1,834 matches
-
fiecare măicuță are ceva de făcut"; "17 măicuțe"; "maicile se descurcă foarte bine" (EZ 2424, 2000, 6). Merită atenție și termenul viețuitoare, specific limbajului bisericesc, solemn și arhaic ("Mănăstirea - găzduiește 54 de viețuitoare" - EZ 2424, 2000, 6); derivatul de la a viețui apare tot mai des; de pildă, în indicațiile din Drumuri spre mânăstiri. Ghidul așezămintelor monahale ortodoxe din România, de Mihai Vlasie (București, Editura Sophia, 1999), care îl utilizează în mod constant: "mânăstire de călugări, 15 viețuitori"; "mânăstire de maici, 17
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
op de istorie bisericească, în arealul universal al domeniului, dar și un manual de învățătură pentru enoriași, indiferent de religia pe care o împărtășesc. Aș zice chiar pentru eretici, ca să se dumirească de care parte a baricadei vor să mai viețuiască, după închiderea ultimei pagini a cărții acesteia. P.S. Cu ceva ani în urmă, apărea în USA, o carte provocatoare pentru domeniile științei literaturii ș teorie, critică, istorie literară ș semnată Harold Bloom, The Western Canon ș The Books and School
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
cauzală, categorică între niște ocurențe despre care un cititor mai sceptic continuă să creadă că sînt absolut întîmplătoare și simbolismul unui număr, simbolism care și el, la rîndul lui, s-a demonstrat că poate fi contradictoriu: "patrul sub zodia căruia viețuiește Cănuță confirmă imposibilitatea de a converti o energie valoric superioară și de a o subordona unei lumi care se situează la polul valoric opus." Ștefan Gencărău, I.L. Caragiale, Numărul ca expresie a hazardului. Cu o postfață de V. Fanache, Editura
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
o atmosferă de viață rurală, surprinsă realist, în care totul și toate sînt statornicite trainic, de cînd lumea. Intruziunile, încercările de a schimba cele îndătinate nu sunt tolerate. E o lume de mică comunitate, ferecată în sine, stăpînită de cutume, viețuind - prin îndeletniciri - într-o armonie firească cu natura ("Pe asta unii o au de la fire, grăi Gligor. Trebuie să fie în înțelegere tainică cu pămîntul", își tălmăcește gîndul un personaj din La crucea din sat). Totul e fixat de la geneză
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
și preferințe culinare. Unele reflecții cuceresc instantaneu: "vanitatea este mândria orgoliului", "în prietenie muști și mănânci din prietenul tău", "a fi un cuplu înseamnă a fi singur în celălalt", "moartea are vocația studiului detaliului", "carnea este un animal fricos care viețuiește parazit pe noi", altele au fost spuse de când lumea: "Pentru ca viața să devină suportabilă sunt două lucruri obligatoriu de făcut: - să găsești pe cineva alături de care să o trăiești; - să găsești ceva pentru care să o trăiești" (p. 53). Deși
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
a trăit totuși prea mult în atmosfera religioasă a timpului și a țării sale, spre a nu ști că "și domnia lui se va risipi ca fumul", cum o va spune singur mai tîrziu. Înainte de a fi domnitor, Neagoe a viețuit el însuși pe lîngă mînăstire. Un unchi al său, care pare a fi avut mare înrîurire asupră-i, s-a călugărit. Soția sa va sfîrși prin a se călugări și ea, după moartea lui Neagoe. E în jurul lui și chiar
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
D. Gusti, N. Bagdasar, T. Vianu, P. Andrei, L. Blaga, D.D. Roșca, M. Ralea, Al. Claudian, Traian Brăileanu, Nae Ionescu, N. Crainic, M. Eliade) au fost cei care au asigurat dezvoltarea legatului maiorescian în condițiile unei țări în care mai viețuia moștenirea orientală, ci continuînd - unii (Nae Ionescu, Crainic) făcînd contrariul - să realizeze modernizarea de tip occidental a cugetării românești. Alții ca, repet, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, apoi Const. Noica, M. Vulcănescu (aceștia din urmă nefiind, totuși, filosofi de catedră) s-
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
-mi făcea nimica. Și eu știam că era tata, care era mort. Și-atunci, cum se însera, îmi era frică de tata. Nu știu de ce, că n-a stat cu mine deloc. A stat tot timpul pe front, cît am viețuit eu. Și aveam o frică enormă, dar nu puteam să spun: Mi-e frică să nu vină tata, de-aia nu mă duc. Era umbra aia care mă speria... Moartea, de fapt. Moartea mă speria, sigur. Și refuzam. Iar în
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
