309 matches
-
spiritul gândirii lui Herder („Datinile, poveștile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor”). Dar nici palierul estetic nu e cu totul neglijat. Liric sau retoric, ironic și bătăios, scrisul lui R. e nuanțat de un anume spirit de finețe. Rostirea cu vibrări afective din evocări lasă loc, în proza de atitudine, discursului eseistic, pasionat, scăpărător de vervă a ideii. Trebuie să recunoaștem că el a fost spiritul cel mai distins, mai larg, mai comprehensiv de pe la jumătatea secolului al XIX-lea. G. IBRĂILEANU
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
maxilarului inferior de la stânga la dreapta și invers, ridicarea și coborârea maxilarului, mușcătura, împingerea și retragerea maxilarului inferior; pentru buze: sugere cu buzele strâns lipite, țuguierea buzelor, zâmbetul, acoperirea dinților de jos cu buza de sus și invers, suflatul, fluieratul, vibrarea buzelor; pentru limbă: scoaterea și retragerea limbii, limba în formă de săgeată, de lopată, mișcarea limbii de sus în jos, de la stânga la dreapta, ștergerea buzelor și apoi a dinților cu limba, atingerea dinților de jos și de suus cu
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
insolita” banalul este o veche misiune a poeților. U. o preia cu uneltele sale în versuri simple și muzicale, în care se aude și vocea altora, de pildă a lui Octavian Goga din Cântece. Pretextul pentru o asemenea revelație cu vibrări elegiace i-l oferă, bunăoară, neînsemnata floare de păpădie: „Risipite-n ierburi / flori de păpădie / despre voi un cântec / nimenea nu scrie [...]. Prea vă treceți iute / triste flori de scamă / oamenii vă calcă / vântul vă destramă. / Nimenea pe lume / nu
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
un timbru dat de sinceritatea blajină: ,, Răspunde-mi, mamă, / De-ai vreo știre despre mine / Eu mă tot caut prin lumea asta mare / și nu-mi pot da de urmă pe cărare...” (Noaptea). Deși continuă în aceeași notă simplist-elegiacă, în Vibrări (1938) pot fi evidențiate, cu oarecare bunăvoință, câteva poezii (Primăvară mică, Sat părăsit, Negoiul) ori versuri precum cele din Seara târziu: ,,Taci, bunico, nu-mi spune povești / că mă-ngână zmeii la ferești, / Balaurii fluieră sub streașină și-n pod
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
final. Ultimul volum, Desfrunziri (1945), sugerează chiar din titlu drama inadaptării, motiv curățat acum de influențele sămănătoriste vizibile anterior. S. își încercase condeiul și în proză, dar romanul Părintele Nichita, deși finalizat, rămâne netipărit. SCRIERI: De pe dealuri uitate, Mediaș, 1937; Vibrări, Mediaș, 1938; Fântâni pentru popas, Mediaș, 1939; Desfrunziri, Sibiu, 1945. Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, ,,De pe dealuri uitate”, PLI, 1937, 5; Romulus Demetrescu, ,,Vibrări”, PLI, 1938, 4-5; Romulus Demetrescu, ,,Fântâni pentru popas”, PLI, 1940, 1-2; Predescu, Encicl., 823; Călinescu, Ist. lit.
