146 matches
-
seama că puțul fusese proiectat pentru o cabină mai mică. Era foarte curios la ce etaj nimerise, din cauza beznei apăsase din întîmplare pe unul din butoanele casetei de comandă. Împinse ușa cu podul palmei și păși înainte. Pe coridoare o viermuială de să-ți pierzi mințile. Mai ceva ca în stradă, și o fumăraie de-ți dădeau lacrimile. Te aștepți să-i întîlnești în carne și oase pe toți guguștiucii pe care i-ai văzut la televizor cu doar cîteva ore
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rotile și, sprijinindu-se într-un baston cu puteri pe care le credea definitiv pierdute, se precipită șontâcăind spre micul balcon cu vedere spre statuia lui Kogălniceanu. Dar oricât își dădu el silința ca s-o zărească pe Arm în viermuiala umană de jos nu reuși. Era și greu, de altfel, ca de la etajul al șaptelea să recunoască pe o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată în carne și oase până atunci, deși o știa din fotografia ei postată
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu-mi place când uită să spună „domnule profesor”. Mă indispune. - Și ce dorești? - Să trec la tablă și să rezolv ecuațiile. - Treci. Clasa a amuțit o secundă, cât să se lămurească ce se întâmplă și să evalueze situația, apoi viermuiala a continuat. Era clar că nu mă puteam reîntoarce la mica mea activitate deconectantă, așa că am împins scaunul în spate, mi-am întins picioarele și am urmărit-o pe Cristina târându-și șoldurile dolofane printre bănci, cu caietul la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-și pună singură opreliști În calea tentației. Așa era ea ; așa era la noi În cartier. Așa că, atunci cînd se rostogolea greoi pe trepte, era În general destul de cherchelită, ceea ce explică probabil cum de putea ațipi În toiul acelei viermuieli agresive și al scîncetelor. Așa era mama, adormea ca și cum ai fi apăsat pe Întrerupător și imediat Începea să sforăie. Multă lume are părinți sugative, nu-i nimic deosebit În asta, Însă acum, cînd dau filmul Înapoi, Îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Antarctica" ,uriașul elefant de mare, cu colți de trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în plic. Era o viermuială ce mirosea a piele, a tutun, a cârpă, a balegă proaspătă, a mititei. Eu cu mama, îmbrăcate de oraș, luam tramvaiul, care abia putea înainta, sunând în disperare din clopoțelul său, printre căruțe și Pobede. Tramvaiele erau de lemn, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deodată, de-a curmezișul ei, a apărut un trunchi de copac prăbușit. Când am ajuns lângă el, mi-a dispărut toată veselia. O clipă am rămas descumpăniră: trunchiul avea diametrul cât înălțimea mea și părea pe de-a-ntregul putred. ! O viermuiala de furnici carnivore, roșii, cu clești foarte vizibili, se scurgea printr-o crăpătură din scoarța lui. Să-l ocolesc mi se părea rușinos, căci ar fi trebuit să mă abat din cărarea mea. Să mă întorc nu mă îndemna inima
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
loc, eu acolo, sub tarabă. Până la urmă am cedat pitorescului, m-am cocoțat pe masa de piatră și am început să mănânc. Cred că nici un pepene n-a fost așa de bun ca acela din piață. În jur era o viermuială de oameni ceva de speriat, zi de târg. Colegul mi-a ars o palmă peste picior. Bun, ai? Bun. Am auzit că ai ajuns mare, ai pornit de la munca de jos, ai dosar solid, bravos, măi. Se ștergea gospodărește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inspector într-o instituție care e mai rezistentă și mai veche chiar decît statul, oricare ar fi fost acesta, fiind chiar sîmburele tare și amar al societății, cu toate că nimeni dintre indivizii care fac politică, și cunoștea și el destui, o viermuială multicoloră, pestriță și de aceea, paradoxal, uniformă, dar chiar nici unul, nu era dispus să o recunoască. Că se temeau de Serviciu, că l-ar fi vrut în mîinile lor, așa cum vor copiii să țină în palme focul, nu era nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apasă butonul de la casetofon. Se aud versurile lui Hafiz, intonate molcom, dar eu mă gândesc la onsen-ul de ieri. În loc să mă înalț avântat spre alam al-mithal, rămân ca o nimfalidă prinsă cu bolduri, de chiar impudoarea mea, în insectarul trupeșei viermuieli, de carne și oase, de coapse și despicături, de păr aspru și sâni mici Rezvan, e adevărat că voi nu vă radeți pe picioare, și nici acolo, știi tu, am auzit că e interzis, nu cred că scrie de asta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
