul nu era pentru ea un acasă, dar se abținu de la întrebări. Venea toamna și pe lângă garduri creșteau arțari cu frunzele roșii, între pâlcuri de duzi și mesteceni cu trunchiul alb. Veterinarei îi plăcea ca și lui să vadă copaci în câmpie și s-audă frunziș tors de vânt. Oricum, în tăcerea lipsită de apărare a câmpului, ca o palmă întinsă, ei puseseră ziduri și forfotă, plănuind că așa ar fi trebuit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și lui să vadă copaci în câmpie și s-audă frunziș tors de vânt. Oricum, în tăcerea lipsită de apărare a câmpului, ca o palmă întinsă, ei puseseră ziduri și forfotă, plănuind că așa ar fi trebuit. Acum chiar știa: Veterinarei îi plăcea, ca și lui, să stea singură, deși ranch-ul era suprapopulat. Deosebirea dintre ei doi consta, totuși, în faptul că el întorcea trecutul pe toate fețele și era doar pe jumătate în plină zi. Ea trăia din plin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
faptul că el întorcea trecutul pe toate fețele și era doar pe jumătate în plină zi. Ea trăia din plin, mișcând întâmplările din propriul destin și din viețile celorlalți. Cu el, erau șapte, cât zilele săptămânii. Cifra asta îl urmărea. Veterinara apăruse pe cal, Maradona sosi în dric. Era o mașină neagră, americană, la mâna a doua. Omar se trudi două săptămâni să i-o facă din nou ca nouă. Când o desfăcu, înțelese că moartea era un decoct de crin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vină rândul. În sufletul său de tâmplar, pacifist și obișnuit cu smerenia lemnului, Maradona se-nchipuia un negociator: lega viața de moarte printr-un nod simplu, dar cutremurat de recunoștință, precum șireturile unui pantof. Când ajungea între cei din grup, Veterinara părea schimbată și totdeauna le semăna: era vicleană și cam sărată, la fel cu mezelurile lui Pablo, sfidătoare ca Max dentistul sau, uneori, ascunsă și mută, ca blajinul lor prieten, Godun. În zile ca astea, Omar se-ntrista și se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că ar fi putut să găsească o femeie mai blândă și mai bună ca ea. „E numai o iapă nestrunită de armăsar“, îi zicea cu mânie un glas dinăuntru. Își uita însă repede cearta din gând. Era de ajuns ca Veterinara să-și scuture pletele cu sclipiri albăstrui și să o audă râzând. Continua să-i pândească pe toți ceilalți: pe Pablo, pe Arti, pe dințălar și chiar pe Godun. Singur, Maradona ieșea din calcul, căci sigur, un lucru nu s-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
petrecut: în veci, doctorița nu s-ar fi încurcat cu unul cu dric. Cel căruia banii nu-i curgeau râu era Arti, cu vanele și piscinele lui, din care abia reușea să plutească. Când era hotărât să își schimbe afacerea, Veterinara îi ceru o adăpătoare și trei rezervoare pentru grajdul din ranch. Când pătrunse la ea, unde călca prima oară, îi propuse o fântână cu jocuri de apă și un bazin cu pești colorați. În numai cinci luni, snobii îmbogățiți care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
statul pe cal și ceea ce el îi mai explica îi păreau o corvoadă. În schimb, ordinea locului, ciripitul din pomi și răcoarea căderilor cristaline de apă pe câteva pietre aduse anume îi procurau, două ore pe zi, o odihnă nemăsurată. Veterinara nu se arătă niciodată în timpul acestor încercări ale lui de a stăpâni un buiestru, prea tânăr pentru înțepenirea corpului și a oaselor care îi săltau pe spinare. Stăruia să își cunoască iubita prin alegerile ce le făcuse: grinzile de fag
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
își vegheau cu răbdare progeniturile. Fu de față când alți doi cai albi se alăturară buiestrului. Păreau blânzi și cuminți ca două pisici, dar era numai o părere. Acum chiar aflase ceea ce nu părea de crezut când o admira pe Veterinară: calul era un alt gând de sub el, o voință străină. Încercase zadarnic să-l mângâie, să-i vorbească. Era un roib zvelt, musculos și trufaș, cu chișițe albe și coama cărămizie. Devenea nervos de îndată ce îl strunea. Își încorda gâtul ori de câte ori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iasă în câmp și să meargă la pas, fiecare cu calul lui. Supraveghetorul nu căzu de acord, căci era împotriva regulilor. Îi promise zadarnic o plată dublă și se recomandă ca prieten al proprietarei. După încă o săptămână de tatonări, Veterinara fu înștiințată: — Lăsați-l să-și rupă gâtul, le spuse. Un îngrijitor îi deschise porțile fără ca măcar să-l privească ori să-i spună vreun cuvânt. Avea chef să se răzgândească, dar credea că se face de râs, după ce insistase atâtea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la a prietenului celui mai drag, care