1,691 matches
-
Zbaterea ei e disperată - de la primul cadru, când nu vrea să părăsească fabrica de unde a fost concediată, până la ultimul, când se luptă cu neputința și lacrimile, ținând o butelie de aragaz în brațe - o face să semene cu o mică vietate încolțită -, ce aparține, mai degrabă, de regnul animal ci, care, aproape nu mai are nimic uman. Frații Dardenne - cu o solidă experiență de documentariști, în special în cartierele defavorizate - au creat-o pe Rosetta, au imaginat-o, au modelat-o
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
tinerică/zambilică: "Iat-acum se scoală doamna-i tinerică/ Rumenă, suavă, ca o zambilică". Un exemplu de umor involuntar, produs de caracterul vag al termenului ales în explicație și de juxtapunerea definiției și a unicului citat, apare la cuvîntul regional zăicănar: "Vietate care prinde gaițe. Zăicănar cu părul creț / Fură rața din coteț". N-aș vrea, totuși, ca aceste divagații, prin frivolitatea tonului și a selecției unor exemple, să pună sub semnul îndoielii seriozitatea și utilitatea dicționarului; ceea ce n-am citat aici
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
vibrație. Operațiunea cosmogonică este o despărțire a întunericului de lumină, la origine amestecate. Lumina și întunericul sunt de aceeași natură. Lumea în care trăim este o operă imensă de lumină. Ne mișcăm în lumină, cunoaștem prin intermediul luminii și fiecare dintre vietățile existente în natură trăiește de pe urma luminii. Spiritualitatea răsăriteană a descoperit însă și alte înțelesuri adânci ale luminii. Căci Hristos, Cuvântul prin care și pentru care toate s-au făcut, este Lumina lumii.În Vechiul Testament se menționează că Dumnezeu a zis
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
a optat pentru o narațiune simplă, scurtă (123 de pagini), cu număr de personaje redus la cinci camarazi de pescuit și de cafenea despre care vom ști ce li se întâmplă, dar foarte puțin din ce gândesc, ce simt; cinci vietăți azvârlite în „marea mută” expusă unei progresive sfârtecări. Acestora li se adaugă o tânără care-i așteaptă, ezitând în a alege, pe doi dintre ei. Romanul debutează cu infomații sumare. Undeva în nordul Franței, aproape de munții Ardeni, într-o zi
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
o ușurință anevoioasă a exprimării. Scrie, cu alte cuvinte, cu o naturalețe scorțoasă și cu un umor deseori forțat. În aluatul acesta totdeauna binecrescut, descoperim și urme din felul de a scrie al autorilor comentați, digerați pe îndelete ca micile vietăți înghițite de șarpele boa.
Când criticii literari și-au găsit nașul by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/2781_a_4106]
-
a paradigmei economice mondiale. Consumul de resurse este problema pe termen scurt și lung a omenirii. Mare parte a ecosistemelor planetei sunt distruse. Unul din trei alimente pe care le avem pe masă se datorează contribuției albinelor. Dispariția acestor mici vietăți poate duce la stingerea vieții. Polenizarea artificială se practică deja în China, prima țară unde aceste insecte excepționale aproape că au dispărut. Pe acest fond se duce o luptă aprigă pentru ceea ce numim resurse strategice, adică apa și hrana, dar
Preşedintele Clubului de la Roma pe Europa, Dr. Călin Georgescu, despre crunta realitate românească [Corola-blog/BlogPost/92616_a_93908]
-
21 martie 2016 Toate Articolele Autorului nașterea perfectă poate și scoicile plâng aruncate în vâltoarea vieții de ce numai ele nasc perle din singurătate de parca perfecțiunea nu are chinul faceri sau poate numai lumea aceea este netulburata și numai în adâncuri vietățile sunt libere. Referință Bibliografica: NAȘTEREA PERFECTĂ / Nicolae Nistor : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nistor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NAȘTEREA PERFECTĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381622_a_382951]
-
uriaș. Mă îndemnai asudând prin toți porii teroarea: - Hai mai repede, că ne prind din urmă! Să ne ascundem din calea urgiei! Aleargă pe acolo! Și zicând acestea îmi indicai o cărare, pe unde nu se vedea nici țipenie de vietate, ci doar înspăimântătoare tăceri în negura Umbrei. Eu te întrebam: - De cine fugim? Ne vom pierde în labitintul terorii, dacă nu deții cu tine, firul Ariadnei. N-aș dori să fug așa în neștire până la capătul zilelor... - Haide mai repede
