449 matches
-
este tranzițională (B), iar în trahee curgerea este turbulentă (în special în cursul efortului, când viteza curgerii aerului este mai mare). Ascultația pulmonară Turbulențele produse la trecerea aerului prin conductele tubului respirator generează două zgomote caracteristice, zgomotul laringotraheal și murmurul vezicular. La nivelul orificiului glotei diametrul căilor aeriene se îngustează și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care se percepe numai dacă atât alveolele pulmonare cât și bronhiolele sunt permeabile. Acest zgomot se ascultă atât în inspir cât și în expir, pe întreaga suprafață toracică; este un zgomot slab, cu timbru dulce aspirativ. Cunoașterea caracterelor normale a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
modificările lor în diverse circumstanțe patologice sunt obligatorii pentru diagnosticarea afecțiunilor aparatului respirator. Ascultarea zgomotului laringo-traheal înafara zonelor specifice de ascultație (la nivelul parenchimului pulmonar) poartă numele de suflu tubar și este caracteristic proceselor de condensare pulmonară (pneumonie, bronhopneumonie). Murmurul vezicular își modifică caracterele ascultatorii în procese inflamatorii alveolare și este diminuat în procese pleurale cu acumulare de lichid în cavitatea pleurală. Rezistența căilor aeriene In mod normal rezistența la trecerea aerului este foarte mică, astfel încât pentru a mobiliza aerul în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
emulsionarea și absorbția lipidelor. Ficatul secretă aproximativ 500 ml de bilă în 24 ore. Capacitatea maximă de depozitare a veziculei biliare fiind de aproximativ 50-70 ml; bila se va concentra în vezicula biliară prin absorbția apei din compoziția sa (bila veziculară este de 5-10 ori mai concentrată decât cea hepatică). Bila are următoarele roluri: intervine în absorbția grăsimilor favorizând emulsionarea lor și absorbția acizilor grași; intervine în absorbția vitaminelor liposolubile; constituie calea de excreție a unor substanțe (Zn, Mg, colesterol, etc.
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și, de obicei sunt transportate în sânge legate de albumină. Exemple de astfel de substanțe sunt bilirubina neconjugată și colesterolul (transportat sub formă de lipoproteine). Colesterolul este un solid cristalin (la temperatura corpului) și pentru a fi dispersat sub formă veziculară el trebuie să fie prezent alături de un alt lipid. Acizii biliari sunt secretați la polul apical al celulelor membranei apicale prin transport activ secundar. Odată secretați ei induc secreția de către hepatocite a unor vezicule lipidice ce conțin în special colesterol
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sunt absorbite eficient; nu este cunoscută utilitatea acestei absorbții în organism deoarece aceste substanțe ar putea fi absorbite eficient și la nivelul intestinului subțire. O explicație a acestei absorbții ar fi că aceste substanțe servesc la apărarea antimicrobiană a bilei veziculare. Secretina determină creșterea secreției de apă și de bicarbonat în bilă, iar somatostatinul determină inhibarea secreției ductale de apă și de bicarbonat. Vezicula biliară concentrează, acidifică, stochează și eliberează bila. Concentrarea bilei în perioadele interdigestive permite stocarea unei cantități crescute
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
paracelulare de la nivelul epiteliului vezicii biliare sunt permeabile pentru electroliți anorganici din bilă. Astfel, bila este concentrată prin îndepărtarea ionilor de sodiu și de clor. Lipidele din compoziția bilei sunt prezente sub formă de agregate (micelii și vezicule), iar bila veziculară rămâne izotonică cu toate că concentrația ionilor de sodiu crește peste 300 mM după o perioadă interdigestivă. Epiteliul biliar îndepărtează sodiul din compoziția bilei la schimb cu ionii de hidrogen. Aceștia din urmă se combină cu anionul bicarbonic formând acid carbonic care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
bilei în duoden. Evacuarea bilei este controlată prin mecanism nervos și umoral. Vagul determină contracția veziculei biliare și relaxarea sfincterului Oddi, iar simpaticul are efecte inverse. Factorul umoral responsabil de evacuarea bilei este colecistokinina (are acțiune stimulatoare directă asupra musculaturii veziculare și reduce rezistența sfincterului Oddi). Bombezina intensifică și ea motilitatea veziculei biliare. Un alt hormon cu acțiune asupra veziculei biliare este polipeptidul pancreatic (secretat de pancreasul endocrin) care are efecte opuse CCK. Substanțe coleretice sunt substanțe care măresc secreția biliară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vezicule de 50-80 nm la nivelul endoteliului, multe fiind atașate de invaginații membranare cu diametru de până la 40 nm. Aceste vezicule de pinocitoză sunt implicate în schimbul de substanțe lipofobe cu moleculă mare (>30 nm), de tipul albuminei și fibrinogenului, conținutul vezicular fiind parțial determinat de pelicula mucoproteică de pe fața luminală a endoteliului. Veziculele de pinocitoză formate pe versantul luminal traversează celula și deversează conținutul pe versantul bazal. Vezicula nu este afectată pe acest parcurs, iar fenomenul poate avea loc și invers