independent pe teritoriul nostru, suferind numai influența elenă și, prin acesta, și pe cea străveche, romană, ar fi păstrat altfel testamentul, fie scris în exil, al reprezentantului unei arte universale, în bazinul estic... Dovezile aspre ale ținutului în care a viețuit un deceniu răsfățatul Cetății romane de la apus, vor fi circulat încă din secolele mileniului unu, ale continentului european, să zicem. Versuri ciclopice despre clima locului, unde vinul îngheață și trebuie să-l spargi cu toporul, ca să-l bei... Încât în loc de
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
prestigios premiu! Dar acea dureroasă încercare se pare că nu a fost suficientă. În pragul vîrstei de patruzeci de ani, m-am pomenit azvîrlit din funcția de redactor ce-o îndeplineam la revista Familia, silit să părăsesc Oradea în care viețuisem aproape trei decenii, lipsit timp de șaisprezece ani de dreptul de-a mai avea un serviciu ori de-a mă stabili într-un centru cultural. Pedepsit astfel pentru un anume spirit de independență și consecvență, pentru că nu am acceptat a
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
conotațiile corespondente. Spre deosebire, bunăoară, de "demiurgicul" Arghezi, Bacovia se identifică cu individul frustrat, șters, anonim, suferind. E "naufragiatul" din arhaicele locuințe lacustre, elevul palid și terorizat dintr-un "liceu-cimitir", frecventatorul de cavouri, mușteriul cîrciumilor sordide, supraviețuind mai mult decît viețuind, combustibilul său fiind de "tăceri și singurătate". În consonanță cu acest ritual al reducției existențiale, nu șovăie a-și minimaliza, în unele împrejurări, și arta, declarînd, în 1927, într-un interviu acordat lui I.Valerian: "N-am nici un fel de
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
Nessus: "Așa cum Heracles sfârșește între imaginea Deianirei absente și a prezentei Iola, sortită să nu-i aparțină vreodată, otrăvit de cămașa muiată în sângele centaurului, ...așa și exilatul se consumă între imaginea patriei de odinioară și a țării în care viețuiește, dar nu-i va fi patrie niciodată; ars de cămașa exilului, muiată în darul divin dar ucigător al libertății, scriitorul din exil își caută vindecarea în scris..." Dintre toți acești "dezrădăcinați", doar câțiva, puțini, reușesc să devină celebri în patria
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
să vă întronez și eu. Să aveți și voi tronurile voastre, ca să nu poftiți la al meu. (Cheamă un GARDIAN și-i șoptește la ureche. GARDIANUL iese în fugă din Sala Tronului.) Eu vă voi vindeca de suferința de a viețui!... Știți unde a greșit Dumnezeu? Că l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. Trebuia să-l facă după chipul unei dobitoace... N-a avut imaginație. Arătând către unul și altul dintre CURTENI.) Ce puțin aveai să semeni
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
și credința voastră tare? Cine n-a admirat evlavia voastră în Hristos, înțeleaptă și plină de bunătate? Cine n-a propovăduit chipul de mare cuviință al iubirii voastre de străini? Cine n-a fericit cunoștința voastră desăvârșită și sigură?126 Viețuiau în locul în care le-a fost rânduit, împlinindu-și acolo posturile, rugăciunile și celelalte bune deprinderi cu care erau obișnuiți. Unii au ales pentru un timp ascunzișurile munților, câmpurile, deșertul pustiurilor, unde au făcut roditor pământul cel nisipos și neroditor
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
și vițiul" îi mistuiseră trupul lui Pașadia. Craii caută în escapadele lor "larmă, lumină, lumi" (de remarcat aici repetarea nazalei m din corpul cuvintelor, care conduce la sugestii auditive cu ecou în planul semantic: murmurul necontenit al "vieții care se viețuiește"). Marea este și ea "vie, verde și vajnică" într-un crescendo silabic de tipul 1, 2, 3, cu tendință către infinit prin adăugarea imaginară a unei noi verigi. La "a XLVIII-a aniversare" a zilei sale de naștere, el își
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
mele. Că-n ochii tăi se-aprinde puzderie de stele, în veci ești icoana vie a sufletului meu. Mă voi hrăni cu seva din speranțe eterne, când Zeu din altă lume la el o să te cheme. Orfană voi rămâne, să viețuiesc o vreme și să-ți port prețuire, cât sânge-mi curge-n vene. Voi duce-n alte vremuri, cugetul de-naintași, din spirit de credință cu iz de-nțelepciune, ce ar putea să facă destinele mai bune. Exemplu de trăire
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
tocmai pentru că nu avem cultură! Doar o populația abrutizată, niște humanoizi ce ies din starea de toropeală extatică doar la auzul manelei (corespondentul vechiului bici aplicat pe spinarea vitelor) și la țâpuritura scabroasă a politicienilor naționaliști se poate mulțumi să viețuiască în non-cultură. Sau poate privi impasibilă insulta înveninată la adresa culturii veritabile a unui personaj precum dl. Simirad, multi-primar al dulcelui târg al Ieșilor.
