4,489 matches
-
Mărgăriteștiul meu, Eden floral, Eden legumicol, cu picturale vinete și tomate, cu dovleci borțoși, cu mătasă de porumb, cu grâu sticlos, cu ovăz care crește până la pieptul meu de bărbat înalt, cu nuci groși abia cuprinși de brațe voinice, cu viță, luncă de Olteț fertilă și parfumată. [...] Mi-aș construi sau o culă olteană, stilizată gotic, sus, pe dâmb, sau un bordei bortelit în râpă, o chilioară de sihastru." (Inspirată ideea editorului de a reproduce imaginea unei cule oltenești pe coperta
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
la artificii portretistice cu ascendență ilustră (N. Iorga, G. Călinescu), pentru care nu duce lipsă de farmec. Ne-o imaginăm cu satisfacție pe frumoasa necunoscută care îi aduce covrigi calzi poetului de la simigeria de peste drum, pe rusoaica frumoasă și de viță care a fost mama poetului, pe Nichita însuși jucînd fotbal și îndrăgostindu-se de sora unui coleg și credem (pînă la proba contrarie) în imaginea idilică a generației '60. Cît document și cît monument se află în rețeta portretistică a
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
aproape nimic prozaic. Autorul povestește artistic fiecare episod, astfel încât până și stoarcerea unei lămâi deasupra unor felii de somon afumat se transformă într-un ceremonial. Constantin Țoiu nu se află la prima carte de acest fel. Romanele sale Galeria cu viță sălbatică, 1976, însoțitorul, 1981, Obligado, 1984 și Căderea în lume, 1987 au adus o undă de rafinament în literatura noastră postbelică, pauperizată forțat de esteții regimului comunist. Prozatorul s-a remarcat și printr-o publicistică scrisă cu plăcere, flagrant diferită
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
ajutor, că v-a fost ca un înger păzitor. Zaira Samharadze: Într-adevăr, tot ceea ce am reușit în România, în sensul de a mă adapta la noile realități, datorez acestei bunici. De la ea am deprins dragostea pentru natură, îndeosebi pentru vița de vie, ea m-a urcat pe un cal și tot ea m-a învățat că măgarul poate să râdă și, cel mai important lucru, să respect și să iubesc omul de lângă mine... Cum aș putea uita nopțile când am
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
și mai singuri ca înainte. Familia Peña. Acolo era mormântul unde zăcea Escolástica. Domnișoara cea Mare, întocmai. Misterioasa fată bătrână, plină de danteluțe și zorzoane, cu felul ei de a-l accentua pe a și cu manierele de argentiniancă de viță veche. Și familia Prados, și familia Olmos, cei care cu un secol în urmă, rezistaseră atacurilor indienilor nomazi din tribul pampas. Și familia Murray: In loving memory of John C. Murray Who departed this life January 25 th. 1882 at
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
vioara, și-o potrivise sub ureche, își frecă arcușul cu degetele îmbibate de sacîz și fără să îl asculte pînă la capăt pe Țepordei începu cu oarecare timiditate, cu voce tremurată ca și cum ar fi încercat cuvintele: Foaie verde, foi de viță, Am să cînt de o domniță Care Hannah se numește Dă Doamne de-o ocrotește Că e fată din popor, Din poporul muncitor, Din poporul muncitor, măi...! Aici Țepordei conveni că e bine, numai că Dumnezeu nu prea are ce
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
șale, scoase vioara, privi în sus, erau stele, multe stele, puse patul viorii sub bărbie și începu să cînte, mai întîi timid, apoi mai tare, tot mai tare, să audă, da, să audă și doamna Ana: Foaie verde, foi de viță Am să cînt de o domniță Care Hannah se numește Dă Doamne de-o ocrotește Că e fată din popor, Din poporul muncitor, Din poporul muncitor, măi. Cînd aproape să termine cîntecul, tocmai în momentul în care Igor apare ca să
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
fim o clipă atenți la acel „în realitate” pe care criticul îl strecoară în punctul de inflexiune al celor două portrete, diferite doar printr-o nuanță (dar ce nuanță !). El nu spune, în fond, nimic infamant despre autorul Galeriei cu viță sălbatică. În schimb, tranșează cu tâlc limitele dintre ficțiune (care e, prin natură, o „deviere”, un „derapaj” condiționat de factori conjuncturali de tot felul) și adevărul istoric. O separație pe care nu doar Țoiu și nu doar Petru Dumitriu au
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