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
este tranzițională (B), iar în trahee curgerea este turbulentă (în special în cursul efortului, când viteza curgerii aerului este mai mare). Ascultația pulmonară Turbulențele produse la trecerea aerului prin conductele tubului respirator generează două zgomote caracteristice, zgomotul laringotraheal și murmurul vezicular. La nivelul orificiului glotei diametrul căilor aeriene se îngustează și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care se percepe numai dacă atât alveolele pulmonare cât și bronhiolele sunt permeabile. Acest zgomot se ascultă atât în inspir cât și în expir, pe întreaga suprafață toracică; este un zgomot slab, cu timbru dulce aspirativ. Cunoașterea caracterelor normale a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
modificările lor în diverse circumstanțe patologice sunt obligatorii pentru diagnosticarea afecțiunilor aparatului respirator. Ascultarea zgomotului laringo-traheal înafara zonelor specifice de ascultație (la nivelul parenchimului pulmonar) poartă numele de suflu tubar și este caracteristic proceselor de condensare pulmonară (pneumonie, bronhopneumonie). Murmurul vezicular își modifică caracterele ascultatorii în procese inflamatorii alveolare și este diminuat în procese pleurale cu acumulare de lichid în cavitatea pleurală. Rezistența căilor aeriene In mod normal rezistența la trecerea aerului este foarte mică, astfel încât pentru a mobiliza aerul în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
secolul XIV prin Anatomia sa, ajunsă carte de referință în Renaștere și care va apare publicată la Padova în 1478. Alexandra Gallioni i-a fost elevă. În Renaștere se afirmă, în studiul anatomiei patologice, florentinul Antonio Bonivieni care descrie litiaza veziculară, perforații intestinale și alte modificări patologice ale organelor. Toddeo Alderotti în Conservarea sănătății, face recomandări de igienă, alimentație judicioasă, program de muncă și de odihnă. Apariția imprimeriei pe litere mobile, spre jumătatea sec. XV, a înlesnit difuzarea ideilor și a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ale acesteia (prezența receptorilor specifici mediatorului chimic). De menționat că, în sistemul nervos vegetativ al mamiferelor există numeroase terminații nervoase varicoase, cu conținut bogat în vezicule „sinaptice” care nu se găsesc însă în relații de juxtapoziție cu membrana postsinaptică. Conținutul vezicular al acestor varicozități este eliberat în spațiul extracelular, acționând asupra receptorilor situați la oarecare distanță de locul de eliberare (Neuwenhuys, 1985). Dacă substanțele astfel eliberate îndeplinesc rol de mediatori chimici sau de simpli neuromodulatori ai eliberării presinaptice, ori ai reglării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediatoare Biosinteza are loc fie la nivelul terminațiilor axonale, fie în soma neuronală din precursori specifici, cu ajutorul unor enzime proprii mediatorului respectiv. În cazul sintezei la nivelul corpului celular neuronal, migrarea substanței mediatoare rezultate se efectuează sub formă liberă sau veziculară, prin transport axonal anterograd până la nivelul butonului terminal (fig. 35). Etapele biosintezei diverșilor neurotransmițători nu se produc în mod necesar la același nivel. În cazul acetilcolinei, de exemplu, cele două componente ale moleculei, colina și acetatul sunt cuplate la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
necesar la același nivel. În cazul acetilcolinei, de exemplu, cele două componente ale moleculei, colina și acetatul sunt cuplate la nivelul butonului sinaptic în prezența colinacetilazei. La rândul lor, catecolaminele (adrenalina și noradrenalina) parcurg ultima etapă a sintezei la nivel vezicular. Pe de altă parte, biosinteza neurotransmițătorilor de origine peptidică urmează calea sintezei proteice. Se formează inițial precursori inactivi, scindați ulterior de către anumite enzime proteolitice specifice, în mediatori chimici activi. La elaborarea neurotransmițătorilor, unul din factorii indispensabili biosintezei participă de regulă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
veziculele butonului sinaptic. - Fracția citoplasmatică include moleculele recent sintetizate sau recaptate. Ea reprezintă compartimentul labil, expus în permanență proceselor enzimatice de degradare și refacere rapidă de la nivelul butonului terminal. Cantitativ, fracția citoplasmatică a neurotransmițătorului reprezintă mult mai puțin decât fracția veziculară. Deși nu depășește 1% din conținutul în substanță mediatoare a veziculelor, această fracție deține un rol important în procesul complex de eliberare a mediatorului în fanta sinaptică. - Fracția veziculară reprezintă compartimentul stabil al neurotransmițătorului din butonul terminal. Veziculele au proprietatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Cantitativ, fracția citoplasmatică a neurotransmițătorului reprezintă mult mai puțin decât fracția veziculară. Deși nu depășește 1% din conținutul în substanță mediatoare a veziculelor, această fracție deține un rol important în procesul complex de eliberare a mediatorului în fanta sinaptică. - Fracția veziculară reprezintă compartimentul stabil al neurotransmițătorului din butonul terminal. Veziculele au proprietatea de a concentra neurotransmițătorul, datorită unui dispozitiv membranar de pompaj prin schimb ionic (fig. 36). Fracția veziculară odată constituită este protejată de degradarea enzimatică de către peretele membranar. Constituenții membranei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