Pamflet cu primari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16110_a_17435]
-
Deși nu era lingvist, asemănarea dintre limba indiană și cea a rromilor i s-a părut semnificativă. Acesta a fost doar un punct de pornire pentru cercetările ulterioare, care au vizat originea limbii rromani, dar și istoria unei populații care viețuia de câteva secole bune în Europa. Dialectele limbii rromani sunt influențate mai ales de limbile țărilor prin care rromii s-au perindat. De aceea, pe lângă fondul principal de cuvinte, de origine indiană, întâlnim și cuvinte persane, grecești, slave, maghiare etc.
Agenda2003-6-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280680_a_282009]
-
iese din canoanele știute, din interiorul țării noastre, și își plasează personajele într-un mediu specializat un colocviu internațional de comunicare, care s-a desfășurat la Montpellier. Pe autor nu-l interesează decât "în trecere" spațiile franceze în care a viețuit un timp limitat. De ce? Fiindcă este acut interesat, și în această privință, de grăitoare comparații, cu ceea ce a lăsat în România și în spațiul est european. La acest capitol, îl ajută istoria, oricât a fost de mașteră, geografia și politica
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
lada studioului, îl zăresc tolănit pe celălalt locatar al garsonierei, motanul enorm, parcă și el centenar , care toarce indiferent. Totul aici arată bizar și decrepit, mizeria te ia de ochi și de nas, e o atmosferă de nesuportat, cum poate viețui cineva în asemenea condiții? Și totul s-a stricat de la zi la zi. Acum e un ins uitat de Dumnezeu, îmi spun în sinea mea. Ca și cum mi-ar fi auzit gândurile, gazda ține să mă corecteze, cu voce tărăgănată și
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
în sobor fără prihana, Mă-ngăduie părtașă-ntru smerenii. Căci cea din urmă-s eu din toți smerenii. Și mult nemercicíi intru păcate. Doar haru-Ți, nesfîrșit în bunătate, Mai poate izbăvi și înțălege. Ci nu-s hicleana; cugetu-mi curat e: Să viețui voi?, să mor într-astă lege! Că sînt a Lui, Tu, Fiului Tău, spune: Îndure-se de multele-mi greșele. Dă-mi, Tu, ca Ighiptencii, iertăciune, Mă curată cum El de pătimi rele Pre Teofil s-au milostit să-l
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
Mă curată cum El de pătimi rele Pre Teofil s-au milostit să-l spele, Cel juruit cu-al iadurilor hau. Păzește-mă, Fecioara, de Cel Rău Căci rod preasfînt au vrednicit să lege Și fără stricăciune trupul Tău... Să viețui voi?, să mor într-astă lege! Bătînă sînt, muiere nevoiașa, Nimic nu știu, nici dslușire líteri; La schit vaz, unde sînt enoriașa, Un răi leit cu cínghii și cu țíteri, Și-un iad cu osîndiți; ne spun presvíteri Că-i
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
sînt enoriașa, Un răi leit cu cínghii și cu țíteri, Și-un iad cu osîndiți; ne spun presvíteri Că-i unul spaimă, altulbucurie. Doar bucuria hărăzită-mi fie Căci păcatoșii rodu-i pot culege De se smeresc păstrînd credință vie... Să viețui voi?, să mor într-astă lege! BALADA PE CARE VILLON A FĂCUT-O LA RUGĂMINTEA MAICII SALE CA SĂ SE ROAGE LA MAICA DOMNULUI (2013) Stăpînă-n cer, pămîntului regina, Crăiasa mlăștinosului Tartar Primește-mă, umila Ta creștină, Părtașa - cu aleșii Tăi
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
la har, Deși nu mi-a fost dat pe lume dar. Căci, Doamna, fără marea Ta-ndurare Mai mare decît vina-mi cea mai mare - Nu-i vrednic nici un suflet muritor - S-ajungă-n cer. Nu mint vorbind atare: În legea asta viețui și-am să mor. Iertarea de la Fiul Tău să-mi vină: A Lui sînt, din tulpina Lui vlăstar; Ca Egiptencii, ierte-mi pentru vină, Ori că lui Teofil, iertatul - doar Prin ruga Ta - de veșnicul calvar, Deșí i-a dat
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
ierte-mi pentru vină, Ori că lui Teofil, iertatul - doar Prin ruga Ta - de veșnicul calvar, Deșí i-a dat Satanei ascultare. Ferește-mă de-asemeni lepădare, Fecioara, nestricat trup născător Al tainei ce ne e cuminecare: În legea asta viețui și-am să mor. Bătrînă sînt, săracă și puțină: Puține știu; nici slovele măcar. Aci-n schit, unde vin să iau lumină, Răi văd, pictat cu țíteri la altar, Apoi și-un iad, cu osîndiți pe jar: Ce bucurie - sus
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]