A N A D A ) D Lestine iterare scrisoare la Paris, prin care explica regelui adevărata stare de păsările, împotriva numeroaselor animale sălbatice. fapt. Din conținut se înțelegea că va face tot posibilul să Principala ocupație era cultivarea pământului, a viței de vie și înființeze ateliere meșteșugărești și să dezvolte agricultura, comerțul cu arbori, pe care îi transportau de-a lungul râurilor, activitatea forestieră, pescuitul, vânatul, comerțul cu blănuri și legați sub formă de plute. Comercializarea se făcea sub formă alte
Laval, oraş încărcat de legende. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
deslușesc limpede, unde Dominic Stanca e poet cu adevărat, inventînd, dacă se poate spune așa, un alt Bacovia lîngă vechiul, cunoscutul Bacovia, recuperînd astfel esențele eminesciene ale liricii noastre: " Aici în preajma orașului alb,/ între ziduri căzute, între sălcii amare,/ unde vița de vie se urcă pe deal/ și iedera verde se furișează'n pridvoare,/ aici unde sensul de fiece zi/ își pierde rigida însemnătate/ vorbim despre oameni ca și cum am vorbi/ despre cărți, despre fluturi sau despre haine uzate;/ vorbim despre ei
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
solemnă, din 1949, a cărei comisie era condusă de un activist pe care-l chema Merfu, - nu știu dacă o mai fi trăind... Pe acest om aspru și întunecat l-am introdus în romanul meu apărut în 1976, Galeria cu viță sălbatică, autobiografic. Cînd am pășit înaintea comisiei, am spus sus și tare ce scrisei în articolul trecut. Esența, repet, era că, dacă în economie se mai putea face ceva pentru desmoșteniți, în cultură nu exista nici o perspectivă. Și, fără să
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
am făcut un act conform cu spiritul ei și chiar cu politica Franței. Credința noastră nestrămutată este că Franța nu ne va părăsi, căci ea nu va voi a lăsa neîndeplinit dorul de renaștere al unui popor întreg, un popor de viță latină ce se rudește cu marele popor francez". Cerea, deci, ca Franța să recunoască dubla alegere a lui Cuza. Aceasta, i-a răspuns ministrul de Externe, depinde de decizia împăratului Napoleon al treilea. A fost primit chiar a doua zi
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
de joc cu personaje inventate la puterea a doua. în prima parte dialogurile sînt oarecum filosofice, Sache fiind om cu carte și trăitor în mitizatul interbelic. Discuțiile seamănă bine cu acelea ale lui Diderot și amintesc disputele din Galeria cu viță sălbatică, pe care le depășesc în măsura în care s-au eliberat de presiunea politicului. în ultima parte, atmosfera e una de veselă Țiganiadă, de burlesc transcendentalizat ca în Cimitirul Buna-Vestire. Textele adunate în capitolul de mijloc s-ar putea spune că le
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
cunoscut, era că fusese primul scriitor român care se grăbise să scrie în contra revoluției din Ungaria, imediat a doua zi, după ce avusese loc, în ziua de 24 octombrie a anului 1956... S-a spus că scrisese deoarece, maică-sa, de viță nobilă, era unguroaică. Et pourtant!... Printre atîtea neamuri proaste, cu talent, din literatura română, în fine, apăruse un Domn strălucit, în viață și în cultură, politica ne mai contînd... Este prozatorul cel mai de seamă al celei de a doua
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
fost mereu asociată În chip firesc cu cea a divinului Mântuitor. În acest sens, Petru Damaschinul spune: „Născătoare de Dumnezeu, pe tine te măresc cetele Îngerilor și ale oamenilor”<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 86 footnote>. Tot el o numește „vița cea adevărată, care a odrăslit rodul vieții, singura Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii...”<footnote Ibidem, p. 95 footnote>. Observăm că, atunci când descriu necuprinsele măreții ale Maicii Domnului, cuvântul sfinților deodată devine cântare, laudă și preamărire. Ei
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
la excepțional cu prilejul lansării gunoiului pornografic "Hustler"? În ciocoii precum Dan A. Lăzărescu, turnător de cea mai joasă speță, care nici pus în fața probelor absolute nu-și recunoaște ticăloșia? Cocoțat la balconul unei nesimțiri paralizante pentru interlocutor, "boierul de viță" îi privea pe Mircea Dinescu și pe Cristian Tudor Popescu ca pe niște gângănii agasante pe care urma să le strivească, din clipă în clipă, cu superbul său baston de gradul treizeci și trei. Dacă masoneria română s-a aflat atâta vreme