alesese să piară într-un război. Atunci plânse fără suspine, culcat, ca o plantă pe care plouă. Plânse pe săturate și, când se trezi, o statură întunecată îi făcea umbră. Era Zet cu Veterinara, care îl privea stând în șa, așa cum nu îl mai privise vreodată. Era încă devreme și își cumpărase un ziar, așa cum se mai întâmpla din când în când. Deocamdată nu reușea să citească bine, dar și când pricepea, rând cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că străbate, cu ochii limpezi, șoseaua. Când îi povesti lui Godun cum i se tăiase vederea, în plină zi, el glumi și îl luă în răspăr, cum făcuse întotdeauna. — Homare, asta-i de la nopțile ce nu-ți mai ajung cu Veterinara! Simțea ceva ciudă în vorbele lui. Godun era gras și greoi, n-ar fi rezistat niciodată la asalturile de noapte - dar simțea totodată calmul unui camarad de nădejde. Godun îi fusese manta de ploaie, încă de când pusese piciorul pe aeroportul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de seară, cu fular și mantou, dar purtând în ochi aceeași sclipire precum a maică-sii, care le spunea tuturor că e franțuzoaică. Te-ai gândit că și noi ținem fiecare, ca tot Pământul, de câte un punct cardinal? zise Veterinara. Omar se uita pe un ziar și înălță pentru o clipă ochii. Era ca și cum o fetiță i-ar fi vorbit alintându-se: „Mie, cel mai mult îmi place culoarea verde!“. Ascultă mai departe, încercând să nu râdă. Iubita lui, goală-pușcă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
într-adevăr secul torid și înverșunat al deșertului, uneori vântos, însă totdeauna fierbinte, pe când ea era ploaia care aducea iarba să-ți bată glezna, care îmblânzea praful, care făcea norii să crape sub fulgere. Ca și cum i-ar fi auzit gândul, Veterinara se sprijini într-un cot și îl întrebă indignată: — De ce nu mă crezi? Eu chiar sunt tornada care vine cu spume și cu ouă de gheață. — Ce spui tu? Chestia asta cu ouăle nu e un simbol femeiesc... Chiar atunci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
De ce nu mă crezi? Eu chiar sunt tornada care vine cu spume și cu ouă de gheață. — Ce spui tu? Chestia asta cu ouăle nu e un simbol femeiesc... Chiar atunci cineva le bătu cu sfială la ușa de la intrare. Veterinara își trase tot roiul de fluturi deasupra ei, în timp ce Omar, care era în cămașă, își puse pe el niște pantaloni. Când deschise, o văzu pe bătrâna care aducea laptele pentru toată casa, ținând în mână o pâine și o bucată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
semăna cu taruf-ul persan, în care doi oameni se încură în politețuri și nu-și spun niciodată cu adevărat ce gândesc. Omar rămăsese cu două bancnote în palma întinsă, pentru că femeia o luase pe scări, prefăcându-se că n- aude. Veterinara apucă pâinea și și-o duse sub nări. Era o pâine rotundă, ca un cap de copil, și simți că mai e călduță. — Dumnezeule, asta nu e hrană să înfigi un cuțit în ea! Uite aici! Îi lipise de față
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
început. „Moartea are un merit pe care, de obicei, îl sfidăm“, îi zisese Godun la un parastas al neveste-sii, când stătuseră amândoi la aceeași masă, „ne lasă iubirile neschimbate“. Se uitase la fotografia din ramă a băiatului său și Veterinara îl observase: — Despre ce ți-ai mai amintit? Joaca ei de-a nordul și sudul se pierdu într-un zâmbet trist. Nu putea să-i mărturisească, deși ar fi vrut să îi spună de-atâtea chestii care i se întâmplau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zic să facem asta în plină zi, ripostase gazda. Se dusese vestea de labirint. Labirintul de iederă sau „grădina arabului“ devenise un loc mai știut decât fuseseră vreodată benzinăria cu bistroul ei elegant ori spălătoria, garajul și câmpul întreg, cu Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci de ori. Văzut dinspre casă, îți părea un golf înverzit, un joc de cotloane și ascunzișuri. Mulți veneau, mai nou, ca să intre în vicleșugul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea. Când i se pierdea cu totul din ochi, un tremur fierbinte îl străbătea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îndrăgostise în plus de figura ei călătoare, cu călcâiele strânse pe burta calului și cu sânii săltându-i pe sub cămașă. Pentru Omar, care nu văzuse decât măgăruși înșeuați și cai mici de povară, femeia și Zet erau o apariție teatrală. Veterinara, de fapt, nu făcea un gest decât pentru efectul scontat și Omar se-ntreba când o să obosească. Era ca și când un fumător de lulea, din cafenelele lui de acasă, i-ar fi suflat totdeauna fumul în față. Când armăsarul rămânea singur
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]