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
și în proză, dar romanul Părintele Nichita, deși finalizat, rămâne netipărit. SCRIERI: De pe dealuri uitate, Mediaș, 1937; Vibrări, Mediaș, 1938; Fântâni pentru popas, Mediaș, 1939; Desfrunziri, Sibiu, 1945. Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, ,,De pe dealuri uitate”, PLI, 1937, 5; Romulus Demetrescu, ,,Vibrări”, PLI, 1938, 4-5; Romulus Demetrescu, ,,Fântâni pentru popas”, PLI, 1940, 1-2; Predescu, Encicl., 823; Călinescu, Ist. lit. (1941), 857, Ist. lit. (1982), 943; C. Fântâneru, ,,Fântâni pentru popas”, UVR, 1940, 16; George Popa, I. O. Suceveanu, ,,Tribuna Sibiului”, 1972, 1
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
soresciene: „O iau pe lume înapoi,/ Ca firul tricotat din nou pe ghem,/ Și mai la vale spre oaie.// De la cei vechi în sus, te simți nemuritor”. Regulă a unei gramatici generative universale, valabilă în creație ca și în ființare, „vibrarea pe loc” apare în piesa Vărul Shakespeare, ca și în versurile din Apă vie, apă moartă: „Un punct ce se uită-n oglindă,/ Oglinda în punct dispărând,/ Îți ești și drum lung și merindă/ Și vreme oricâtă, oricând./ Și spațiu
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
piesa Vărul Shakespeare, ca și în versurile din Apă vie, apă moartă: „Un punct ce se uită-n oglindă,/ Oglinda în punct dispărând,/ Îți ești și drum lung și merindă/ Și vreme oricâtă, oricând./ Și spațiu cabrând nenoroc./ Și totuși, vibrare pe loc”. În ceea ce privește activitatea de eseist și critic literar a lui S., cuprinsă în Teoria sferelor de influență (1969), Insomnii (1971), Starea de destin (1976), Ușor cu pianul pe scări, sunt mai multe lucruri de remarcat. În primul rând, lipsa
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
simte împlinit scrutând cu obstinație o interioritate atinsă, ca de o aripă de înger, de miracolul presimțirii „izvoarelor albastre”, a existenței proiectate în etern: „Caleștile așteaptă cu fluturii la ham/ Să trecem”..., „Pornim spre țară nouă, cu soarele în scut”, „Vibrare calmă lunecă-n fântâni” (Scrisoare pentru liniștea celor rămași). Și, în năzuința către „un semn mai nou și pur”, el nu va obosi în a-l descoperi prin intermediul actului de creație: „Seara e câteodată aspră și plină,/ Cartea e numai
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
vis, Iași, 1913; Orașele dezamăgite, cu un portret de Iser, Iași, 1914; Neliniști, București, 1927; Cum se dezorganizează învățământul, București, 1933; 32 opere din literatura română, București, 1933; La Lisieux, cu Sfânta Tereza, București, 1934; Eminescu și catolicismul, București, 1935; Vibrări, București, 1935; Eminescu și Alecsandri, București, 1936; Convingeri literare, București, 1937; Alte opere din literatura română, București, 1938; Renunțările luminoase, București, 1939; Setea liniștei eterne, București, 1943; Amintiri și medalioane literare, București, 1967; Poeme, îngr. și pref. D. Micu, București
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
291-293; Călinescu, Cronici, II, 287-292; G. Călinescu, „La Lisieux, cu Sfânta Tereza”, ALA, 1934, 722; Nichifor Crainic, I.M. Rașcu, G, 1934, 7; G. Călinescu, „Eminescu și catolicismul”, ALA, 1935, 762; D. Popovici, „Eminescu și catolicismul”, „Atheneum”, 1935, 5; G. Călinescu, „Vibrări”, ALA, 1935, 774; Vladimir Streinu, Despre o modalitate a judecății literare, RFR, 1936, 7; N.I. Popa, „Eminescu și Alecsandri”, IIȘ, 1937, 2; N.I. Popa, „Convingeri literare”, IIȘ, 1937, 13-14; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 148-149; N.I. Popa, „Renunțările luminoase”, IIȘ
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
o anume sărăcie a inspirației lirice: „O sărăcie de motive de inspirație extremă. O lipsă de autenticitate, de culoare, de diferențiere, dezolantă... Douăzeci de ani de suprarealism au trecut ca niște fulgere prin atmosfera poetică, nelăsând nici o urmă, provocând o vibrare de o clipă, astăzi cu desăvârșire stinsă.” Condamnând poezia ermetică și izolarea în „turnul de fildeș”, E. Jebeleanu propune „să ieșim din noi, ca să dăm piept și cu talazurile vieții din afară”. Eseul lui Traian Stoica este alcătuit din trei
CAIET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286003_a_287332]
-
un om cam tăcut, cu urechi foarte ascuțite și cu un zâmbet de-a dreptul artificial, fals. Dincolo de toate acestea, însă, colonelul nostru mai era și îndrăgostit. Dar, pentru a se întâlni cu cea care îi pusese inima în vibrare, el trebuia să părăsească micuța insulă. Și o făcea destul de des și pe timp îndeajuns de lung. Uneori, lipsea și câte o jumătate de lună. în tot acest timp, mintea lui Napoleon urzea tot felul de planuri, fostul împărat neexcluzând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
timiditate. Subțire, zveltă, formele ei nu poartă mărturia celor patru maternități. Într-o rochie neagră, din care apar numai, și încă cu destulă zgârcenie, mâinile, gâtul și vârful botinelor, pieptănată simplu, cu părul supus, simți că e într-o veșnică vibrare, care nu se dă pe față decât în neastâmpărul nervos al piciorului și în gesturile repetate, mașinale, de a nu lăsa ca fusta să-i deseneze cât de puțin formele. (...Dar degetele ei, subțiate spre vârf, îi trădează arhitectura generală