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului sângele tău era atât de fluid încât curgea precum un râu, dar gura mea ce era uscată și-a aruncat limba spintecându-te în două și sorbindu-ți vietatea vieții, ți-am scos occipitalul și din paloarea frunții am luat lumina lăsând întunericul să vină în aviditatea gravidintății tale în cea de-a noua lună, când pruncul cel nenăscut blocase tic-tac-urile timpului, oprind în vuiet viața cu pașii morții
ORFAN DIN NOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384289_a_385618]
-
mă bucur de spectacolul idilic. Mă răvășea cu furie cum făcea cu arborii și roțile morii care începuseră să se învârtă mai repede, întețindu-se gâfâitul răgușit al angrenajului care le ghida. Figaro alerga ca un zănatic incitat de mici vietăți sau el știa de ce, prin tufișurile de pe mal. Eu priveam fascinată zborul cohortelor de frunze galbene aurii sau roșietice ale copacilor bătrâni, unii scorburoși precum gura știrbă a unei bătrâne ,,Befana”(vrăjitoare legată de ritualul Bobotezei în Italia) duse de
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
ca asta nici că se putea. Oare cine i-a luat? Misterul dispariției lor n-ar fi fost lămurit niciodată, dacă, a doua zi, n-ar fi văzut o veveriță săltând pe ramurile pomului celui mare din fața casei. Ce drăgălașă vietate! Coadă mare, stufoasă, ochi micuți, ageri, urechiușe lungi, cu smoc de păr în vârful lor, lăbuțe mici din față, comice, cu care ținea alunele. O vedea sărind zglobie de pe o creangă pe alta, ținându-și echilibrul cu ajutorul cozii. Trecu la
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
mai drag. Negăsind, ieși de-acolo îmbufnată. Bătea nervoasă cu piciorușele, parcă blestemând hoții la casa ei. Liliana intuia perfect ce se petrecea în mintea veveriței. A început să-i pară rău ca i-a luat pampoanele, la care biata vietate ținea atât de mult. Avusese o noapte cu vise chinuite. A doua zi, de dimineață, nici nu se trezi bine, nici nu se spală pe ochi, se duse în livadă, luă scara, o duse la pom. Urcă câteva trepte până
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
din veverițe! Era pregătită să nască pui. Acum știa și de ce i-au trebuit pampoanele. Dar să vedeți ce bucurie mare a avut fata după ce, într-o dimineață cu soare blând, proaspăt răsărit, văzu pe crengile pomului din jurul cuibului trei vietăți mici de tot, care se învățau să se joace printre ramuri. Ar fi stat și o zi întreagă să se uite cât de jucăușe erau micile veverițe. Părinții debordau de hărnicie. Aveau trei guri de hrănit, nu era lucru de
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
unui lac înconjurat de trestii? Ciob, plimbându-se pe malul lacului ascultă tristețea unui copac. E bine să descifrezi limbajul arborilor. Există în piesele Anei Cristina Popescu, întotdeauna o empatie între om și natură, în asemenea măsură încât omul și vietățile sau omul și florile sau copacii, se înfrățesc, comunică, se simt unul pe celălalt, exact ca în basme, când natura, prin viețuitoarele ei, prinde glas și-și ajută eroii. Faptul că autoarea raportează orice situație, orice caracteristică umană la natură
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
propria-ți suferință? Și-n acest context, merită a te lăsa mușcat: „Simt cum se răcește în mine inima, / simt cum creierul îmi îngheață...” // „Simt cum se face fuior / de abur mâna mea scriitoare..” // „Simt cum mi se dizolvă cuvintele...”(Vietate IX) Ajuns într-acest (im)pas, se impune o șoaptă-n Rugăciune: „Doamne, facă-se voia Ta / ființându-mă sau neființându-mă!... (Opere. II, 2002, p. 1166) Numai atunci liniștea se va așterne peste sufletul răvășit sau în suferință și-ncătușare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
Acasa > Impact > Relatare > ALCHIMIA PRIMĂVERII Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Luna martie aduce cu ea de fiecare dată atâta bucurie de viață, încât nu cred să existe vietate care să nu trăiască miracolul renașterii. Tot ce a uscat vântul toamnei apuse și a înghețat bătrâna iarnă se transformă animat de prea mult dor de viață. Nimic nu se pierde, energia vieții se ascunde atât în ramura dezbrăcată odinioară
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
confirmă tot mai mult adevărurile biblice, aducând noi argumente ale veridicității, coerenței și sensului programului Homo sapiens. Nu întâmplător a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!” (Facerea I/ 26) De fapt, se impune o nouă atitudine în relații publice ale slujitorilor Bisericii cu membrii comunității. Cei care atacă instituția milenară profită tocmai de necunoașterea activității slujitorilor ei. Sunt
TABLETA DE WEEKEND (100+5): A FI SAU A NU FI CREŞTIN ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377256_a_378585]