când alta.“ „Sunt îngrijorate.“ „Îngrijorate, pe naiba! N-au ce face! Și pe urmă nici nu vreau să văd pe nimeni și nici să stau de vorbă despre asta.“ Au tăcut un timp. Se simțea obosită de drumul făcut, de viermuiala orașului, de telefoanele cu sfaturi ce îi aminteau ce ea voia să uite, teama ce-o cuprinsese de câteva zile și pe care nu vrea s-o recunoască. S-a ridicat, și-a târât picioarele până la televizorul vechi, urcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înecau toate planurile de dinainte, vizite, spectacole sau scris, trebuia s-o urmeze în afara orașului, oriunde în afara orașului, fără nici un țel. Îi deosebeau multe, dar felul cum înțelegea orașul înainte de orice. Pe ea o sufocau agitația, zgomotul, aglomerația, blocurile, claxoanele, viermuiala, norii de fum și de praf, fără de care totuși nu putea să trăiască. Lui i se păreau firești, toate aveau un rost al lor. Și, în timp ce carburatorul gâfâia, iar mașina înghițea șoseaua și curbele la dreapta și la stânga, din câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trăiește în final un sentiment de împlinire și mândrie omenească deoarece a reușit să păcălească pe draci și s-a ridicat deasupra nevoilor.“ „În evoluția ei istorică fiecare literatură națională este jalonată de puncte nodale (ani, cărți, autori).“ „Fastul și viermuiala biologică deformează trupul și sufletul și încătușează cugetul și spiritul.“ „Opera spirituală este rezultatul unei activități spirituale subiective ample. Activitatea spirituală e unică, dar modurile ei de exprimare sunt fundamental diferite.“ Nu-i așa că exact așa stau lucrurile? Cine l-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi, dar nici pe jumătate atât de largi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și-l leagă. Speranța, numai, îl împinge mai sus. Gîndind și gîndind m-am nenorocit și-mi vine să strig: Dumnezeule, mintea e iadul! De ce m-ai pedepsit? Ar trebui să nu mă mai găndesc căci binele devine rău în viermuiala asta și răul, bine. Dar cum?” Doctorul tace și fumează în continuare țigara aceea care nu se mai termină. Deasupra fumului din încăpere mintea mea se-ncețoșează. Cuvintele gîndite, demonii rostiți dor în fiecare deget. Dor în fiecare fibră, în
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bucur că ai ținere de minte, fiule, pentru că numai așa ne putem înțelege. Rămân surpins de spusele bătrânului, pentru că atunci când e vorba de laude el este foarte sgârcit...Stăm pe loc de o bucată de vreme. Pe mine mă fură viermuiala din cele două chervăsării, dar călugărul nu-mi dă prea mult răgaz și mă îmbie: Dacă nu ți-i cu spuărare, fiule, hai s-o cotim spre biserica Bărboi, care-i colea la doi pași. Avem vreun motiv anume să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
peste uliță. Glasuri în limbi diferite se întretaie în văzduhul care începe să se încingă, potopit de colbăria ridicată de copitele cailor și roțile trăsurilor sau harabalelor. „Ce bine ar prinde câteva picături de ploaie” - gândesc eu, privind curios la viermuiala din jur. Bătrânul își șterge fruntea nădușită cu o năframă cât o lume. Privirile îi fug de ici-colo. „A obosit bietul de el...La vârsta lui!” Nu-mi termin gândul, însă, că el mă atenționează: Uite, aceste case au fost