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
îndeosebi, însă de sus, cu bunăvoința superioară a nobililor de altădată, ceea ce sporea farmecul tabloului feudal din holul casei. Totuși, în această casă nu intra decît cel mult factorul sau cel cu plata luminii. În mod ciudat, în Galeria cu viță sălbatică cred că am amintit de un proletar, Axente, cel cu porumbeii din strada Gabroveni, strungarul pensionat și autodidact pătimaș. El care, adus de Brummer, eroul Galeriei, cu consimțămîntul Verei, democrată convinsă discutînd aprigă cu "reacționarii" care îi vizitau, le
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
Autoritatea ascendenței literare e acceptată cu resemnare sau naște revolta; prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau, dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată, însă, această nobilă "melancolie" descătușează forțele creatoare. Contrar opiniei curente, nu avem de-a face cu o maladie specifică literaturii acestui secol și nici măcar postmodernismului, așa cum
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
un strateg al generației lui, aflate mereu în ofensivă, și un om de afaceri, și un înțelept căruia îi plăcea să-și lucreze grădina (de neuitat rămâne una din tabletele lui pe această temă, adevărată odă închinată foarfecii de tăiat vița de vie). Doar o parte din energia sa s-a îndreptat către scris. Mircea Nedelciu - ne-o confirmă romanul său postum Zodia scafandrului - a fost și scriitor. Cu atât mai mult merită admirat pentru înălțimea pe care a atins-o
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
Ragaiac în plan intelectual, moral și erotic. Locotenentul vrea să declanșeze o transformare morală a propriei vieți, transformare ce se sprijină în principal pe modificarea idealului feminin. Dacă va iubi de acum încolo un alt tip de femeie (una de viță nobilă, situată deasupra oricăror mizerii și josnicii), el însuși va deveni altul și se va salva din mediocritatea vieții sale de până atunci, mediocritatea unui ofițer, suferind de provincialism, atracția pentru băutură, joc de cărți și femei ușoare. E încorporată
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEMUL DIN VIE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ce bucurie sfântă mă învie Tăierile de rod de pe pământ! Vă scriu acum din Vița cea de vie, În adevărul ei în care sunt... Mi-atât de dragă precum o copilă Și râde primăvara după nor, „Taie-mă, te rog și fără milă, Ochii mei nu vezi cum plâng de dor?!” De fiecare dată bag
POEMUL DIN VIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382701_a_384030]
-
pe ceafă, zicând: "Dublez singurătatea cu un sărut". Vers de geniu, rămas doar în memoria mea. Mai erau și poeți de ocazie, printre noi... Țin minte, unul, după o întâlnire de pomină, pe la Huși... Vaslui, făcuse așa: Șantezei colosale, de viță, din Vaslui, Cu victime, triumfuri, comportament haihui, E drept că e din fire întrucâtva lejeră, Dar noi o adorăm, și-așa, fiind prosperă.
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
ce vede enorm, însă dislocat, înzestrat cu simțuri exacerbate, prozatorul pare născut și format într-un ambient de luxurianță ce ar părea străin meleagurilor noastre aceluia care nu s-a încurcat în inextricabile tufișuri de tineri curpeni, tei, în smeurișuri, vițe de vie cu apucători cârcei, acolo unde naturii i se mai îngăduie să fie ea însăși, fie și în hățișuri uitate de Dumnezeu. Șipotele - locul acțiunii - reprezintă un astfel de loc, un crater cuprinzător și adânc pe mai multe nivele
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
nu știu care este Antonescu și care este Ponta) seamănă cu Titulescu. Și se mai vorbește că unul din cei doi la putere este un plagiator... oare este adevărat? Se întărește suspiciunea că nu va fi bine pentru țară. Ca român de «viță veche», îmi iubesc cu adevărat glia, și aș dori să fie bine. Dar, repet ce simt: nicio speranță poate că mă înșeală văzul și simțul. Ce mult aș vrea să mă înșel, să nu am dreptate! Atașez mai jos, ad-litteram
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]