-
alăturarea cu altcineva. Există sensibilități, unele lucruri nu sunt cu niciun chip uitate dar, chiar urmărit de critici și vânat de scribi sub acoperire, am perseverat. Nu este ușor să creezi, să faci un pas fără să asmuți asupră-ți vietăți triste și ridicole. „Limpezimi în ape tulburi” a creat rumoare. Reacția a fost neașteptată. S-au dat telefoane... Am luat act. Nu-i nimic.. Nu am făcut altceva decât să dau cuvântul oamenilor, fără puneri în scenă și conspirațiuni. Întotdeauna
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
mai frumoasă decât alta: "Între izvoarele care desfac în jur/ Rănile uriașe de azur// Dovlecii plini de mațe stau candizi/ Și-nlăcrămați în pături de omizi.// Din mâluri dulci cu mormoloci și sare/ Lumina urcă iazurile clare.// Orele-atârnă-n iarbă nemușcate/ De vietățile ce clipocesc pe spate."; " În universul nostru dens și mic/ Urșii mânâncă și nu fac nimic.// Vulpile dau de-a dura printre spini,/ Nevinovate,-aricii bruni și fini,// Sub maluri verzi racii stricați și moi/ Deprind pâraiele să curgă înapoi
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
evocând și chiar identificând Europa (prin ceea ce ea însăși și-a ales ca oglindă), asta face. Prezența Imnului este - ca să vorbim copilărește - pozitivă atunci când el face tema celebrării victoriei împotriva piraților, obținută și aceasta prin solidaritatea cu cele mai mărunte vietăți. Dar oda Imnului irumpe la descoperirea Atlantidei, tărâm idealist, de armonie și frumusețe paradisiacă. Și devine marcial atunci când lacoma veveriță începe distrugerea insulei. „Ridică-te deasupra dorinței primare, fii mai mult decât un rozător” - este fraza care rezumă sau caricariturizează
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
năpustesc împotriva vînătorului și izbutesc să-l gonească sau să-l ucidă se bucură de întreaga mea înțelegere, pentru că adeveresc o vorbă din bătrîni: Dacă nema putirință, la ce chichirezi gîlceavă?" Dar dreptul la replică, uneori, și-l asumă și vietăți mai mărunte. într-un han din Belgia, pe la jumătatea veacului al XIX-lea, Alexandre Dumas-tatăl a dat cu ochii de o veche pictură, ilustrînd hiperbolic schimbarea de roluri între vînat și vînător. în colțul din dreapta sus era reprezentat sfîntul Hubert
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
însă, în astfel de nuclee narative. Puține oricum la număr, ele au aerul artificial și întotdeauna senzațional al citatului apocrif. (Versurile atribuite lui Nichita Stănescu sunt, din perspectiva aceasta, o dovadă: Dus aici, bețiv opal, - lapovițe bici asud;/ dur, o vietate, cal, - la cetate: ivor ud.") Centrul de greutate al Roșului ușor...nu e unul care să atârne la cântar. Dar nici, o spun convins, unul care să înșele. Fiindcă, privată de dreptul de a intra în categoria temelor mari și
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
domnișoară din Paris și Bestiar probează măiestria lui Cortázar de a aluneca spre terifiant, printr-un efect de acumulare (iepurașii pe care îi tot varsă din propriul trup naratorul, aflat în casa unei prietene din Buenos Aires) și altul de sugestie vietăților ce împânzesc viața unei ferme și a tigrului ce bântuie amenințător. Și, în fiecare, tehnica narativă induce o noutate, fie a formulei epistolare, fie pulverizarea epică prin dispersia atentă a detaliilor. Volumul Cât de mult o iubim pe Glenda cuprinde
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
legați de fantasma unui univers idilic. Îmi închipuiam că bunicii și străbunicii mei trebuie să fi trăit într-o astfel de lume, în care omul și natura comunicau nemijlocit, într-o armonie desăvârșită. Înveliți în sunetele astrale emise de micile vietăți, oamenii n-aveau cum să fie decât buni și fericiți. Am aflat curând că insectele care mă fermecaseră se numesc cicade. Nu eram singurul fascinat de sunetele scoase prin forțarea mușchilor abdominali, așezați de ambele părți ale corpului. Am descoperit
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
o insulă grecească. Decorul părea decupat din paradisul provensal al lui Jean Giono și Marcel Pagnol - doar că peisajul era mai verde și spațiul mai comprimat. Acolo, în Corfu, cicadele se numesc tzitzikas, într-o blândă reducție și anexare a vietăților la ritmul existențial comun. Botezate onomatopeic, insectele muzicale își pierd parcă din prestigiu și farmec. De altfel, în insula unde Ulise a întâlnit-o pe Nausica totul e la scară redusă, fără amplitudinea simfonică, fără dezmățul de frumusețe din Provence
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]