important în procesul complex de eliberare a mediatorului în fanta sinaptică. - Fracția veziculară reprezintă compartimentul stabil al neurotransmițătorului din butonul terminal. Veziculele au proprietatea de a concentra neurotransmițătorul, datorită unui dispozitiv membranar de pompaj prin schimb ionic (fig. 36). Fracția veziculară odată constituită este protejată de degradarea enzimatică de către peretele membranar. Constituenții membranei veziculare se formează în reticulul endoplasmatic, de unde trec apoi în diferite compartimente ale aparatului Golgi. Veziculele provenind din corpul celular migrează de-a lungul axonului, prin transport anterograd
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reprezintă compartimentul stabil al neurotransmițătorului din butonul terminal. Veziculele au proprietatea de a concentra neurotransmițătorul, datorită unui dispozitiv membranar de pompaj prin schimb ionic (fig. 36). Fracția veziculară odată constituită este protejată de degradarea enzimatică de către peretele membranar. Constituenții membranei veziculare se formează în reticulul endoplasmatic, de unde trec apoi în diferite compartimente ale aparatului Golgi. Veziculele provenind din corpul celular migrează de-a lungul axonului, prin transport anterograd, încărcându-se cu substanță mediatoare. Ajunse în teritoriul presinaptic, are loc fuzionarea și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
preluarea și deplasarea anterogradă a neurotransmițătorului, fie prin simplă umplere ionodependentă. Veziculele pline din imediata vecinătate a membranei presinaptice sunt menținute pe loc în ochiurile rețelei filamentoase, formată din filamentele citoscheletului submembranar, de tipul fodrinei și complexelor proteice ale membranei veziculare (sinapsină I, sinaptofizină). Ancorarea veziculelor în plasa dispozitivului filamentos presinaptic asigură totodată limitarea exocitozei spontane a mediatorului. Se remarcă existența heterogenității veziculare determinată atât de modificările ciclice ale veziculelor, cât și de prezența în unele sinapse a mai multor substanțe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
loc în ochiurile rețelei filamentoase, formată din filamentele citoscheletului submembranar, de tipul fodrinei și complexelor proteice ale membranei veziculare (sinapsină I, sinaptofizină). Ancorarea veziculelor în plasa dispozitivului filamentos presinaptic asigură totodată limitarea exocitozei spontane a mediatorului. Se remarcă existența heterogenității veziculare determinată atât de modificările ciclice ale veziculelor, cât și de prezența în unele sinapse a mai multor substanțe mediatoare la nivelul aceleiași terminații neuronale. Aceste particularități au putut fi precizate prin microscopie electronică, în funcție de diametrul și densitatea histochimică a conținutului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul joncțiunii neuromusculare, ci și în sinapsele colinergice ganglionare și centrale, a deschis calea cuantificării și tratării matematice a fenomenului. Deși s-au adus dovezi experimentale în favoarea generalizării teoriei cuantale, substratul structural al procesului de cuantificare a rămas controversat. Compartimentul vezicular s-ar diviza după Maeno și Edwards (1969) în două fracții, una stabilă de depozit și alta labilă, ușor eliberabilă, situată în imediata vecinătate a membranei presinaptice. Eliberarea prin exocitoză. Cercetările lui Henser (1979) au adus dovezi de microscopie electronică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Maeno și Edwards (1969) în două fracții, una stabilă de depozit și alta labilă, ușor eliberabilă, situată în imediata vecinătate a membranei presinaptice. Eliberarea prin exocitoză. Cercetările lui Henser (1979) au adus dovezi de microscopie electronică în favoarea unei adevărate reciclări veziculare presinaptice, întregită de revărsarea conținutului veziculelor în fanta sinaptică prin procesul de exocitoză. Materialul ce alcătuiește peretele vezicular s-ar încorpora în membrana presinaptică la locul exocitozei. Ipoteza veziculară a început a fi pusă sub semnul întrebării din momentul în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
imediata vecinătate a membranei presinaptice. Eliberarea prin exocitoză. Cercetările lui Henser (1979) au adus dovezi de microscopie electronică în favoarea unei adevărate reciclări veziculare presinaptice, întregită de revărsarea conținutului veziculelor în fanta sinaptică prin procesul de exocitoză. Materialul ce alcătuiește peretele vezicular s-ar încorpora în membrana presinaptică la locul exocitozei. Ipoteza veziculară a început a fi pusă sub semnul întrebării din momentul în care s-a constatat că fracția imediat eliberabilă are sediul citoplasmatic și nu vezicular. Veziculele nu ar reprezenta
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]