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de cai focoși, călăreți care trec ca și cum ar fi scăpat din pușcă - odată ieșiți pe poarta palatului - bragagii și zarzavagii ce își strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce mișună încoace și încolo cine știe cu ce treburi...Peste toată viermuiala aceasta, soarele a toate răbdător își varsă lumina amiezii cu o față liniștită și zâmbitoare. Încet-încet, ne apropiem de mănăstirea Barnovschi, așezată - nu se putea altfel - în Târgul lui Barnovschi, cum se cheamă locul din jurul mănăstirii. Bătrânul se oprește pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un copil prin harababura din ocolul Chervăsăriei. Dacă bătrânul nu mi-ar fi explicat cam cum se petrec lucrurile aici, apoi nu ar fi cu putință să pricep mare lucru. Dacă aș sta mai multă vreme să privesc la această viermuială poate aș înțelege ceva, dar așa...totul e ca pe altă lume. Ici se descarcă butoaie pline cu vin sau cu untdelemn, dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nu de comeseanul din fața lui: Tata plecase din Pleașa sau din Pleșești să-și facă un rost în aglomerația pestriță de două milioane de necunoscuți ai Bucureștilor. Să mergem în Capitala noastră! Trebuie să ne pierdem în mulțime, în gloată, în viermuiala tărcată, altfel aici, într-un sat mic, ne căptușește inamicul! Așa țin minte că zicea el. Umblam cu tata prin Capitală, pe la cunoscuții lui: camarazi de armată, colegi de școală, colegi de generație... Căutam să ne oploșim, cumva, cu serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum îl fac la beregată! Însă, nu mai apucă să treacă la executarea numărului de iscusință în căsăpirea demonstrativă a porcului următor. De undeva, din gangurile subpământene ale pădurii, o pisică neagră cu blana lânoasă, plină de scaieți, năvăli în viermuiala ziafetului, între vâlvătăile focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fărâmițezi, o suporți mai ușor. Într-o după-amiază stam la fereastra sălii de așteptare și mă uitam afară. Vedeam o bucată de peron, tufele de oțetari și câmpul. Mi-am amintit că acasă stam tot așa uneori la fereastră. Urmăream viermuiala de pe stradă care la un moment dat își pierdea orice înțeles, ascultam zgomotul mașinilor și al pașilor din care, treptat, se forma o altfel de tăcere decât tăcerea obișnuită. Observam gesturile trecătorilor și încercam să deduc din ele ce anume
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la Turda și vinul de la restaurantul Potaisa. Am descoperit în el un om plin de farmec și cultură, care ar fi putut oricând să ilustreze cu brio o catedră universitară. Dar el înghițea praf de ciment și se bălăcea în viermuiala unsuroasă a orașului, reflectând cu ironie la propria lui ratare lentă, inevitabilă. „Tu nu vezi că am pierdut până și L-ul nobiliar din numele de familie? Pe tata îl cheamă Breazul, pe mine m-au înscris la primărie Breaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
colonel, că-l avansase chiar de Congresul ăla care a fost înainte de evenimente, a dispărut și Macatist, ce-a făcut, ce n-a făcut nimeni nu poate să spună și nici prea mult nu a întrebat careva în colcăiala și viermuiala aia care era atunci, ba că-i ăla, ba că-i ălalaltul, circulau povești, dar așa-i lumea, vorbește ca să se acomodeze cu realitatea, dar vorbește aiurea și cu cât vorbește mai aiurea cu atâta crede că așa și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
timpul aprovizionărilor copioase, decât dintr-o cană de vin fiert. Pentru sâmbătă, deci, mama ne reținuse din vreme să luăm prune de magiun. Mă prindea totuși atât de greu acasă, încât în seara marelui gătit am rămas în plus în fața viermuielii din bucătărie. Zina, în maieul întins până la o palmă deasupra genunchilor, cu părul strâns într-o basma veche de-a mamei, învârte cu o vâslă în oloiul de magiun care stă pe două ochiuri de aragaz. Mama supraveghează popota, mâțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]