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în cercuri concentrice, noi ne aflăm abia la primul sau al doilea cerc al cunoașterii, și nu le vom epuiza niciodată, pentru că cercurile sunt infinite”. Mă așezai în fotoliu, ea rămase în picioare în fața mea, camera se umplu de-o vibrare caldă, îi mângâiai mâinile, mi-adusei aminte de uniforma ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptând-o zile în șir, în zadar, și deodată, primele bătăi de tunuri ce anunțau intrarea în cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sângele i se scurgea în iarba moale a țărmului. Își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfârșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai strânse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintâi steluțe. Căprioara avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tălăngii când plouă! Ce basme tălăngile spun! Ce lume-așa goală de vise! ... Și cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun, Oh, plânsul tălăngii când plouă! Nervi de primăvară Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt amețit, Oh, primăvara, iar a venit... Palid, și mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia m-a prins pe stradă; Am adormit. Oh, primăvara, iar a venit Pal, și uitat... Vals
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
iar a venit... Palid, și mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia m-a prins pe stradă; Am adormit. Oh, primăvara, iar a venit Pal, și uitat... Vals funebru, depărtat. Melancolia mă ține-n stradă. Note de primăvară Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Vis
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
De multe ori ne-ntoarcem în trecut Cu sufletul, cu gândul, cu iubirea, Trăim adânc momentul renăscut Atunci când ne-nsoțește amintirea; Ne frământăm, ne agităm, visăm, Ochii ne râd sau umedă-i privirea, Vibrări de corzi și inimi, clipei dăm Și ne-ntrebăm, ce este amintirea?... ...E un moment care se retrăiește, Plimbându-ne în gând și-n timp, dar care, De foarte multe ori ne-nveselește, Iar uneori, ne chinuie și doare...
AMINTIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83742_a_85067]
-
devoră vina, Îmi fură nostalgia și lumina Conturul curgătorului tău nud... Lăsându-mi îndoiala din răspuns, Revii plecând și pleci din întrebare, Cum toamna-și lasă candida-i paloare Pe orizontul de-așteptări pătruns... Mă simt răpus de-a inimii vibrare Și mă întreb în clipe de tăcere, Fără a ști ce drumuri te vor cere, Când e alint și când e înșelare?...
C?ND?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83755_a_85080]
-
arăt cum. O strânge în brațe și-i sărută toate părțile feței terminând cu buzele catifelate în cel mai lung sărut, simțindu-se inundat de o plăcere deosebită care creștea cu fiecare atingere a buzelor de fața ei, cu fiecare vibrare de dragoste a fetei din brațele lui ținându-se de mijloc până în fața apartamentului Teofanei și el se vede obligat să-i spună. — Teofana, te rog să mă ierți, că acum nu sunt în cea mai bună stare, dar asta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
primele trei personaje, Vasile Ilucă nu se exprimă la modul direct. Dar lasă cititorului larg deschisă ușa descoperirii tainei. Ceea ce fac și eu, în finalul acestor însemnări iscate din interesul pe care și această carte mi l-a pus în vibrare. Vasile Filip A cam trecut destulă vreme de când gândurile au pornit către locuri dragi. Spre zări unde m-am legat cu trup și suflet de oamenii acelor meleaguri. Aștept doar să-mi bată în poartă mesagerul trimis de bătrânul călugăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Uneori, freamătul era străbătut de o unduire de parfum violent al zambilelor dintr-o jerbă sau de o revărsare suavă de violete coapte dintr-un mănuchi simplu și aristocratic. Rumoarea funebră se simțea și ea apropiindu-se, dar toată acea vibrare ora în surdină. Se auzea acum bine, venind din fund, glasul de tenor modern al diaconului. Se făcu o mișcare de ordonare. Asistența se grupă felurit și cu unele spații. Un cerc mai larg spre mijlocul bisericii făcea gol în jurul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
milă, poeții de inspirație livrescă și estetism școlar. Admiratorii, pasionați pînă la uitarea propriei lor vremi, ai epocii greco-romane, nostalgicii medievalității, făuritorii, căzuți din lună (...) migălitorii de palide compoziții gramaticale și logice au făcut loc poeților treji și atenți la vibrările atmosferei în care au trăit, poeților din ce în ce mai conștienți de unitatea planetei și de participarea lor la viața ei. (...) Poeții «blestemați» ai lui Verlaine au fost reintegrați în mișcarea din care manualele și antologiile pedagogice, oglinzi ale inepției profesorale, îi excluseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]